Culisele unei achiziţii: de ce au preferat indienii avionul Rafale

În India, Rafale a învins atât producătorii americani Boeing și Lockheed Martin, cât și concernul EADS, producătorul modelului Eurofighter Typhoon. Contractul, estimat la 10 miliarde de dolari, este unul dintre cele mai mari din lume. Un avantaj competitiv al Rafale s-a dovedit a fi capabilitatea de a lansa atacuri nucleare fără a fi nevoie de o adaptare tehnică prealabilă.


Dassault a câștigat contractul în ciuda unei competiții acerbe la care au participat nume grele ale industriei aeronautice globale: Boieng (SUA) cu avionul F-18 Super Hornet, Lockheed Martin (SUA) cu avionul F-16 IN, EADS/Cassidian (Marea Britanie, Germania, Spania și Italia) cu modelul Eurofighter Typhoon, RSK MiG (Rusia) cu modelul MiG-35 și Saab  AB (Suedia) cu avionul multirol JAS-39 NG (IN). Rafale a fost câștigătorul surpriză al unei competiții care s-a încăpățânat să infirme toate prognozele experților și zvonurile lansate „pe surse” privind rezultatul final.

 Cum s-a născut Rafale

Rafale s-a născut din ambiția lui Marcel Dassault de a oferi Forțelor Aeriene și Marinei franceze un avion superior modelelor americane și o alternativă la proiectul avionului european, precursorul actualului Eurofighter Typhoon. Franța s-a retras din proiectul ECF (European Combat Fighter) în momentul în care a devenit clar că proiectul nu satisfăcea nevoile Parisului. Franța dorea un avion multirol, care să poată fi utilizat și de pe portavioane nu numai la sol, în timp ce Germania și Marea Britanie doreau un avion de vânătoare și intercepție pentru supremație aeriană, care să facă față amenințărilor aviației sovietice.

În serviciul francez Rafale va înlocui și va îndeplini misiunile a șapte tipuri de avioane: SEPECAT Jaguar, Mirage 2000, Mirage 2000 N, Mirage F1, Super Étandard, Étandard IVPM și F-8 Crusader. Pe lângă misiunile de intercepție, poliție aeriană, recunoaștere, atac, interdicție și sprijin aerian apropiat, Rafale va avea un rol în cadrul componentei aeriene a forței de descurajare nucleare franceze. El va prelua misiunile de disuasiune nucleară atribuite avioanelor Mirage 2000 N și va fi platforma de lansare a rachetei de croazieră nucleare ASMP.

La nivel conceptual modelul Rafale este similar modelului american F-35 Lightning II, în sensul în care cu un singur model de avion de luptă vor fi îndeplinite mai multe tipuri de misiuni, simultan și de pe platforme diferte – baze terestre și portavioane. Diferența dintre cele modele constă în faptul că modelul american este un avion de luptă greu detectabil pe radar și are și o variantă cu decolare scurtă și aterizare verticală.

Succesul din India, deși vine târziu, comparat cu data la care a debutat programul Rafale, reprezintă recunoașterea meritului și inspirației lui Marcel Dassault, care a fost convins că firma sa putea construi un avion multirol mai bun decât cele americane și europene. În India, Rafale a învins atât producătorii americani Boeing și Lockheed Martin, cât și concernul EADS, producătorul modelului Eurofighter Typhoon. Succesul din India spulbera imaginea Rafale de model imposibil de exportat, avionul francez pierzând succesiv toate competițiile la care a participat de la intrarea în serviciu în 2002 până în prezent.

Miza indiană

Medium Multi-Role Combat Aircraft Competion a fost un program demarat de guvernul de la New Delhi pentru dotarea forțelor aeriene indiene cu un avion multirol modern care să mențină flota aeriană competitivă cu cele ale Chinei și Pakistanului. Un alt obiectiv al programului este accesul la tehnologie aeronautică de ultimă oră care să permită scăderea dependenței de furnizori străini în domeniul apărării și dezvoltarea industriei aeronautice și de apărare. Căștigătorul contractului MMRCA va trebui să investească 50% din valoarea contractului în industria de apărare și civilă indiană. Din cele 126 de avioane comandate, 108 vor trebui construite în India în cooperare cu Hindustan Aeronautics Limited, iar în cazul exercitării celor 74 de opțiuni, producția se va face local, nu în țara de origine a aparatului.

Rolul programului MMRCA  este să înlocuiască avioanele MiG-21 aflate în dotarea forțelor aeriene indiene și să suplinească eșecul programului indian Tejas. Înlocuirea MiG-21 din inventarul forțelor aeriene indiene trebuia realizată cu un avion ușor, produs local – Tejas. Acest plan a fost dat peste cap de incapacitatea industriei indiene de a produce în timp util un avion de luptă ușor multirol și de așteptările nerealiste a elitei politice și militare indiene în privința propriilor capacități industriale în domeniul apărării. Rezultatul a fost un avion inferior generațiilor actuale de avioane de luptă disponibile pe piață și care nu este operațional nici la 23 de ani de la debutul proiectului.

Al doilea obiectiv strategic al programului indian MMRCA este de a menține flota forțelor aeriene indiene competitivă în raport cu amenințările ce vin din partea Pakistanului și Chinei. La începutul secolului XXI parcul de avioane al Forțelor Aeriene Indiene conținea avioane vechi și/sau nesigure ( MiG-21, SEPECAT Jaguar), avioane care se apropiau de maturitatea operațională, dar care și-au dovedit utilitate (Mirage 2000H) și modele relativ noi și performante, dar nefiabile (MiG-29 și Su-30 MKI). Prin programul MMRCA se încearcă menținerea puterii Forțelor Aeriene Indiene între minimum 39 de escadrile și un maximum de 44.

Competiția MMRCA a durat 10 ani și a fost un proces de selecție competitiv, transparent și corect. Autoritățile indiene au oferit feed back atât firmelor implicate în competiție, cât și statelor de origine a producătorilor. Prudența și transparența procesului de achiziție a fost cauzată de trei elemente: evitarea unui scandal de corupție de tipul „afacerii Bofors”, magnitudinea contractului și salvgardarea relațiilor cu o serie de întreagă de actori internaționali. Niciunul din competitorii eliminați în faza preliminara (RSK MiG, Saab AB, Boeing, Lockheed Martin) sau în faza finală (EADS/Cassidian) nu a contestat procesul de achiziție.

Provocările Rafale

Selectarea Rafale pentru dotarea aviației militare indiene prezintă o serie de provocări majore pe termen mediu și lung. Prima provocare ține de fiabilitatea financiară pe termen lung a achiziției. Una din cerințele programului MMRCA a ținut de evaluarea financiară a achiziției pe întreaga durată de viață a modelului selectat. Nu numai prețul per unitate a fost luat în considerare, dar și costurile aferente modelului pe întregul său ciclu operațional.

Dacă se va realiza achiziția modelului Rafale, structura Forțelor Aeriene Indiene se va modifica, devenind un operator de modele relativ grele (Su-30) și medii (Rafale, Mirage 2000H), în timp ce modelele ușoare vor fi scoase din serviciu (MiG-21) sau vor avea un rol secundar (Mig-29 și LCA Tejas). Această evoluție înseamnă pe termen mediu și lung costuri totale mai mari pentru aviația militară indiană, în condițiile în care India, în ciuda ascensiunii sale politice și economice, rămâne o țară în curs de dezvoltare. Oare aceste cheltuieli de apărare vor putea fi suportate din punct de vedere economic de către bugetul indian, concomitent cu o serie întreagă de alte programe sociale și de infrastructură?

A doua provocare ține de fiabilitatea tehnologică a achiziției. Este probabil că pe termen mediu și lung modelul Rafale va constitui coloana vertebrală a Forțelor Aeriene Indiene, ceea ce înseamnă că va trebui să facă față unor amenințări venite din partea modelelor din aceeași „generație” cu el, dar și din „generații” viitoare. Începând cu 2015-2017 vor intra în servicii în Rusia și China avioane de generația a cincea – PAK-FA și J-20, iar pe piața internațională va fi disponibil modelul american F-35 Lightining II, considerat cel mai avansat avion multirol dezvoltat vreodată. Avioanele de generația a cincea se remarcă prin reducerea semnificativă a amprentei radar, senzori sofisticați, fuiune senzorială și utilizarea de armament inteligent. Generația din care face parte modelul Rafale este una intermediară, denumită de specialiști 4.5.

Această generația este o evoluție a generației a 4-a (F-15, F-16, F-18, Su-27/30 și MiG-29), introducând unele elemente din generația a 5-a: fuziunea senzorială, o amprentă radar și infraroșie mai mică, sisteme de război electronic sofisticate (a se vede sistemul SPECTRA de pe Rafale) și utilizarea armelor inteligente. În esență generația 4.5 oferă performanțe oarecum similare cu generația a 5-a, la un cost mai scăzut. Va mai fi oare Rafale competitiv din punct de vedere tehnologic peste 10 ani în raport cu modelele din generația a 5-a?

Aviația indiană speră că da, Rafale urmând să opereze în serviciul Indiei alături de două modele de generația a 5-a aflate în dezvoltare: proiectul comun ruso-indian HAL/FGFA/PAK-FA /și proiectul indian AMCA. Istoria recentă a achizițiilor militare indiene indică faptul că planurile elitelor militare și politice de la New Delhi ar putea fi date peste cap. Cooperarea cu Federația Rusă în domeniul cercetărilor militare a fost una relativ profitabilă pentru India, oferindu-i acces la tehnologie militară de ultimă oră la costuri relativ scăzute.

Dar Rusia a avut tendința să abuzeze de parteneriatul cu India, cel mai cunoscut fiind cazul reabilitării portavionului rusesc Gorșkov/INS Vikramanditya cumpărat de New Delhi și al cărui cost a crescut de mai multe ori față de prețul agreat, iar livrarea amânată. Mai mult niciun producător avioane militare din Rusia nu a mai construit până acum un avion multirol, de generația a 5-a, HAL/FGFA/PAK-FA fiind primul de acest gen. Există riscul ca Federația Rusă să utilizeze parteneriatul cu India pentru a extrage resurse financiare și ale utiliza în proiectul PAK-FA.

În ceea ce privește proiectul indian AMCA există riscul ca autoritățile indiene să repete experiența programul LCA Tejas.  Modelul rezultat din acest proiect riscând să nu fie competitiv și să nu îndeplinească cerințele benificiarului. Rămâne de văzut dacă autoritățile de la New Delhi și companiile indiene au învățat ceva din programul LCA Tejas.

În fine a treia provocare ține de modul în care Dassault va face transferul de tehnologie, cum va fi aceasta integrată în India și ce impact va avea asupra industriei indiene de profil. Transferul de tehnologie va fi cuprinzător, urmând ca Dassault să transfere licența de producție pentru Rafale companiei Hindustan Aeronautics Limited. O bună parte din componentele Rafale vor fi produse în India. Pe lânga licențele aferente avionului Rafale, vor trebui transferate în contul obligațiilor de offset agreate licențe de armament și know-how industrial. Având în vedere mizele acestui contract de apărare, transferul de tehnologie va constitui o provocare cel puțin la fel de mare ca efortul de selecție și testare a viitorului multirol indian.

De ce a fost selectat Rafale în defavoarea Eurofighter

Rațiunile care au stat în spatele selecției avionului francez sunt de natură operațională și financiară. Din punct de vedere financiar costul per unitate al avionului francez a fost cu 5 milioane de dolari mai mic decât cel al modelului Eurofighter. Deși diferența este marginală, aceasta devine substanțial dacă este raportată la cantitatea ce va fi comandată de India. De asemenea avionul francez a avut costuri de operarea mai scăzute estimate pe durata vieții sale operaționale.

Din punct de vedere operațional Rafale s-a pliat pe cerințele cererii de ofertă emise de guvernul de la New Delhi – aceea de avion de luptă multirol mediu. Modelul european Eurofighter Typhoon este un avion de supremație aeriană, similar ca rol modelelor americane F-15 și sovietice/rusești Su-27/30, care o dată cu sfârșitului Războiului Rece a trebuit să devină un model multirol. Ambele modele pot îndeplini simultan mai multe misiuni, în funcție de nevoi, dar Rafale s-a dovedit a fi soluția optimă pentru India.

Un avantaj competitiv al Rafale s-a dovedit a fi capabilitatea de a lansa atacuri nucleare fără a fi nevoie de o adaptare tehnică prealabilă. Eurofighter ar fi trebuit adaptat, deoarece Marea Britanie a renunțat la capabilitea de a lansa atacuri nucleare, iar Germania, Italia și Spania nu posedă arme nucleare. În mediul de securitate al subcontinentului Indian și al Asiei, capabilitatea de a lansa arme nucleare este mai mult decât utilă din perspectiva New Delhi-ului.

În fine nu trebuie uitat faptul că India era deja client al Dassault, în dotarea Forțelor Aeriene Indiene aflându-se modelul Mirage 2000 H, care a avut performanțe excelente în timpul războiului indiano-pakistanez din Kargil (1999). Acest factor nu trebuie trecut cu vederea, intenția originală a autorităților de la New Delhi fiind în 2001 de a mai cumpăra avioane Mirage 2000 H, dar Dassault închisese deja linia de producție a acestui model. Acesta a fost unul din elementele care au dus la lansarea competitiției MMRCA.