Atunci se vorbea, în propaganda comunistă, despre Marele Război pentru Apărarea Patriei – perfect adevărat; despre „eliberarea“ statelor din Centrul şi Estul Europei de către Uniunea Sovietică – parţial şi doar tangenţial corect – pentru că ocultează ocupaţia societică/rusă şi schimbarea forţată de regim pentru următorii 45 de ani; şi mai ales Victoria Uniunii Sovietice împotriva Germaniei Naziste. Aceasta reprezintă un fals egal cu data la care ruşii şi popoarele din Centrul şi Estul Europei au fost forţate să sărbătorească această zi: 9 mai. Ca valoare de întrebuinţare, acest lucru a ocultat, ulterior, în mod premeditat, şi sărbătoarea de 9 mai ca Zi a Europei Unite. Iar, în cazul României, ocultează dintotdeauna Ziua Independenţei de Stat a României, 9 mai 1877. Şi Ziua Regelui, 10 mai, prima Zi Naţională a României.

Bătălia pentru sfârşitul Războiului Mondial - 8 mai 1945

Până azi, ziua de 8 mai 1945 a fost ziua capitulării Germaniei Naziste şi a încheierii Celui de-al Doilea Război Mondial pentru Europa – în Asia, Japonia capitula la 2 septembrie 1945, după lansarea celor două bombe atomice, asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki (6 şi 9 august). Totuşi, istoriografia sovietică, ce avea să influenţeze fundamental istoriile din Rusia, statele independente din spaţiul post-sovietic şi pe cele din Europa Centrală şi de Est, avea să reţină ca dată 9 mai, atunci când la Berlin i s-a predat Germania şi Uniunii Sovietice, a doua zi după intrarea în vigoare a actului Capitulării.

Asistăm astăzi la primul gest major de revenire la adevărul istoric şi îngropare a falsului sovietic în Europa Centrală şi de Est: Într-o Declaraţia comună, miniştrii afacerilor externe din Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Statele Unite ale Americii au lansat documentul ocazionat de aniversarea a 75 ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, respectiv Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite împotriva Germaniei naziste în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, sărbătorită în Europa şi în SUA la 8 mai. Este un prim pas spre aliniere şi cu relevanţă majoră ca decizie.

Acest document al statelor Europei Centrale şi de Est împreună cu Statele Unite are multiple semnificaţii şi valori de întrebuinţare. Dincolo de perspectiva alinierii la istoria reală, Declaraţia mai respinge un fals, cel al „eliberării“ de către Uniunea Sovietică a statelor care au intrat, de fapt, sub ocupaţia Armatei Roşii, unele până după Căderea Zidului Berlinului, timp de 45 de ani. Declaraţia subliniază, deci, faptul că nu a avut loc o eliberare ci o ocupaţie sovietică şi că libertatea în Europa a mai durat până a fi cucerită, cu victime multiple chiar în această regiune.

„Cu prilejul aniversării a 75 ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în anul 2020, aducem un tribut victimelor şi tuturor soldaţilor care au luptat pentru înfrângerea regimului nazist şi pentru a pune capăt Holocaustului. În timp ce luna mai 1945 a adus încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, nu a adus libertate în Europa. Centrul şi Estul Europei au rămas sub dominaţia regimului comunist pentru încă aproape 50 de ani. Statele baltice au fost ocupate ilegal şi anexate, iar pumnul de fier al Uniunii Sovietice a fost impus celorlalte state captive, prin intermediul forţei militare covârşitoare, a represiunii şi a controlului ideologic“, se arată în textul declaraţiei.

„Timp de multe decenii, numeroşi cetăţeni europeni din Centrul şi Estul continentului şi-au sacrificat viaţa luptând pentru libertate, în timp ce milioane de oameni au fost privaţi de drepturi şi libertăţi fundamentale, au fost supuşi torturii şi strămutaţi forţat. Societăţile din spatele Cortinei de Fier au căutat cu disperare o cale spre democraţie şi independenţă. Evenimentele din 1956, fondarea şi activităţile Cartei 77, Mişcarea Solidaritatea, Lanţul Baltic, Toamna Naţiunilor din 1989 şi căderea Zidului Berlinului au fost importante pietre de hotar“, subliniază miniştrii celor zece aliaţi euro-atlantici.

Lumea bazată pe reguli, fără revizionism şi Politica de Mare Putere

De fapt, Războiul Mondial a avut la bază o enormitate, o ilegalitate absolută a dreptului internaţional al momentului, care a divizat Europa Centrală şi de Est între doi dictatori, Hitler şi Stalin, prin Pactul Ribentropp-Molotov, în 23 august 1939, iar reaşezarea de după război se datorează iniţial celebrei înţelegeri de la Yalta, a procentelor de pe şerveţel, nici aceasta respectată de către Uniunea Sovietică. Iar avertismentele au venit imediat, prin discursul lui Churchill de la Fulton şi prin Lunga Telegramă a lui George Kennan, care anunţau cădere Cortinei de Fier asupra Europei şi exportul de sistem şi de revoluţie comunistă pe care-l orchestrase Stalin.

Aceste Mari Târguri ale Marilor Puteri pe seama statelor cu precădere din Centrul şi Estul Europei, politica de putere – utilizarea forţei armate pentru atingerea obiectivelor politice, în înăbuşirea Revoluţiei ungare, în 1956, în sfărâmarea liberalismului în Cehoslovacia lui 1968 prin invazii, dar şi de nenumărate alte ori – ca şi Politica de Mare Putere - care duce la sfere de influenţă şi la Marile Târguri – a fost au fost respinse de declaraţia comună.

Declaraţia condamnă nu numai revizionismul, dar şi tentativele de rescriere a evenimentelor istorice care au dus la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial şi la divizarea Europei după încheierea conflagraţiei mondiale, care „reprezintă o încercare lamentabilă de a falsifica istoria„, cu referire la acţiunile Rusiei din ultimul an, care a criticat declaraţiile occidentale de condamnare a Pactului Ribbentrop – Molotov sau care, prin vocea preşedintelui Vladimir Putin, a susţinut că Polonia ar fi încheiat o înţelegere secretă cu Germania nazistă.

„Astăzi, lucrăm împreună pentru a avea o Europă puternică şi liberă, în care prevalează drepturile omului, democraţia şi statul de drept. Viitorul ar trebui să fie fondat pe fapte istorice şi pe dreptate pentru victimele regimurilor totalitare. Suntem deschişi la dialog cu toţi cei care sunt interesaţi să urmeze aceste principii“.

„Ne dorim să le reamintim tuturor membrilor comunităţii internaţionale faptul că durabilitatea, pe termen lung, a securităţii internaţionale, stabilitatea şi pacea necesită un angajament continuu şi autentic pentru respectarea dreptului internaţional, inclusiv a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a tuturor statelor. Învăţând lecţiile dureroase ale celui de-al Doilea Război Mondial, lansăm un apel către comunitate de a ni se alătura pentru a respinge ferm conceptul sferelor de influenţă şi insistăm pentru egalitatea tuturor statelor suverane“.

O lume bazată pe reguli, pe respectarea strictă a dreptului internaţional şi a adevărului istoric este pledată nu întâmplător în Declaraţia semnată de miniştrii de Externe ai SUA şi statelor Europei Centrale şi de Est.


FOTO Shutterstock

Ajutorul american pentru Uniunea Sovietică în al Doilea Război Mondial

În acelaşi sens, şi Statele Unite le aduc aminte ruşilor cum au câştigat războiul împotriva Germaniei naziste. Platforma Departamentului de Stat al SUA pentru comunicarea politicii externe americane la nivel mondial, ShareAmerica, a publicat faptul că Uniunea Sovietică a reuşit să învingă Germania Nazistă graţie sprijinului masiv acordat de Statele Unite al Americii.

Armata sovietică a alungat Germania nazistă din Europa de Est folosind vehicule, benzină şi cizme americane. În timpul războiului, Statele Unite i-au furnizat Uniunii Sovietice mii de avioane, tancuri şi camioane precum şi milioane de tone de bunuri de consum ca parte a programului Lend-Lease. Acestea au fost vitale pentru supravieţuirea Uniunii Sovietice“.

În materialul său, ShareAmerica reaminteşte că Washingtonul a oferit Moscovei 400.000 de jeepuri şi camioane, 14.000 de avioane, 8.000 de tractoare şi 13.000 de tancuri. Totodată, SUA reaminteşte că a oferit şi o cantitate imensă de consumabile:

  • Peste 1,5 milioane de pături
  • 15 milioane de perechi de cizme de armată
  • 107.000 tone de bumbac
  • 2,7 milioane tone produse petroliere (pentru a alimenta avioane, camioane şi rezervoare)
  • 4,5 milioane de tone de alimente
     

De asemenea, americanii au trimis arme, muniţii, explozibili, cupru, oţel, aluminiu, medicamente, radiouri militare, instrumente radar, cărţi şi alte articole. SUA au transportat chiar o întreagă fabrică de anvelope Ford, care producea anvelope pentru vehicule militare, în Uniunea Sovietică. Din 1941 până în 1945, SUA au trimis sovieticilor 11,3 miliarde USD, echivalentul astăzi a 180 miliarde dolari în 2016, în bunuri şi servicii.

Menţiunea e făcută tot spre a tăia avântul propagandistic al Rusiei lui Putin care se vede singur autor al Victoriei împotriva Germaniei Naziste, ignorând sau trecând sub tăcere sutele de mii de alte victime aparţinând altor state participante în efortul de război, inclusiv România, care a participat şi la eliberarea Budapestei – fără a o ocupa aproape jumătate de secol – şi a Cehoslovaciei, până în munţii Tatra.

Acum, la 75 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, in virtutea adevărului istoric, putem sublinia fără tăgadă şi contribuţia pozitivă, dar mai ales costurile implicării Uniunii Sovietice pe teritoriul naţional al României, raptul Basarabiei, deportările, omorurile, furturile, confiscările de tot felul şi instalarea unui regim odios, cel al comunismului în Europa Centrală şi de Est. Eliberatorii s-au dovedit cotropitori la fel de hapsâni, care au spoliat libertăţile şi bogăţiile acestei părţi de lume timp de peste 45 de ani.

Iar azi, Rusia lui Putin practică aceleaşi politici revizioniste şi revanşarde, utilizarea forţei armate sub diferite forme, în timp ce propune fără astâmpăr, de la Acordul de la Messeberg cetire, un Mare Târg cu sfere de influenţă asupra întregii Europe, din care Statele Unite să fie alungate. Iar războiul informaţional pe care-l poartă asupra lumii e menit să fracţioneze Occidentul, relaţia transatlantică, Europa unită, şi să învenineze societăţile occidentale, susţinând populişti şi extremişti de toate culorile în întreaga Europă. Un comportament reprobabil, de condamnat şi de expus public. Cu atât mai mult azi, când rănile istoriei sunt atât de vii.