Mark Galeotti, despre noua Strategie de Securitate Naţională a Rusiei: Un produs al unei gândiri paranoice

Autorii noii Strategii de Securitate Naţională a Rusiei văd ameninţări nu doar în unele ţări străine, ci şi în procese care reconfigurează lumea modernă.

Noua Strategie de Securitate Naţională a Rusiei, aprobată sâmbătă de preşedintele Vladimir Putin, nu este un document revoluţionar faţă de cel precedent, care s-a aflat în vigoare în ultimii şase ani. Totuşi, acest document indică o schimbare progresivă a opticii Kremlinului către paranoia, cu o viziune asupra lumii în care nu doar unele ţări sunt considerate drept ameninţări, ci chiar şi procese care reconfigurează lumea modernă, comentează pe site-ul portalului The Moscow Times reputatul expert în chestiuni de securitate şi probleme ruseşti Mark Galeotti.

Potrivit lui Galeotti, noua strategie este mai degrabă un cadru de planificare decât un act specific şi operaţional. Spre exemplu, punctul 40 (3) evocă importanţa menţinerii unei descurajări nucleare adecvate, în timp ce punctul 56 afirmă necesitatea consolidării suveranităţii Rusiei asupra spaţiului său informaţional fără a oferi detalii clare.

Însă un aspect este destul de bătător la ochi, şi anume că noua strategie prezintă într-un mod mai sumbru decât înainte ameninţările care ar plana asupra Rusiei dinspre Occident şi le conceptualizează. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece documentul a fost elaborat de Consiliul de Securitate, condus de fostul şef al FSB (fostul KGB) Nikolai Patruşev, un om care trâmbiţează aproape zilnic că Rusia se confruntă cu un război nedeclarat din partea Occidentului.

În martie, Patruşev a declarat pentru ziarul „Rossiiskaia Gazeta” că Occidentul încearcă să contenească Rusia prin acţiuni de destabilizare a situaţiei socio-politice, inspirare şi radicalizare a mişcărilor de protest şi erodare a tradiţiilor şi valorilor morale ruseşti. Amprenta convingerilor sale se regăseşte în textul aprobat sâmbătă de Putin, remarcă Galeotti.

În această ordine de idei, noua strategie susţine că există o „dorinţă a ţărilor occidentale de a-şi păstra hegemonia” (punctul 7) şi de a „izola Federaţia Rusă” (punctul 18), iar „ţările neprietenoase” s-ar putea deda la „distrugerea unităţii sale interne”, la „instigarea şi radicalizarea unor mişcări de protest”, precum şi la „susţinerea unor grupări marginale”.

Există o încercare „deliberată de erodare a valorilor tradiţionale, de denaturare a istoriei, de revizuire a punctelor de vedere asupra rolului şi locului Rusiei în ea, de reabilitare a fascismului şi de incitare la conflicte interetnice şi inter-confesionale” şi chiar de restricţionare a folosirii limbii ruse.

Strategia afirmă că „valorile spirituale, morale şi cultural-istorice tradiţionale ruseşti sunt atacate activ de SUA şi aliaţii săi, precum şi de corporaţii transnaţionale, organizaţii non-profit străine, non-guvernamentale, religioase, extremiste şi teroriste” (punctul 87).

Însă securizarea tuturor aspectelor, asocierea tuturor temerilor şi a neplăcerilor Kremlinului cu subversiunea străină fac din noua strategie un produs al unei gândiri paranoice. Chiar şi opoziţia politică, opiniile minorităţilor şi stilurile diferite de viaţă sunt tratate ca ameninţări pentru stat, relevă Mark Galeotti.

În 1974, autorităţile sovietice, îngrozite de ideea de a nu mai putea urmări fluxul de informaţii, au introdus legi draconice privind stocarea, utilizarea şi gestionarea maşinilor de copiat. Astăzi, Kremlinul este la doar câţiva paşi distanţă de o încercare similară de a sta în faţa cursului firesc al progresului, este de părere expertul britanic.

De altfel, conchide Galeotti, în multe privinţe, noua strategie nu prezintă un curs pentru viitor, ci codifică schimbările care au avut loc în ultimii ani în Rusia, cum ar fi, de exemplu, tratarea opoziţiei ca un instrument de subversiune a occidentalilor.

Aşadar, pentru cel puţin următorii şase ani, paranoia va continua să domine la Kremlin.