FOTO Povestea Lăstunului, singurul autoturism interzis de Protecţia Consumatorilor

FOTO Povestea Lăstunului, singurul autoturism interzis de Protecţia Consumatorilor

Ultimul cadou al lui Ceauşescu pentru români: Lăstunul. FOTO:www.99poze.ro

Micul autoturism proiectat la finalul anilor ’80 este un exemplu relevant despre cum regimul ceauşist îşi bătea joc de români, fabricând maşini gata stricate şi punându-le viaţa în pericol.

Prima Dacie 500 Lăstun a fost expusă spre vânzare de ziua lui Nicolae Ceauşescu: la 26 ianuarie 1988. Era o maşină care cântărea 590 de kilograme. Putea transporta patru persoane (doi adulţi şi doi copii) şi care, conform cărţii tehnice, consuma 3 litri de benzină la 100 de kilometri (în realitate, defecţiunile de la pompa de benzină făceau ca motorul să consume până la 9 l. /100 km).

Lăstunul a apărut în perioada în care tot ce conta în România era economisirea de resurse. Lăstunul trebuia să consume puţin iar costurile de fabricaţie să fie minime. În aceşti parametri vedea Ceauşescu noua maşină de oraş a românilor. Astfel, caroseria era o îmbinare de tablă şi fibră de sticlă, motorul avea doi cilindri şi 22,5 cai putere iar viteza maximă era undeva la 100 de kilometri la oră. Preţul unei astfel de maşini era de 50.000 de lei, cu 25.000 de lei mai puţin decât o Dacie 1310.

Cele 6.500 de Lăstunuri ieşite pe poarta fabricii au fost, în mare parte, nişte rebuturi. Fabirca unde a fost produs Lăstunul, Tehnometal, din Timişoara, trecuse, în anii ’80, de la fabricarea cuştilor pentru animale, la producţia de maşini.

După Revoluţia din 1989 au prins glas posesorii de maşini Lăstun. S-au grupat într-o asociaţie şi au cerut să fie despăgubiţi, întrucât, în numai câteva luni, maşinile lor ajunseseră precum industria românească: un morman de fiare vechi.

„O pătrundere abundentă a apei în interior"

Ziarul „Adevărul” a publicat o serie de articole, în primele luni ale anului 1990, în care a prezentat pericolele la care se expuneau posesorii de Lăstunuri. Pe adresa redacţiei veneau zilnic plângeri: „contactul de pornire se blochează”, „timoneria carburatorului s-a deformat”, „bobina de inducţie s-a ars”, „uşile nu se închid bine, rezultând o pătrundere abundentă a apei în interior”, „toba de eşapament a căzut”, „defecţiuni la pompa de benzină”, „cutia de viteză blocată”.

Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor s-a sesizat şi a făcut demersurile pentru scoaterea de pe piaţă a autoturismului Dacia 500 Lăstun. În martie 1990, Comisia Naţională pentru Standarde Metrologie şi Calitate a interzis producerea şi comercializarea Lăstunului, întrucât s-au constat defecţiuni în procesul tehnologic.

De la Dacia „destul de bună pentru idioţi”, la camionul care a mers o oră

Industria românească de maşini a debutat prost. Autoturismul Dacia a fost realizt după un model Renault 12, pe care, la acea dată, francezii tocmai îl scoteau din uz, considerându-l desuet.„Aşa ne-am trezit cu o licenţă pentru învechitul Renault 12, a cărui producţie urma să fie oprită în Franţa. Era cea mai ieftină variantă. Ceauşescu a zis că e destul de bună pentru idioţi“, a povestit Ion Mihai Pacepa, fostul şef al spionajului românesc şi omul care s-a ocupat de începuturile industriei auto din România comunistă.

Ceauşescu a condus prima Dacie

Maşina de teren românească, Aro, ajunsese în anii ‘80 într-o situaţie similară cu Lăstunul. Fără îmbunătăţiri ale liniei de producţie, caroseria Aro se făcea „din ciocan”. Astfel, cumpărătorii verificau, înainte de ridicarea maşinii, dacă se închid uşile. Fabrica de la Câmpulung Muscel a avut şi proiecte niciodată finalizate. Unul dintre ele a fost Aro 10 TT, cu şasiu de Aro şi caroserie de Dacia Break. Era o maşină destinată agricultorilor. „Când a văzut prototipul, Ceauşeasca a spus: «Nicule, asta nu-i nici cal, nici măgar»”, povesteşte Marian Bădiţă, inginer de concepţie la Aro.

Petre Roman, fost prim-ministru al României, a vorbit într-un interviu publicat în “Adevărul” despre megalomania lui Ceauşescu în privinţa industriei constructoare de maşini. “Era nebunia lui: să producem noi totul. Ceauşescu a făcut două camioane de câte 100 de tone fiecare, care au costat în total 80 de milioane de lei, din care unul a funcţionat o oră, unul nu a pornit deloc. Cum să te apuci să faci aşa ceva fără niciun fel de experienţă?”