Israelienii decid soarta lui „Bibi” Netanyahu, în timp ce economia ţării cade în plan secund

Israelienii decid soarta lui „Bibi” Netanyahu, în timp ce economia ţării cade în plan secund

În ciuda unei lipse profunde de egalitate, a productivităţii întârziate şi a provocărilor serioase pe termen lung, campania electorală actuală pentru alegerile din Israel abia dacă a menţionat politicile economice, scrie Foreign Policy.

Atunci când economia unei ţări a avut de-a face cu o intervenţie guvernamentală excesivă,  alături de deficite mari, crize ale datoriilor, inflaţie şi recesiuni severe în trecut, precum şi un cost ridicat de viaţă şi o inegalitate profundă în prezent, ar fi de aşteptat, în mod normal, ca politicile economice să fie în centrul unei campanii electorale. Însă acesta nu e cazul şi în Israel . Principala problemă pentru israelienii care vor merge la urne pe 17 septembrie este dacă eşti pro sau contra premierului Benjamin Netanyahu.

Israelul, cunoscută acum ca o „naţiune de start-upuri” şi un magnet de investiţii pentru sute de firme globale importante, nu a fost întotdeauna de invidiat. În ultimii 70 de ani, economia israeliană a trecut prin multe episoade dificile. Încă de la începutul său, Israelul a fost cunoscut pentru politicile şi instituţiile sale cu tendinţe socialiste din miezul statului: companii deţinute de stat care monopolizau anumite industrii, cooperative mari, sindicate foarte influente interconectate cu partidul de guvernare, precum şi sute de cooperative agricole cunoscute ca „kibbutzim”, care primeau subvenţii de la stat. Fie direct sau indirect, prin intermediul acestor instituţii guvernul controla multe aspecte ale vieţii cotidiene. 

Deşi cetăţeanul israelian pare să fie interesat de costul traiului de zi cu zi şi inegalitate, votantul israelian nu.

Economia a ajuns într-un impas după recesiunea globală, imediat după Războiul de Iom Kippur din 1973: fără creştere, inflaţie mare şi niveluri mari de îndatorare. Prim-ministrul Şimon Peres a fost cel care a salvat economia israeliană, când a fost ales în 1984, printr-un program de stabilizare care a devenit primul pas în transformarea Israelului într-o economie de piaţă liberă cum este astăzi. Peres a redus cheltuielile guvernamentale şi a permis independenţa băncii centrale. Alte reforme de consolidare a pieţei au fost continuate în anii ce au urmat.

După recesiunea din 2000-2005, Netanyahu a continuat reformele în calitatea sa de ministru de Finanţe în guvernul premierului de atunci Ariel Şaron. Netanyahu a redus programele de bunăstare şi taxele, susţinând participarea în câmpul muncii. Aceste reforme au stabilit baza pentru stabilitate şi o creştere economică robustă.

Însă în timp ce aceste reforme au făcut economia Israelului mai puternică, israelienii obişnuiţi rămân afectaţi de o inegalitate ridicată şi o sărăcie mare – o rată printre cele mai mari din naţiunile membre OECD – costuri mari ale locuinţelor, o infrastructură congestionată îngreunată şi de sistemele deficitare de transport public şi altele. Aceste probleme socioeconomice – care ameninţă viitorul dezvoltării Israelului – au devenit din ce în ce mai pregnante sub conducerea lui Netanyahu, în ultimul deceniu, pentru că guvernul său nu le-a făcut prioritare, subliniază revista Foreign Policy.

Un sondaj din 2018 relevă că problemele socioeconomice sunt considerate cele mai importante de către publicul israelian, alături de securitate şi corupţie.

În ciuda îngrijorărilor publicului, există o lipsă a platformelor economice detaliate pe scena electorală din Israel. Acest lucru se întâmplă din cauza unui paradox electoral: în timp ce cetăţeanul israelian pare interesat de costurile traiului şi de inegalitate, votantul israelian nu. Atunci când intră în cabina de vot, alte probleme contează mai mult. Şi în acest caz, „Bibi” Netanyahu este 

Totul se învârte în jurul figurii premierului Benjamin Netanyahu. Acesta este în funcţie de la fel de mult timp ca părintele fondator al statului. Alegătorii îl susţin pentru că sunt convinşi că el îi va proteja şi va reduce din izolarea lor internaţională.

Partidele din opoziţie şi-au concentrat mesajul pe numeroasele cazuri de corupţie în care e implicat Netanyahu. Planurile economice ale diferitelor partide rămân în plan secund. 

Explicaţia generală pentru acest fapt este conflictul Israelului cu vecinii săi, care umbreşte orice altă problemă. În mod tradiţional, conflictul cu palestinienii şi alţi vecini reprezintă principalul subiect pe baza căruia votanţii israelieni îi judecă pe politicieni.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: