Întoarcerea oglinzilor, manfich-ism, whatabout-ism: Putin la Geneva, egal cu sine!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

A curs multă cerneală despre summitul Biden-Putin. Un summit atipic, cerut de americani care nu şi l-au dorit atât de devreme în mandat, fiind preocupaţi de relaţia cu China şi de refacerea relaţiilor cu UE şi coagularea democraţiilor.

De altfel, turneul lui Joe Biden în Europa a avut acest subtext. În plus, chiar dacă cei doi şefi de stat s-au deplasat special la Geneva pentru a se întâlni şi, într-un spaţiu cu profunde reverberaţii istorice şi imagologice, rezultatul a fost unul modest. Nu neaşteptat, dar modest şi fără perspective imediate, zic eu.

Un preţ plătit pentru retragerea trupelor ruse din coasta Ucrainei

Summitul acesta e mai degrabă un preţ plătit de către Washington pentru renunţarea de către Rusia la presiunea militară asupra Ucrainei, acum două luni. Preşedintele Joe Biden a trebuit să ridice telefonul, să vorbească cu Vladimir Putin, cum nu şi-a dorit-o, şi să solicite, formal, întâlnirea. Ulterior, costul s-a precizat în această întâlnire care a adus Rusia şi pe Putin în postura de a valorifica o oportunitate foto cu Biden, ca egal al său, cu afirmaţii măgulitoare făcute de Preşedintele american despre Putin – „un adversar care merită”, „dur, dar experimentat”, „deştept”, „Rusia e mare putere”. Exact lucrurile de care avea nevoie Putin pentru piaţa internă, pentru a câştiga alegerile din Duma de Stat – fără adversar – şi pentru a ridica cu câteva procente bune încrederea în persoana sa şi postura preşedintelui în percepţie cetăţenilor ruşi.

Dezbaterea privind oportunitatea întâlnirii a fost una aprinsă şi în interiorul establishmentului american, în echipa lui Joe Biden. Cât despre oponenţi, cu precădere republicanii din Senat, reacţia a fost furibundă. Statele Unite au de gestionat o falie importantă, la nivel intern, iar presiunea asupra preşedintelui a fost importantă. Mai ales că venea şi după un set de afirmaţii emoţionale şi cam hazardate, în aceeaşi direcţie, a inoportunităţii întâlnirii, a premiului dat lui Putin şi a ignorării aspiraţiilor Ucrainei, afirmaţii ale lui Vladimir Zelenski, preşedintele Ucrainei.

Putin nu a avut de a face cu un summit deplin: a primit răspunsurile despre flancul Estic şi Ucraina în tonul celor aflate în documentele finale ale reuniunilor multilaterale care au avut loc – Summit G7, Summit NATO, Summitul UE-SUA. Biden a respectat ce a promis balticilor, polonezilor, românilor dar şi georgienilor şi ucrainenilor: să-i apere în faţa Rusiei, să nu capoteze din apărarea democraţiei, drepturilor omului, reulilor lumii bazate pe drepturi şi marilor teme esenţiale ale momentului. În plus, nici un dejun sau dineu, nici o plimbare prin parc, nici o activitate care să marcheze vreo umbră de apropiere personală a celor doi preşedinţi nu a avut loc, iar Joe Biden nu l-a invitat pe Putin la Casa Albă, acolo unde-l aşteaptă pe Preşedintele Ucrainei, Vladimir Zelenski, la mijlocul lui iulie.


FOTO EPA-EFE

Întâlnire Joe Biden Vladimir Putin la Geneva 16 iunie 2021 FOTO EPA-EFE

Suspiciune, neîncredere şi discuţii fără mănuşi la Geneva

Chiar şi corectura venită aproape instantaneu din partea lui Jen Psaki, purtătoare de cuvânt, când un salut din cap la adresa mass media a lui Biden a fost interpretat drept răspuns la o întrebare despre Putin, că Biden ar avea încredere în Putin, este proba presiunilor şi divergenţelor majore. Iar aranjamentul fără conferinţă de presă comună şi cu conferinţa lui Putin înainte de cea a lui Biden arată suspiciunea şi gradul de neîncredere ca nu cumva preşedintele rus să aibă declaraţii neconforme cu cele petrecute sau să încerce să speculeze vreun moment al întâlnirii, şi o asemenea acţiune să poată fi contracarată credibil foarte repede în conferinţa lui Biden care urma. De altel, am aflat de la delegaţia lui Biden că echipa sa, cu Secretarul de stat Anthony Blinken şi preşedintele însuşi, au urmărit cu atenţie şi monitorizat în detaliu conferinţa lui Vladimir Putin.

Altfel, Vladimir Putin a fost egal cu sine. Adică cu răspunsuri de catalog, clasice, pe care le putea da la Kremlin, nu era nevoie să vină în Europa pentru ele. Sau le puteam scrie pe hârtie, din ieşirile sale publice anterioare. Putin nu s-a mişcat cu nici un milimetru spre orice tip de poziţie spre compromis. CU imaginea pe care şi-a dorit-o de intransigent, dur, omul forte, cu putere, care refuză orice şi câştigă totul. Mai mult, a excelat prin celebrele afirmaţii care arată că nu a învăţat nimic: Navalnâi fusese deja condamnat de două ori, ştia ce-l aşteaptă, şi cei care au atacat Capitoliul au ajuns în închisoare; atacuri cibernetice I se pun Rusiei în cârcă, dar nimeni nu a adus nici o pobă; şi voi, americanii încălcaţi drepturile omului, vezi Black Lifes Matter etc. Astfel, a utilizat ceea ce se numeşte, în tehnica războiului internaţional, “întoarcerea oglinii” – spre adversar: când este atacat pe o temă, răspunde acuzându-ţi covorbitorul de exact acelaşi lucru care ţi se reproşează ţie, pentru a întări confuzia, pentru a amesteca şi mai mult adevărul cu minciuna, binele cu răul faptul cu interpretarea şi senzaţia.

Apoi, întregul său comportament a avut la bază ceea ce francezii numesc “manfişism” – de la je m’en fiche, nu-mi pasă – iar anglo-americanii “whatabout-ism” – de la what about? – şi ce dacă? Deci o ignorare deplină a argumentelor logice şi a întrebărilor directe şi deturnarea răspunsului în chestiuni ce pun sub semnul întrebării legitimitatea şi credibilitatea celui care adresează întrebarea. Sigur pe sine, deşi suficient în abordări, Vladimir Putin şi-a făcut numărul şi a obţinut o scenă şi recunoaşterea unei echivalenţe de putere, lesne de montat de către propaganda sa, cu Statele Unite în administraţia Biden.

Război fără învingători

Câştigurile oricarei din cele două părţi din această întâlnire, dacă lăsăm la o parte că ea a avut loc şi a fost o oportunitate foto şi o scenă pentru Vladimir Putin, sunt infime, insuficiente şi limitate. Mai întâi revenirea ambasadorilor în capitale. Apoi, probabil (fără a fi anunţată) o secvenţă de reluare a activităţii consulare la Moscova după soluţionarea acestui tip de probleme a angajaţilor ruşi. Schimbul de prizonieri, dacă a fost acceptat, este de aşteptat în perioada următoare, şi va fi anunţat exact atunci când se va consuma. Nu va include figurile proeminente, puşcaşul marin american condamnat pentru spionaj şi vânzătorul de arme în zone cu embargo, Viktor Bout. Dar ar fi de lecturat drept un gest de bunăvoinţă al ambelor părţi, un gest de deschidere şi atât. Altfel este vorba despre dialogul strategic între cele două părţi, la cererea Moscovei, şi de lansarea de consultări vâzând atacurile cibernetice.

Pe fond, în spatele uşilor închise, este posibil ca reuniunea să fi însemnat mult mai mult. Mai întâi, prima parte, între cei doi preşedinţi şi secretarul de stat Blinken - ministrul de Externe Lavrov, a durat cu jumătate de oră în plus. Apoi a urmat o pauză iar durata ambelor reuniuni a fost mai mică de cele 5 ore care erau prognozate. De fapt, Putin şi Biden au fost în cele două întâlniri doar două ore şi jumătate. În cea de a doua parte, rezervată discuţiilor pe regiuni, problematici, e de ajuns să te uiţi la componenţa delegaţiei ca să realizezi care sunt subiectele. Rusia a venit cu trimisul său special pentru Siria, Vladimir Safronkov, adjunctul şefului administraţiei prezidenţiale şi trimis special pentru Ucraina, Dmitri Kozak, şi cu şeful Statului Major al Armatei, Valeri Gherasimov. Din această listă, realizăm care ar fi temele regionale discutat ca şi tematica militară în discuţie.

Nu-mi place să fac speculaţii pe chestiuni atât de complicate ca cele din agenda comună de discuţii. E greu de spus exact ce au discutat aceşti conducători ai Rusiei şi SUA acum, la nici 24 de ore de la reuniune, iar speculaţiile sunt contra-productive. Vom vedea lucrurile în evoluţiile şi acţiunile ulterioare. Dar aici, jurnaliştii s-au întrecut pe ei înşişi. Şi la capitolul speculaţii, tematicile prezentate de presa rusă şi americană, cu referiri la surse interne, sunt extrem de vaste.


FOTO AFP

vladimir putin soseste la geneva 16 iunie 2021 foto afp

Putin a fost confruntat cu realitatea de acasă şi din lume, trecând bariera bulei în care-l ţin consilierii

Trebuie spus că, la acest nivel, reuniunile sunt pregătite bine de către staffuri. Astfel, discuţiile prealabile, la nivelele tehnice şi de lucru, apoi la cel de reprezentare şi decizie, ar fi trebuit să ofere soluţii şi opţiuni multiple, moderne,  să contureze şi să decanteze puternic agenda. Dar aceste discuţii nu au avut loc. Întâlnirea anterioară Blinken – Lavrov nu a avut vocaţia de a pregăti lucrurile aşa de profund, detaliat şi pe deplin, fiind vorba despre lipsa întâlnirilor tehnice anterioare. Pregătirea summitului a fost chiar incompletă. Pe acest considerent, era de aşteptat agenda largă şi mai degrabă enunţiativă, în nici un caz dezbateri, discuţii extinse sau nuanţate.

Pe de altă parte, vorbim despre diplomaţii sofisticate şi extrem de capabile. E clar că ele au pregătit cât au putut de bine întrevederea celor doi preşedinţi şi că în interiorul sălii, s-a vorbit mult mai consistent şi fără mănuşi, dincolo de etalarea unei panoplii de reiterări ale unor teme de cooperare, dosare de contencios şi nemulţumiri reciproce. Aici au existat şi instrumente mai profunde utilizate pentru a-l pune pe celălalt în dificultate, pe bază de argumente, şi penru a oferi imagini şi raţionamente care să-l aducă pe covorbitor să gândească de două ori la anumite gesture şi acţiuni.

Astfel, unii au sugerat că este vorba despre utilizarea informaţiilor serviciilor americane despre banii şi averea lui Putin investită sau depozitată în Occident, alţii despre afaceri şi malversaţiuni ale instituţiilor ruse, cu precădere GRU şi SVR, iar o altă zonă de speculaţii că i s-a arătat Rusiei că este primul fel la masa Chinei, metaforic vorbind, dacă nu lasă Occidentul şi SUA şi democraţiile Occidentale în pace, să se ocupe de îndiguirea Chinei în reguli globale şi comportamente statuate pe reguli. Că a fost sau nu adevărat, discuţia din interior a vizat mai mult gradul de penetrare al Rusiei de către China, expunerea sa în faţa Beijingului şi situaţia sa reală de securitate şi economică, la ora actuală, elemente care nu puteau decât să-l îngrijoreze profund pe Putin. Nu atât pentru că Statele Unite cunosc această situaţie precară, cât pentru că propriile servicii de informaţii şi oameni din jurul său nu l-au informat despre realitatea cruntă pe care o tutelează.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite