REPORTAJ Cinque Terre, locul unde muntele stă să cadă în mare, o destinaţie care nu trebuie ratată pe Riviera Italiană

Cu siguranţă, aţi văzut cel puţin o imagine, ca de carte poştală, cu nişte căsuţe viu colorate, cocoţate pe stânci care dau senzaţia că se pot prăbuşi oricând în mare.

Cadrul cu pricina nu lipseşte din niciun ghid turistic, care vrea să prezinte cele mai atrăgătoare locuri din Europa. Cinque Terre sau Cinci Pământuri, conform traducerii, este una dintre destinaţiile preferate a celor care vor să vadă Italia, dincolo de palate măreţe şi monumente istorice, dar şi dincolo de forfota urbană a marilor oraşe sufocate de o economie aflată acum pe tobogan.

Situat pe coasta de nord-vest a ţării, în provincia Liguria, undeva mai jos de Genoa, pe aşa numita Rivieră italiană, Parcul naţional Cinque Terre atrage anual milioane de turişti. Şi din acest motiv, o escapadă primăvara sau toamna e mult mai inspirată decât una în toiul verii, atunci când rişti să nu te poţi bucura pe îndelete de peisaje din cauza roiurilor de vizitatori. Clima e blândă, în a doua parte a lunii martie, spre exemplu, fiind destule zile cu temperaturi de peste 16-18 de grade, adesea chiar şi 20 de grade.

Cum se ajunge acolo? Mult mai simplu decât pare. Zburând din România, cea mai inspirată variantă este la Pisa, iar de acolo cu trenul până în localitatea La Spezia. Din Pisa nu faci mai mult de o oră, iar legături sunt din 30 în 30 de minute (8 euro biletul), Italia având un foarte bun sistem feroviar, incomparabil cu cel din ţara noastră, chiar dacă şi la ei se înregistrează uneori întârzieri. În La Spezia se schimbă trenul şi începe spectacolul. Cele cinci sate sunt ordonate astfel: Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza şi Monterosso al Mare. Trenul parcurge distanţa de la primul la ultimul cam în 20 de minute, plus alte cinci minute din La Spezia. Biletul pentru o zi, cu acces nelimitat, pentru un adult, este de 16 euro. Tichetul între La Spezia şi oricare dintre cele cinci sate este 4 euro.

Cele mai frumoase peisaje

Satele au fiecare clişeul lor, dar piesele de rezistenţă, din punct de vedere al peisajului, sunt Vernazza şi Manarola, urmate de Riomaggiore. Monterosso este cel mai măricel şi singurul cu plajă, în vreme ce Corniglia e cel mai îndepărtat de mare, fiind aşezat sus pe stânci. Merită văzute toate şi acest lucru se poate întâmpla într-o zi. Există, evident şi variante de mai multe zile, combinate cu o cazare într-unul dintre ele, dar trebuie ţinut cont de faptul că preţurile sunt mai ridicate în sate, decât în La Spezia ori Pisa, oraşe mult mai mari şi cu posibilităţi multiple de stat peste noapte.

De ce merită să vizitezi Cinque Terre? Pentru că reprezintă ceva din Italia veche, mă rog, în Italia aproape totul pare vechi, în care s-a păstrat o parte din farmecul satelor pescăreşti medievale, aşezate acolo unde natura a creat ceva unic, iar muntele se înconvoaie şi îşi înfige pintenii în Marea Mediterană. Aşezările sunt simple. O stradă principală destul de îngustă, biserica, locuinţe viu colorate construite în stil bloculeţ, cu trei patru etaje, rar cu balcoane, pe care vopseaua a fost roasă de timp, terase mici în care se soarbe tacticos dintr-un expresso, italienii beau cam cinci pe zi, şi restaurante din care răzbate izul de peşte şi calamari. Nu lipseşte mirosul de pizza şi paste, aroma de limoncello, şi cel puţin o gelaterie, capabilă să îndoaie chiar şi cel mai credincios duşman al îngheţatei. Dacă nu e de ajuns, atunci vinurile italiene, albe şi purpurii, şi platourile cu brânzeturi, măsline şi prosciutto, asezonate cu o focaccia proaspăt scosă din cuptor, vă pot convinge. Ispitele culinare sunt nenumărate, că doar eşti în Italia.

La capătul fiecarui sat, mai puţin Corniglia, se află marea, în nuanţe verzi-albăstrui, cu valuri care se sparg năvalnic în stâncile cu forme nedefinite. Implicit, în peisaj, îşi fac loc şi câteva bărci pe care localnicii le scot în larg aproape tot timpul anului, mai puţin iarna, pentru uz personal, adică pescuit, ori turistic, pentru cei care vor să vadă satul respectiv din larg. Fără să vrei, te gândeşti că cel care a prorocit expresia Dolce far niete a trecut şi pe la Cinque Terre, iar visul unei pensii liniştite într-o căsuţă cu un lămâi la poartă n-are cum să nu-ţi dea măcar un fior de plăcere.

Vara poate fi foarte aglomerat

Sunt destui care se plâng de faptul că zona a devenit comercială, însă termenul e totuşi exagerat. E adevărat, în sezonul estival Cinque Terre geme de turişti, fără îndoială mulţi asiatici, care pot deveni supărători atunci când pozează de 500 de ori acelaşi cadru, dar până la urmă turismul înseamnă liberă circulaţie, şi fiecare poate să umble unde vrea, cât vrea şi cum vrea. E imposibil ca o astfel de destinaţie să fie un colţ de pustietate, într-una dintre cele mai vizitate ţări din lume, care ştie să scoată bani frumoşi din orice piatră, darămite din turism. 

Legătura între sate se face şi pe jos. De fapt, e mult mai atractiv traseul făcut la pas. Din Riomaggiore spre Manarola porneşte aşa numita potecă a iubirii, Via dell amore, care şerpuieşte între munte şi mare. Traseul nu e deloc greu, ba chiar aproape plat, şi face toţi banii. Ca expresie, pentru că plimbarea e gratis, adică intră în contul biletului de 16 euro, care îţi oferă acces liber pe orice cărare şi cărăruie. Abia din Manarola lucrurile se mai complică pentru cei care aleg să şerpuiască pe potecile de deasupra mării, pe lângă livezile de măslini, tufele de rozmarin şi florile de iasomie, pentru că începe urcuşul şi e nevoie de picioare cât de cât solide pentru a face faţă. Cu adevărat dificil e doar segmentul dintre Vernazza şi Monterosso, unde poteca are adesea o jumătate de metru lăţime şi orice pas greşit poate provoca probleme mari. Acolo chiar e recomandat dacă nu echipament de hikking, măcar nişte încălţări serioase (exclus şlapi, sandale, balerini etc) şi multă atenţie, însă cele 75-90 de minute, poate chiar două ore, cât durează drumul pe potecă, oferă multe locuri din care priveliştile sunt minunate.

6 ore durează, în medie, drumul Sentiero Azzuro, parcurs pe poteci între cele cinci sate

Fiecare sat, cu farmecul lui

Riomaggiore este primul dintre cele cinci sate. Are şi un castel fortăreaţă, construit acum 700 de ani şi transformat acum în centru cultural. Plaja e mica şi ascunsă după nişte stânci, dar nu e amenajată. Din Riomaggiore pleacă Via dell amore spre Manarola, locul preferat de îndrăgostiţi, care îşi lasă mesajele scrijelite pe stâncile de lângă poteca cu o lungime de un kilometru, aşezată la 100 de metri deasupra mării.

Manarola este recunoscută pentru imaginile surprinse la apus de soare, când ultimele raze bat spre casele multicolore aşezate în coastă. Se spune că este cel mai fotografiat dintre cele cinci sate şi are câteva restaurante cocoţate pe deal cu un view remarcabil. Biserica San Lorenzo, ridicată în 1338, în stil gotic, e una dintre mândriile locale.

Corniglia e satul aflat la cea mai mare altitudine. De la gară trebuie să urci 382 de trepte până în centrul lui. E singurul care nu are ieşire la mare şi poate de aceea e şi cel mai puţin vizitat, însă are şi el farmecul lui. În piaţa Largo Taragio se află un moment istoric dedicat unor eroi ai locului căzuţi la datorie în 1926

Vernazza oferă cea mai frumoasă privelişte de pe cărarea care merge spre Monterosso. Aştfel, e poate cel mai mic sat dintre cele cinci, având un petic îngust de nisip şi un dig care pătrunde în golful se sub stânci. Vernazza propune şi două obiective turistice: Biserica Santa Margherita d’Antiohia şi Castelul Doria, cu turnul Belforte, din vârful căruia se poate vedea tot satul.

Monterosso al Mare este ultimul şi cel mai mare dintre cele cinci sate şi are o plajă destul de lungă, însă nu foarte largă. Două stânci uriaşe tronează în apropiere de ţărm, loc preferat de turişti pentru nişte poze spectaculoase. Oraşul este despărţit de turnul Aurora, care separă zona veche de cea nouă, în care turismul a avansat după criteriile mileniului trei.

Specialităţi culinare de excepţie

Printr-un decret al preşedintelui Italiei, la 6 octombrie 1999, Cinque Terre a fost declarat Parc naţional, cu o suprafaţă de 4 226 hectare şi o populaţie de 5 000 de locuitori.

În a 3-a sâmbătă din luna mai, la Monterosso se ţine Festivalul lămâii, iar turiştii se pot desfăta cu  limoncino, cremă de lămâie, marmeladă de lămâie, tort de lămâie şi alte specialităţi.

Între specialităţile culinare din zonă care nu trebuie ratate se numără: Sciacchetrà – un vin roşu şi dulce făcut din struguri uscaţi, soiul Albarola, Acciughe –anşoa preparate în două feluri: cu lămâie sau în saramură şi Pesto – sos din frunze de busuioc, ulei de măsline, parmesan şi muguri de pin.

Wizz Air are în această perioadă două zboruri săptămânale spre Pisa, iar în sezonul estival numărul acestora va creşte la trei, cu preţuri începând de la 179 de lei. Avantajul rutei prin Pisa este că e foarte aproape de Cinque Terre, iar ca bonus poate fi vizitat şi oraşul italian, celebru prin turnul său înclinat.

Nu e recomandat să mergi cu maşina la Cinque Terre şi să te plimbi prin zonă, pentru că trebuie să o laşi la intrarea în sate, unde găseşti cu greu parcare, la preţuri mari (25 euro/zi) şi ai mult de mers de acolo până în centru.

Cinque Terre este acesibil şi de pe mare, existând numeroase variante de mini-croaziere din La Spezia sau chiar din Genoa, în special în sezonul estival.

În caz de ploaie e complet interzisă parcurgerea drumului pe poteci, în special pe cea dintre Monterosso şi Vernazza. Drumul e accidental şi pot avea loc alunecări de teren. Avantajul este că vara, după ploaie, solul se usucă foarte repede.

Portofino şi Portovenere sunt alte două localităţi pitoreşti, care pot fi vizitate într-un circuit la Cinque Terre.