REPORTAJ Sicilia, esenţă pură italiană, o destinaţie fascinantă şi accesibilă în orice anotimp al anului

REPORTAJ Sicilia, esenţă pură italiană, o destinaţie fascinantă şi accesibilă în orice anotimp al anului

Imagine din Catania

Cea mai mare insulă din bazinul Mării Mediterane poate fi o excelentă destinaţie de vacanţă, cu multe obiective istorice, dar şi cu peisaje zugrăvite parcă în acuarelă.

Ştiri pe aceeaşi temă

În efervescenţa nebună a zilelor premergătoare sărbătorilor de Paşte, când toată lumea aleargă după orice pentru oricine, am luat decizia cumva radicală de a renunţa anul acesta la miel, drob şi ouă roşii, pentru un sejur în linişte la soare. Sicilia mi s-a părut o destinaţie potrivită, mai ales că mai cochetasem cu ideea de a vizita cea mai mare insulă a Italiei, o destinaţie neexploatată corespunzător, la nivel de marketing turistic, dar care are foarte multe lucruri de oferit.

Lucrurile s-au mişcat rapid, pentru că, din fericire, există conexiuni zilnice Bucureşti-Catania (al doilea oraş al Siciliei) la preţuri mai mult decât rezonabile. Aşadar, după mai puţin de două ore de zbor, am lăsat în urmă Bucureştiul care începea să-şi sufoce supuşii cu aglomeraţia, şi am aterizat la un 23 de grade extrem de plăcut, în insula despre care un lucru sigur este de netăgăduit: e locul unde s-a născut mafia. Deşi ne aflăm în mileniul III  în care loviturile nu se mai dau cu pistoale, pe ganguri întunecate, ci din tastatura computerelor, primul impact privind Sicilia ţine tot de această organizaţie. Întreabă cinci turişti ce ştiu despre Sicilia şi cinci îţi vor răspunde scurt: mafia. Nu m-am putut abţine şi am întrebat şi eu gazda apartamentului pe care l-am închiriat care e treaba cu mafia, iar ea a izbucnit în râs: Aici toţi suntem mafia, dar nu cum credeţi voi! N-am înţeles mare lucru din asta, drept pentru care am lăsat-o aşa. Cert e că sicilienii sunt foarte uniţi şi pătimaşi, considerând că formează o mare familie, iar geneza mafiei este, de fapt, legată de unitatea celor săraci, care s-au ridicat într-o organizaţie rebelă, pentru a apăra locuitorii insulei de ostilitatea guvernului şi a invadatorilor. Chiar şi etimologic, termenul mafiot echivalează cu „sărac lipit pământului, plin însă de îndrăzneală şi siguranţă de sine”. Ceva ce se potriveşte realităţii, deoarece în Sicilia e destulă sărăcie, dar care nu afectează deloc mândria locuitorilor.

Catania, oraş cenuşiu şi murdar

Primul impact cu Sicilia n-a fost deloc pe măsura aşteptărilor. Catania arată ca un oraş cenuşiu şi murdar, în care tot ce e oricum vechi pare şi mai vechi. Clădiri scorojite, pe care le-aş încadra la limita prăbuşirii şi un praf saharian de cel puţin două degete prezent pe fiecare maşină, trotuare înguste şi străzi pietruite, emigranţi de culoare agasanţi, care încearcă să vândă tot soiul de mărunţişuri. Zona gării centrale, acolo unde te lasă autobuzul Alibus (4 euro biletul), singura variantă de a ajunge de la aeroport (exceptând evident taxiul) te loveşte direct cu un Fugi de aici! Pe care cei slabi de înger îl pot recepţiona în plin. Recunosc că după primele două ore de Sicilia m-am întrebat dacă nu cumva m-am pripit când am dat Paştele pe o excursie, unde doar razele soarelui zâmbeau sincer.

Chiar şi fără a avea un profil turistic spectaculos, Catania îţi poate umple însă măcar o jumătate de zi, dacă nu chiar una întreagă. Principalul bulevard al oraşului, Via Etnea, taie oraşul pe mijloc de la Piazza del Duomo, cu a sa Fontana dell’Ellefante, o fântână având un elefant sculptat în centrul său, şi până la Parcul Bellini, numit aşa în memoria compozitorului de operă Vincenzo Bellini, unul dintre oamenii de vază ai Cataniei, recunoscut pentru tragediile lirice pe care le-a conceput. Parcul este o oază de verdeaţă în mijlocul unui conglomerat de construcţii urbane din piatră, majoritatea prăfuite şi purtând amprenta timpului pe ele. Castelul Ursino, Cattedrale di Sant’Agata şi Amfiteatrul Roman din Piaţa Stesicoro întregesc şi ele universul istoric al Cataniei, un oraş care poate fi luat la pas, dar care are şi o linie de metrou de câteva staţii, pentru cei care consideră că mersul pe jos nu face piciorul frumos. Plajele nu sunt punctul forte al oraşului, dar ele există undeva la periferii, unele mai îngrijite, altele mai puţin, în concordanţă cu nivelul de curăţenie destul de precar al oraşului. 

Una peste alta, Catania nu poate impresiona ca oraş, doar dacă ai mai mult decât fascinaţia agitaţiei, haosului şi accepţi praf din belşug pe încălţări, însă împrejurimile lui oferă cu totul şi cu totul altceva.

Taormina, perla de deasupra mării

Prima oprire, la evadarea din Catania, trebuie făcută musai la Taormina, un colţ smuls din raiul vechilor sate italiene, acolo unde nimic nu poate perturba noţiunea de dolce far niente. Cocoţat pe un deal, pentru că munte ar fi totuşi prea mult spus, la o altitudine de câteva sute de metri, dar care pare mai mare din cauza drumului întortocheat, cu serpentine, sătucul de numai 10000 de suflete, la origine aşezare grecească, reprezintă una dintre cele mai frumoase staţiuni nu doar din Sicilia, ci din toată Italia. Case colorate, străduţe înguste şi pavate cu piatră peste care se aplecă florile din jardinierele de la ferestre, biserici, buticuri cu suvenire şi limoncello,  gelaterii şi terase care te îmbie la pizza şi spaghete cu o poftă de-ţi inundă simţurile. Tentaţiile sunt la tot pasul, dar punctul de rezistenţă, marca Taormina, este priveliştea pe care o oferă către vulcanul Etna, cu vârful său alb, dar şi spre ţărmul Mării Ionice, crestat de mici golfuleţe cu o apă limpede ca lacrima. Pentru 10 euro, cât costă intrarea la Teatro Greco, poţi avea acces la cea mai frumoasă panoramă, până hăt departe, unde marea se uneşte cu cerul ori unde muntele străpunge văzduhul.

Principala stradă din Taormina se numeşte Umberto Corso, o arteră înţesată de lume, care la plimbare, care cu ochii zgâiţi la vitrinele magazinelor decorate ademenitor pentru orice portofel. Piazza IX Aprile şi biserica San Giuseppe sunt reperele unui loc de unde se pot scruta zările. În Taormina nu trebuie ratată sub nicio formă Villa Comunale, o grădină dichisită, cu aer oriental, cochet aranjată, şi ea cu o privelişte minunată.

Odată saturaţi de înălţimi, turiştii pot lua funicularul (3 euro biletul – one way) şi în maximum cinci minute ajung la malul mării. Între Capo Taormina şi Capo Sant Andrea se află Isola Bella, o insulă ridicată la gradul de rezervaţie naturală. Accesul pe ea se face printr-o fâşie îngustă de nisip, lovită din ambele părţi de valuri. Fiind rezervaţie naturală, pentru a vizita Isola Bella trebuie să plăteşti 4 euro. Mult mai atrăgătoare este însă o mini-croazieră pe mare, de unde se poate vedea tot ţărmul, insuliţele din zonă, dar şi Grotta Azzura. Există numeroase variante, care pleacă de la 15 euro/persoană şi pot ajunge până la 50 euro/ persoană, depinde de traseu şi facilităţi.

Siracuza, oraşul lui Arhimede

Tot la o oră distanţă de Catania, dar în direcţia opusă, adică spre sud, se află Siracuza, catalogat de mulţi ca fiind cel mai frumos centru urban al Siciliei. Se spune că Siracuza a fost cel mai puternic oraş al Mediteranei, rivalizând chiar cu Atena. Urmele a ceea ce a fost acum mai bine de două milenii se văd şi în prezent, sub forma unui sit arheologic, a cărui vizitare poate lua mai bine de două ore. Siracuza este un oraş acoperit de istorie, în care insula Ortigia (acum centrul istoric) găzduia ceremonii fastuoase. Centrul ei este aerisit şi străluceşte luminat de razele soarelui care cad pe albul perlat al catedralelor. Domul din Siracuza, situat unde altundeva decât în Piaţa Domului, o construcţie barocă, atrage puhoaie de turişti în special în lunile de vară, când însă e o căldură sufocantă.

Dacă eşti pasionat de trecut, poţi asculta zeci de istorii oferite de ghizii locali, printre care şi povestea în care Arhimede ar fi strigat Evrika (n.r. Am găsit!), chiar prin părţile locului, după ce a descoperit principiul hidrostaticii!
În cazul în care istoria nu a fost materia ta preferată la şcoală şi nici ulterior, Siracuza te poate cuceri cu celebra îngheţată siciliană. E clar că în Italia se mănâncă multă îngheţată, dar ca în Sicilia nu e nicăieri. Vei vedea din doi în doi metri oameni cu un cornet în mână, iar oferta aromelor atinge şi borne năstruşnice: cu gust de spanac, brânză, roşii, miere, măsline sau chiar bere. Siracuza este un oraş cu peste 100.000 de locuitori, care poate fi descifrat într-o zi.

Vulcanul Etna, o experienţă de neuitat

Al treilea obiectiv turistic de pe coasta de est a Siciliei, care nu trebuie omis de pe lista de priorităţi, este vulcanul Etna, cel mai activ vulcan al Europei. Sunt numeroase variante de a ajunge acolo din Catania, pe cont propriu sau în tururi organizate. Dacă nu vreţi să investiţi între 75 şi 100 de euro într-un tur disponibil  aproape în orice colt al oraşului, atunci autobuzul 607 (6 euro biletul) pleacă din faţa gării centrale şi ajunge până la Rifugio Sapienza, punctul de plecare către cratere. Din Rifugio Sapienza (1900 m altitudine) se ia telecabina până la 2500 m pentru 30 euro/persoană, dus-intors. Acest traseu poate fi fi parcurs şi pe jos, dar se pare că este destul de dificil. Mai accesibil este de la 2500 de metri până la 2.900 metri, punctul final al telecabinei. Drumul te duce pe cărări cu aspect selenar, care traversează zone cu lavă solidificată sau fină ca nisipul şi poate fi parcurs de oricine are o minima condiţie fizică.


Etna este un vulcan activ, care a erupt ultima data în decembrie 2018, aruncând o coloană de cenuşă în atmosferă şi determinând închiderea aeroportului Catania. Nu trebuie să vă temeţi însă, pentru că riscul de a fi surprinşi de o erupţie este nul, existând o serie întreagă de sisteme de alertă, care duce la închiderea drumurilor către vulcan şi, în cazuri extreme, chiar evacuarea locuitorilor de la baza lui. Rifugio Sapienza este locul de unde se pot cumpăra tot felul de chestii făcute din lava, de la săpunuri la magneţi, însă lucruri asemănătoare se găsesc şi în Catania, la preţuri poate chiar mai mici.

În fieful lui Don Corleone

Cefalu este un oraş foarte frumos, care merită vizitat, mai ales că are şi plajă, pe lângă centrul istoric. Apoi, Ragusa e un orăşel foarte frumos, aflat la ceva mai mult de o oră de mers de Catania. Arată spectaculos construit pe stânci verticale, cu un centru vechi fascinant numit Ibla. În cazul unei vizite mai lungi în insula, Palermo (230 km de Catania – accesibil cu trenul sau autobuzul), cel mai mare oraş al Siciliei, poate fi şi el inclus pe lista de vizite.

Sicilia, ca şi destinaţie, este mai ieftină decât Roma sau nordul Italiei. Implicit, nici cazările nu sunt exorbitante. Fiind o regiune destul de săracă, mulţi sicilieni îşi închiriază apartamentele în regim hotelier, prin booking sau airbnb, la preţuri mai mult decât rezonabile.

Wizz Air are curse zilnice către şi din Catania, la preţuri pornind de la 99 lei per segment.

Din Catania cea mai bună variantă de a ajunge la Taormina este autobuzul (8,3 euro dus- întors). Către Siracuza se poate merge foarte uşor şi cu trenul (7 euro un drum).

Traficul este haotic nu doar în Catania ci, în general, în toată Sicilia, iar trecerile de pietoni au adesea rol decorativ, în sensul că nimeni nu opreşte la ele.

O tradiţie siciliană destul de bizară este aceea de a anunţa decesele prin afişe lipite în oras, în care apare fotografia, ora şi locul înmormântării celui decedat.

Dacă vreţi să vedeţi biserica unde s-a căsătorit Don Corleone, personajul interpretat de Al Pacino, cu prima soţie sau barul Vitelli, care apare destul de des în filmul "Naşul", aceasta se află la Savoca, un sătuc situat în apropiere de Taormina. Scene din film s-au mai filmat şi la gara din Taormina, dar şi la biserica Sant' Agostino din Forza d'Agro.

În Sicilia va fi destul de greu să găseşti pe cineva care să vorbească engleza. Chiar şi ca vorbitor de italiană, dialectul sicilian îţi poate crea anumite probleme, deoarece este similar cu cel catalan.

Bucătărie cu multe combinaţii surprinzătoare

Sicilia este o destinaţie pe gustul gurmanzilor din toate colţurile lumii. Evident, nu lipsesc pizza şi pasta, dar nici combinaţiile surprinzătoare folosite în prepararea unor mâncăruri, precum asezonarea portocalei cu ceapa şi pătrunjelul. Sicilia este şi unul dintre destul de puţinele locuri din Europa unde se mănâncă din belşug carne de cal sau chiar şi de măgar, produse ridicate chiar la gradul de delicatesă.

Salata de caracatiţă, sardinele siciliene, umplute cu parmezan, stafide şi pătrunjel, apoi rostogolite prin pesmet, fructele de mare, caponata - un fel de ghiveci de legume, în care predomină vinetele, alături de ardei copţi, dovlecei, roşii, capere şi ceapă- sunt şi ele piese de rezistenţă ale bucătăriei siciliene, iar o porţie de arancini – nişte chestii ca nişte chiftele din orez umplute cu diverse amestecuri, de la brânză la spanac, date prin pesmet şi prăjite în ulei – nu trebuie ratată.

Ca şi desert, dincolo de celebra îngheţată siciliană, cannolo - rulou de vafă umplut cu cremă de ricotta – este printre cele mai  populare dulcegării, made în Sicilia. Merge foarte bine cu un suc de portocale roşii, foarte bogat în Vitamina C. Portocalele roşii, pigmentate astfel din cauza solului vulcanic, au calităţi care se obţin doar în Sicilia, deşi ele au mai fost cultivate şi în alte locuri din lume. Aşa cum englezii, şi nu numai ei, consideră că un măr pe zi prelungeşte viaţa, aşa şi sicilienii cred că o portocală roşie pe zi ţine bolile departe de om. Vinurile siciliene trebuie şi ele încercate, Nero d’avola, un soi roşu, şi Nerello mascalese, specific din regiunea Etna, fiind recomandările locale. Vino alla Mandorla este un vin local cu arome de migdale.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: