Dezvăluiri despre cultura ordinii şi legii sub Trump, într-o nouă carte. Fostul şef al personalului: a-l refuza pe Trump e ca şi cum ai săruta franţuzeşte o drujbă

Dezvăluiri despre cultura ordinii şi legii sub Trump, într-o nouă carte. Fostul şef al personalului: a-l refuza pe Trump e ca şi cum ai săruta franţuzeşte o drujbă

Donald Trump şi fostul şef al personalului de la Casa Albă John Kelly

Campania de realegere a lui Donald Trump are în centru o promisiune a „legii şi ordinii”, dar administraţia sa nu poate fi definită astfel, chiar dimpotrivă. Este subiectul cărţii „Donald Trump v. The United States: Inside the Struggle to Stop a President”, a corespondentului la Washington pentru The New York Times, Michael S. Schmidt.

Ştiri pe aceeaşi temă

Potrivit descrierii, cartea, care detaliază eforturile oficialilor din administraţia sa de a înfrâna mutări de natură să sădească haos pe plan intern şi internaţional, se bazează pe „documente secrete ale FBI şi Casei Albe, dar şi pe surse confidenţiale din interiorul forţelor de ordine federale şi ale aripii de Vest”.
 
Fostul şef al personalului Casei Albe, John F. Kelly, este citat folosind o comparaţie expresivă care descrie dificultatea oficialilor săi de a-l opri de la mişcări destabilizante, şi anume sărutul franţuzesc al unei drujbe - întrucât la fel de greu putea fi preşedintele refuzat
 
Este o anecdotă, dar dezvăluirile sunt mult mai serioase şi ating modul în care Trump a căutat să forţeze limitele constituţionale ale autorităţii sale. 
 

Cea mai aprigă luptă

 
John F. Kelly, fost general al puşcaşilor marini şi consilier în materie de securitate internă înainte de a fi şef al personalului de la Casa Albă între iulie 2017 şi ianuarie 2019, a mărturisit anturajului său că de departe lupta cea mai puternică s-a concentrat pe înduplecarea lui Trump să renunţe la retragerea din NATO.
 
„În afara chestiunilor legale, Kelly a mai dezvăluit că una din cele mai dificle sarcini pe care le-a avut a fost să-l oprească pe Trump să se retragă din NATO - mişcare pe care a ameninţat mereu să o facă, dar pe care nu a pus-o în practică, şi care ar fi reprezentat o ruptură seismică a alianţelor şi totodată un cadou extraordinar pentru Putin”.
 
În afara unor astfel de mutări de natură să provoace adevărate cataclisme, cartea lui Schimdt documentează modul în care oameni bine pregătiţi din jurul preşedintelui, între care s-au aflat Jim Mattis, secretar al apărării, au păstrat legalitatea şi ordinea la Casa Albă şi au înfrânat potenţiale derapaje ale lui Trump în afara legii.

Ei trebuiau să-i atragă mereu atenţia şi să-l informeze pe Trump cu privire la ce e permis şi ce nu legal vorbind. Potrivit lui Kelly, asta se întâmpla în condiţiile în care Trump dădea autoritar ordine. 
 

De la o cultură a ordinii şi legii la statul paralel

 
La preluarea mandatului la Casa Albă, Trump a moştenit o suită de funcţionari guvernamentali dedicaţi şi ulterior el însuşi a nominalizat profesionişti meniţi să furnizeze credibilitate şi seriozitate administraţiei sale. Ei erau războinicii săi „câştigători” cum i-a plăcut lui însuşi să îi califice. Dar de la o cultură a legii şi ordinii, Trump a alunecat către o viziune a „statului paralel” care îi punea beţe în roate căutând să-i submineze autoritatea. 

Schimdt îi prezintă în cartea sa pe acei puţini care au rezistat eroic în timp ce „erau obligaţi să-l înfrunte pe cel mai puternic al lumii, fără a-şi da seama în numele căror interese acţiona Trump: ale ţării sale, ale ego-ului său, ale afacerilor familiei sale sau ale Rusiei”.
 
Schimdt numeşte interferenţa Rusiei în politica americană „cel mai mare eşec al serviciilor de informaţii de la 11 septembrie” şi vorbeşte despre interesele de afaceri în Rusia ale familiei Trump, negările repetate ale agresiunii Rusiei şi inventarul uluitor al comunicării improprii între campania lui Trump şi guvernul rus.
 
Doi oameni au încercat să ţină în frâu toată nebunia din jurul afacerii Rusia: directorul FBI James B. Comey şi consilierul Casei Albe Donald McGahn. Au încasat tiruri verbale, atentate la caracter de la Trump şi linguşitorii săi deopotrivă, dar au menţinut pe linia de plutire funcţionarea sistemului democratic. Schimdt a fost cel care a dezvăluit povestea pentru The New York Times: Compley a refuzat să oprească anchetarea consilierului naţional de securitate Michael Flynn privind legăturile acestuia cu Rusia şi alte guverne. Trump se temea că va el însuşi anchetat şi l-a concediat pe directorul FBI - doar că notiţele lui Comley despre aceste discuţii au dus la investigaţia procurorului special Robert S. Mueller, la rândul său fost director FBI.
 
Aici intră în scenă McGahn, un libertarian conectat puternic cu Partidul republican, care voia să pună ordine în proceduri ale Casei albe privind accesul la informaţii clasificate, managementul personalului şi deciziile privind amnistiile. Or, Trump refuza orice disciplină: oferea amnistii celebrităţilor, ignora avertismentele serviciilor şi cerea concedierea oficialilor înalţi care nu se supuneau capriciilor sale. Luni de zile Trump i-a cerut lui McGahn să-l demită pe procurorul special Mueller. Faptul a ieşit la iveală, moment în care Trump l-a pus să mintă despre asta . A refuzat şi a fost concediat.
 
 
 
 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările