O misiune istorică: Cum au ajuns documentele Unirii din 1918 în Ardeal

Pilotul Vasile Niculescu-primul din stânga- în cabina avionului cu care s-au transportat documenele Unirii/Sursa: Muzeul Aviaţiei

Avionul pilotat de locotenentul aviator Vasile Niculescu şi căpitanul Victor Precup a adus românilor ardeleni mesajul care a contribuit decisiv la convocarea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, de pe 1 decembrie 1918.

23 noiembrie 1918, locotenentul aviator Vasile Niculescu opreşte motorul. Se întreabă cine îl va întâmpina. Prieteni sau duşmani? Un puşti se apropie fără teamă de avion.

-Cine sunt stăpâni aici, măi băiete?

-Românii, mă rog frumos, Domnule!

Din lucrarea „Zborul Marii Uniri - De la Bacău la Blaj”, scrisă de comandor George Paul- Sandachi, aflăm că, în scurt timp, avionul românesc a fost înconjurat de numeroşi oameni veniţi în fugă să-i primească pe cei doi zburători.

Zborul Unirii

Relatarea elevului sergent Eugen Radeş, unul din cei care au asigurat pază avionului, este mai mult decât sugestivă:

„…În întâmpinarea celor doi aviatori au sosit dr. Victor Macovei şi Gavrilă Precup de la Mitropolie, care prin cuvinte întrerupte de emoţia şi de strigătele “Să trăiască!” ale mulţimii, aceştia i-au asigurat pe oaspeţi că sunt la adăpost… Între timp, soseşte şi dl. căpitan Virgil Pop şi la întrebarea locotenentului pilot Vasile Niculescu cum ramâne cu avionul, dl. căpitan Pop îi spune că va asigura pază avionului punând o garda puternică întarita cu o mitralieră, iar echipajul să meargă la Palatul Mitropolitan. Căpitanul Virgil Pop a desemnat opt soldaţi din Garda Naţională, care, împreuna cu sergentul Sandu, au venit cu mitralieră pentru pază avionului. Căpitanul Virgil Pop ne-a atras atenţia să nu lăsăm pe nimeni să se apropie de avion şi a dat ordin să ni se aducă de mâncare şi lemne pentru foc, deoarece stăteam în frig, în aer liber, pe un ger cumplit de -30 grade C. Ni s-au trimis de la Mitropolie lemne, mâncare şi zece litri de vin. După ce am curăţat locul de zăpadă din jurul avionului, am făcut focul şi garda se schimbă din ora în ora.”

În vreme ce avionul a rămas sub paza unei gărzi puternice, înarmată şi cu o mitralieră, cei doi aviatori au pornit către Palatul Mitropolitan, pentru a preda documentele. Acolo, Consiliul Naţional Român s-a întrunit şi a decis ca la Alba Iulia să fie convocată Marea Adunare Naţională, la 1 decembrie 1918, pentru înfăptuirea minunatului act al Unirii Transilvaniei cu România.

„În noaptea de 23 spre 24 noiembrie, au fost anunţate toate centrele ocupate de români de sosirea avionului, Comitetul hotărăşte tot atunci Unirea cu Patria - mamă şi pentru a se arăta şi lumii întregi că Unirea e dorinţa românilor transilvăneni, s-a hotărât, în acelaşi timp, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia unde, peste o săptămână, la 1 decembrie, s-au adunat 100.000 de români, proclamând Unirea”, scria Vasile Niculescu în memoriile sale, citate în lucrarea amintită.

„Prima solie” era titlul articolului prin care ziarul Unirea din Blaj anunţa prezenţa avionului pe Câmpia Libertăţii.

„Din Ţara Românească ne-a sosit azi la ora 1 d.d. (după-amiază n.r.) locotenentul pilot Niculescu din Armata română şi căpitanul Precup, originar din Transilvania: au sosit cu aeroplanul, împrăştiind apelul pentru Blaj. Dânşii au plecat de la Bacău şi au parcurs drumul până la Blaj în două ore. Lumea a alergat în toate părţile, aclamând aeroplanul cu culorile româneşti. După câteva virajuri peste oraş, aeroplanul a aterizat pe Câmpul Libertăţii. Toată lumea a grăbit într-acolo, prin gheaţă, zăpadă şi tină, ca să se strângă mâna fraţilor ce ne-au adus solia mântuirii. Ei ne-au spus că Armata română a tecut Carpaţii prin zăpada de peste 2 m şi că vin să ne îmbrăţişeze cu dragoste de fraţi şi să anunţe locuitorilor străini de pe plaiurile româneşti că vin în numele păcii şi a libertăţii tuturor neamurilor”, scriau gazetarii din Blaj, în urmă cu 99 de ani.

Pregătirea misiunii

În 12 octombrie 1918, s-a redactat Declaraţia de autodeterminare a românilor din Transilvania, ce avea să fie citită la 18 octombrie de Alexandru Vaida-Voevod în parlamentul de la Budapesta şi marca direcţia pe care se angajau românii transilvăneni în perioada ce urma:  desfacerea totală de Ungaria şi pregătirea demersurilor pentru realizarea unirii cu România.

În Transilvania, Consiliul Naţional Român (n.a. format la Blaj, pe 4 noiembrie 1918),  ca forţă politico-administrativă în locul vechilor instituţii înlăturate, a hotărât trimiterea unor reprezentanţi la Iaşi pentru a stabili contactul cu Guvernul Regatului României.    Misiunile au fost sortite eşecului la început, urmare a vremii aspre din munţi, dar şi a piedicilor puse de armata germană aflată în retragere.
În acest context s-a hotărât să fie redactate scrisori cu titlu de recomandare pentru viitoarele mişcări ale unioniştilor din Transilvania. Expedierea lor rapidă s-a dovedit a fi o sarcină greu de realizat, din cauza drumurilor blocate de zăpada viscolită. 

„Importanţa scrisorilor este relevată de graba manifestată în expedierea lor către destinatari“, subliniază comandorul  George Paul- Sandachi„ în Zborul Marii Uniri - De la Bacău la Blaj”. 

Astfel, s-a luat hotărârea ca geanta cu preţioasele documente să fie expediată cu avionul.  Punctul final al zborului a fost ales Blajul. Din lucrarea „Zborul Marii Uniri - De la Bacău la Blaj”, aflăm că alegerea nu era întâmplătoare. Arhidieceza de aici era considerată una dintre cele mai puternice din Transilvania, ceea ce făcea ca mesajul din Regat să aibă o cât mai largă răspândire.   Pentru transportul documentelor deosebit de importante cu avionul a fost ales să îndeplinească această misiune, dintre mai mulţi voluntari, locotenentul Vasile Niculescu, din Escadrila de observaţie F4, deoarece cunoştea traseul de zbor. În 1917, acesta reuşise să traverseze Carpaţii pentru a lansa manifeste în Transilvania. 

1 decembrie 1918 la Alba Iulia
Peste doar o săptămână de la „Zborul Unirii“, la Alba Iulia avea loc Marea Adunare Naţională,  care a decis Unirea Transilvaniei cu România, la care  se estimează că au participat 100.000 de români. De deplasara lor organizată în grupuri mari, separate de culoare largi, au fost responsabili membri Gărzii Naţionale, formaţiunea militară care a asigurat ordinea şi paza. Hotărârea luată în Sala Unirii a fost făcută cunoscută mulţimilor de către Aurel Vlad, episcopii Iuliu Hossu şi Miron Cristea,  de la trei tribune amenajate în zona Parcului Unirii din zilele noastre.

Trei instantanee cu mulţimile şi două imagini cu tribunele oficiale de la Marea Adunarea Naţională sunt singurele mărturii fotografice ale evenimentelor petrecute acum 96 de ani. Toate poartă amprenta lui Samoilă Mârza, un tânăr de 32 de ani, din satul Galtiu,  de lângă Alba Iulia, care şi-a câştigat pe bună dreptate renumele de „fotograful Unirii“.(Articol scris de Nicu Neag)