Marocul îi ameninţă pe cei care îl acuză că a folosit programul de spionaj Pegasus

Guvernul marocan a declarat miercuri că intenţionează să lanseze proceduri judiciare împotriva oricui acuză Rabatul că ar fi folosit software-ul spion Pegasus şi a denunţat o "campanie mass-media înşelătoare, masivă şi rău intenţionată", relatează AFP.

Programul spion Pegasus, creat de compania israeliană NSO Group, introdus într-un smartphone, oferă atacatorului acces complet la mesajele dispozitivului, e-mailuri, microfon, cameră, apeluri şi contacte ale proprietarului dispozitivului.

Organizaţiile Forbidden Stories şi Amnesty International au obţinut o listă cu 50.000 de numere de telefon, selectate de clienţii NSO din 2016 pentru o posibilă supraveghere, şi au pus-o la dispoziţia unui consorţiu format din 17 mass-media independente care i-au dezvăluit duminică existenţa.

Cotidianul francez Le Monde, membru al consorţiului, a dezvăluit marţi că preşedintele francez Emmanuel Macron se află pe lista potenţialelor ţinte ale programului de spionaj Pegasus. Dezvăluirile acuză în acest caz "un serviciu de securitate al statului marocan".

Respingând din nou "categoric aceste afirmaţii false şi nefondate", guvernul marocan a declarat "că optează pentru un demers judiciar, în Maroc şi la nivel internaţional, împotriva oricărei părţi care preia aceste acuzaţii eronate", potrivit unui comunicat.

În acelaşi timp, parchetul general marocan a anunţat într-un comunicat de presă "deschiderea unei anchete judiciare în legătură cu aceste declaraţii false şi acuzaţii pentru a identifica părţile din spatele publicării lor".

Lista potenţialelor ţinte ale software-ului include numere de telefon a cel puţin 180 de jurnalişti, 600 de politicieni, 85 de activişti pentru drepturile omului şi 65 de şefi de companii, potrivit analizei consorţiului - care a localizat numeroşi dintre aceştia în Maroc, Arabia Saudită şi Mexic.

Potrivit Radio France, un membru al consorţiului, regele Marocului Mohammed al VI-lea şi anturajul său sunt, de asemenea, "pe lista potenţialelor ţinte" ale software-ului Pegasus.

Procurorii francezi au deschis o anchetă cu privire la acuzaţiile că jurnaliştii unui site de investigaţie local au fost spionaţi cu ajutorul unui program israelian spyware aflat în centrul unui scandal internaţional.

Ancheta franceză va examina 10 acuzaţii diferite, inclusiv dacă a existat o încălcare a vieţii private, accesul fraudulos la dispozitivele electronice personale şi asocierea criminală, a declarat procuratura din Paris pe 20 iulie.

Anunţul survine la o zi după ce site-ul Mediapart a depus o plângere, acuzând serviciile secrete ale Marocului că au folosit programul Pegasus al firmei NSO din Israel pentru a monitoriza telefoanele mobile ale unor reporteri ai săi. Autorităţile din Rabat au respins ceea ce au numit „acuzaţii nefondate şi false”. Politicieni şi organizaţii pentru drepturile jurnaliştilor din lumea întreagă şi-au exprimat indignarea săptămâna aceasta la publicarea unui articol de investigaţie în care se afirmă că o serie de regimuri autocratice, dar şi guverne democratice, au folosit Pegasus pentru a sparge smartphone-urile unor jurnalişti, oficiali şi activiştilor pentru drepturile omului.

Marocul neagă acuzaţiile de spionaj abuziv

Marocul neagă categoric toate acuzaţiile de spionaj abuziv, în timp ce Amnesty International susţine că are „dovezi tangibile şi irefutabile”. Această atitudine ridică întrebări cu privire la evoluţia relaţiilor dintre Maroc şi Franţa, care „au multe interese reciproce şi de cooperare la diferite niveluri, cum ar fi imigraţia, investiţiile, controlul reţelelor teroriste, chestiunile legate de Sahara sau, din nou, rolul mediator al Franţei pentru Maroc în Europa”, enumeră Pierre Vermeren, cercetător specializat în Maghreb detaşat la CNRS.

Mai ales că relaţiile dintre cele două ţări nu mai sunt excelente ca înainte. „Este legat în principal de faptul că guvernul francez de după François Hollande doreşte să restabilească relaţii bune cu Algeria. Cu toate acestea, Marocul, care se află în Război rece de foarte mult timp cu această ţară, nu apreciază cu adevărat această orientare”, subliniază autorul cărţii „Maroc în 100 de întrebări: Un regat de paradoxuri”.

Totuşi, potrivit expertului, există un risc redus ca aceste dezvăluiri să aibă un impact diplomatic real. „Dacă această afacere de spionaj se referă doar la jurnalişti şi cercetători, nu va interesa mulţi oameni, cu excepţia justiţiei, şi nu va avea consecinţe politice între Franţa şi Maroc”, asigură el, dând exemplul Statelor Unite care fusese acuzat că a spionat-o pe Angela Merkel fără ca acest lucru să creeze vreun incident diplomatic.

    „Pentru Maroc, este puţin mai periculos, dar ţara este încă foarte legată de Statele Unite, Israel, Arabia Saudită şi Franţa. Prin urmare, pot exista reacţii simbolice, dar nicio rechemare a ambasadorilor. „Luni, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că, dacă este adevărată, afacerea este „complet inacceptabilă”, fără a evoca vreo sancţiune. Purtătorul de cuvânt al guvernului, Gabriel Attal, a denunţat şi „fapte extrem de şocante”.

Pentru Amnesty International, faptul că Marocul neagă acuzaţiile de spionaj este totuşi revelator. „Acest lucru nu este valabil ca justificare, trebuie oferite elemente care să îl susţină”, spune Katia Roux. Poziţia Marocului este problematică. În schimb, guvernul marocan ar trebui să investigheze, să dea dovadă de transparenţă şi să răspundă solicitărilor de informaţii cu privire la contractele cu NSO”.

Cu toate acestea, linia de apărare a ţării este deja detectată. Într-adevăr, NSO afirmă oficial că tehnologiile sale sunt utilizate de clienţii săi doar în lupta împotriva terorismului sau a criminalităţii. „Marocul se prezintă ca un campion în lupta împotriva jihadismului şi a terorismului islamist. În acest rol, el este complet credibil. Deci, faptul că foloseşte aceste instrumente era cunoscut şi putea juca astfel pentru a se apăra, cu siguranţă”, spune Pierre Vermeren.

Amnesty International solicită totuşi ca NSO „să îşi înceteze contractele cu ţările care utilizează în mod abuziv această tehnologie”. Organizaţia solicită, de asemenea, instituirea unui „cadru de reglementare adecvat şi a drepturilor omului pentru legitimarea industriei de supraveghere” şi în aşteptarea „aplicării unui moratoriu mondial asupra vânzării şi transferului de echipament de supraveghere”.