Ce este radonul, „ucigaşul tăcut“ din locuinţe. Boala gravă ce poate fi cauzată de expunerea la gazul radioactiv

Ce este radonul, „ucigaşul tăcut“ din locuinţe. Boala gravă ce poate fi cauzată de expunerea la gazul radioactiv

Harta prezenţei radonului în concentraţii periculoase

Radonul este un gaz radioactiv inodor şi incolor care se formează prin dezintegrarea radioactivă a uraniului din pământ. Deşi nu se poate vedea sau mirosi, radonul este prezent în toate locuinţele, în diferite concentraţii, fiind considerat ca şi o cauză pentru apariţia cancerului la plămâni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Din punct de vedere ştiinţific, radonul este un element chimic cu simbolul Rn şi numărul atomic 86. A fost descoperit în anul 1900 de către Friedrich Ernst Dorn şi face parte din grupa gazelor rare. Creşterea concentraţiei de radon în atmosferă anunţă apropierea unui cutremur. Radonul este inodor, incolor, insipid, dar la temperaturi scăzute sub punctul de îngheţ (−71 °C) are o culoare fosforescentă strălucitoare.

Radonul se găseşte în sol, roci şi apă şi nu poate fi detectat de către om, dar pătrunde în casă din fundaţie şi prin puţul de apa. În principiu orice casă, fie că este veche sau nouă, cu sau fără subsol, chiar şi bine izolată poate avea probleme cu acest tip de gaz radioactiv. 

Radonul este radioactiv şi, deci, cancerigen iar expunerea la radon peste limitele normale este considerată a două cauza în ordinea importanţei, în ce priveşte cancerul la plămâni, după fumat. Mai este numit şi ”ucigaşul tăcut”. Elementul chimic este măsurat în picocuries pe litrul de aer sau pCi/l. Aerul exterior are în general nivele de cca. 0,4 pCi/l, în timp ce nivelul mediu de radon din interiorul caselor este estimat la cca. 1,3 pCi/l. Deşi se recomandă că nivelurile de radon din interior să nu fie mai mari decât cele din aerul dinafară caselor, este de preferat să se ia măsuri doar dacă nivelul radonului din case depăşeşte 4 pCi/l. În comerţ, există detectoare d eradon care costă circa 1.000 de lei.

Studiile realizate de chimişti arată că, în România, sunt 16 judeţe unde nivelul concentraţiei de radon poate produce probleme în locuinţe. În plus, materialele de construcţie cumpărate din aceste zone pot fi mai contaminate decât în altr zone. Cele 16 judeţe sunt Alba, Arad, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Caraş-Severin, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Maramureş, Mureş, Sibiu, Sălaj, Satu Mare şi Timiş. Transilvania, în general, este zona cea mai expusă la creşteri ale radonului din aer, dar şi marile aglomeraţii urbane: Bucureşti, Iaşi, Timisoara, Constanţa şi Braşov.

Măsurile propuse de specialişti pentru menţinerea în limite normale a emisiilor de radon din casă:
- Etanşarea fisurilor din podele şi ziduri, şi verificarea periodică a acestora.
- Mărirea niveului de ventilare prin depresurizare prin conducte şi ventilatoare.
- Înlaturarea dalelor de granit sau evitarea granitului în casă dacă acesta provine din zone cu depozite de uraniu.
- Modul în care este proiectată casa, suprafaţa de contact cu solul, prezenţa fisurilor în pereţi sau podea afectează concentraţia de radon din interior.
- Aerisirea frecventă a camerelor, utilizarea unităţilor de aer condiţionat au un impact puternic în reducerea concentraţiei de radon în interior.
- Fundaţia alveolară şi o placă de bază pe fundaţie, din beton de cel puţin 20 de centimetri reduc capacitatea de trecere a radonului din pământ în casă, şi este una din cele mai bune şi mai simple metode care reduc radonul din aerul din casă.

Se consideră că prezenţa radonului în aerul caselor cu beci, pivniţă sau cramă este mai mare decat în cazul celor care nu au aceste accesorii, dupa cum, la modul general se consideră că în zone aflată sub sol, concentraţia de radon este mai mare decat în zona de deasupra solului. Ventilaţa bună şi constanta, precum şi eliminarea infiltraţiilor de apa şi a fisurilor este o bună cale de prevenţie. România va avea în următorii ani o hartă a radiaţiilor cu radon, concentraţii ce se vor calcula în încăperile locuite, în prezent existând astfel de informaţii doar la nivelul atmosferei. Proiectul a fost demarat în 2017 de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi ar urma să fie finalizat în 2-3 ani.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările