Cum să scapi de prostul obicei de a urla când te enervezi: sfaturi de la „antrenorul minţii“

Cum să scapi de prostul obicei de a urla când te enervezi: sfaturi de la „antrenorul minţii“

A ţipa sau a urla este o neatenţie de la propriul sine, este o manifestare aruncată în jur din dorinţă de control.

A ţipa sau a urla este o neatenţie de la propriul sine şi ne împiedică să evoluăm, susţine psihologul Alexandru Pleşea (35 de ani), care oferă şi câteva sfaturi pentru a scăpa de acest obicei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cunoscut opiniei publice drept „antrenorul minţii“, Alexandru Pleşea oferă câteva metode pentru a evita momentele în care ţipi, urli sau strigi.

În opinia psihologului, omul este expus de mic la situaţii în care alte persoane interacţionează ţipând, iar copiii au înţeles, în mod greşit, că acest mod de relaţionare poate rezolva orice situaţie.
 
„A ţipa sau a urla este o neatenţie de la propriul sine, este o manifestare aruncată în jur din dorinţa de control. Liniştea şi calmul, în schimb, duce spre înţelegere şi auto-observare. Exprimarea strigătului, când nu eşti în pădure, pe lângă faptul că produce zgomote perturbante, furnizează anumite vibraţii pe care cei mai emoţionali le absorb instantaneu. Un prim pas spre a scăpa de ţipăt este dorinţa de dezvăţare a acestui mecanism“, explică psihologul Alexandru Pleşea. 
 
„Cel care poate scăpa de această artificială activitate de a striga sau a ţipa la altcineva are enorme posibilităţi pe scara evoluţiei“, consideră psihologul.
 
Specialistul susţine că ascultarea propriei voci este primul pas pentru auto-observaţie: „A învăţa să-ţi asculţi vocea a fost o virtute pentru preoţi în biserică, pentru yoghini în ashram şi pentru călugări în peşterile sau mănăstirile de meditaţie“. 

Vorbitul din inimă este al doilea pas pe care vi-l puteţi însuşi. Acesta ţine de concentrare pe locul de unde pleacă comunicarea. 
 
„Cine doreşte această virtute poate obţine vorbitul din inimă prin exerciţiu constant. Ţipatul ori strigatul au o compoziţie joasă de energie. Vibraţional şi ştinţific, nivelul celular al acelui moment scade, aducând cu el dispoziţii fizice nefaste atât pentru emiţător, cât şi pentru receptor. Cel ce a tăcut măcar o zi în viaţa lui, sub diferite circumstanţe, deţine unealta care poate opri strigătul. Un simplu exerciţiu, pe care oricine îl poate face, este de a se abţine să vorbească - real sau virtual - două ore în fiecare săptămână. După cele două ore va descoperi că îşi aude vocea, că şi-o poate controla şi poate decide cu mai mare grijă cuvintele pe care le va folosi“, declară Alexandru Pleşea.
 
Semnele pe care le putem vedea la cei ce nu urlă sunt uşor de observat, iar cu aceştia merită să trăieşti, să faci afaceri, să înveţi de la ei:
 
Îşi menţin echilibrul vocii când ceilalţi din jur sunt tensionaţi.
Îşi pot determina calitatea vocii în funcţie de context.
Nu se grăbesc în vorbire.
Nu jignesc.
Îşi accentuează sau repetă cuvintele de rezolvare sau pozitive.
 
Alexandru Pleşea este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România – şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilităţi au când îşi folosesc resursele intelectuale şi să arate abilităţile pe care mintea încă le are latente.
   
Psihologul Alexandru Pleşea FOTO Arhivă personală 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: