Ici colo mai se găsesc inimoşi care adună alături de ei compatrioţi preocupaţi de vizibila anesteziere imagologică a societăţii în care trăim. 

Dar evocarea istoriei anului 1940, ignorând naiv sau voit posibila sa repetare, cu alţi ţârcovnici, în anul 2015, este, din păcate, încurajată, printr-o condamnabilă tăcere, la Cotroceni, printr-o conduită de adolescent râzgâiat, cu dor de stepă, la Palatul Victoria, prin iluziile de mărire la Prea Înaltul de la Ministerul de Interne şi prin condiţia de simplu privitor, al exerciţiilor cu aliaţii veniţi pe plaiuri mioritice, de către Muc cel cu bugetul Mic, de la Ministerul Apărării Naţionale. 

Problema încheierii meciului declanşat, în decembrie 1989, între reprezentanţii cluburilor – la modul figurat…- “Dinamo” şi “Steaua”, este o prioritate pe agenda personajului constituţional menit a promova interesul naţional, la nivel înalt, un demers ce implică o solidaritate mai presus de orgolii pasagere.

În absenţa accesului marii majorităţi a românilor la fluxul real de informaţii vizând mutaţiile rapide pe plan internaţional, îndeosebi cele din vecinătatea noastră imediată, există oameni, unii de bună credinţă, care pot fi induşi în eroare de… sirene propagandistice, cu evidente nostalgii estice, care vorbesc de utilitatea, vorba vine, ca ţara noastră să fie egal… depărtată de SUA şi Rusia.

Va fi pace, tot clamează apostolii lui Putin, de nu îi mai cred nici locuitorii din Oktiabrki, care au organizat un miting de protest, pe 15 iunie, în faţa sediului executivului păcălelii autointitulată Republica Populară Doneţk, acţiune care l-a obligat pe liderul separatist pro-rus Alexander Zaharchenko, să iasă în cârje, în faţa celor revoltaţi, pentru a linişti spiritele. 

Manifestanţii scandau:"Opriţi războiul!", "Duceţi-vă acasă!", "Plecaţi!", liderii rusofoni şi militarii ruşi fiind cei vizaţi. 

Va fi pace, tot repetă te miri ce vânzător autohton de iluzii, iar Republica Moldova a fost aproape întoarsă cu faţa spre noul ţar de la Kremlin, ultimele alegeri locale sancţionând corupţia unor partide guvernamentale ce erau, oricum, cu fundul în luntrea Vestului, pentru fonduri europene, dar şi în aceea a Răsăritenilor, pentru a se perpetua la conducerea României răsăritene, furată prin forţa dreptului celui mai puternic, vizibil şi azi, în Ucraina. 

Va fi pace? Într-un incident iniţial nerecunoscut public, un avion de supraveghere militar rus a zburat joi, 11 iunie 2015, aproape de patru nave de război NATO, în Marea Baltică, inclusiv distrugătorul "USS Jason Dunham", care a filmat incidentul – a precizat, sâmbătă, un oficial al Departamentului Apărării din SUA. La un moment dat, avionul a zburat deasupra punţii uneia dintre navele NATO la o altitudine de doar… 160 de metri! “Noi nu numim asta ceva sigur şi profesional. Noi o numim rutină, dar suntem pe marginea situaţiei care devine foarte inconfortabilă”, a spus oficialul american.

Va fi pace? Preşedintele Ucrainei, Poroşenko declara: "eu şi Putin trăim în universuri diferite." Această opinie a fost exprimată de preşedintele Petro Poroşenko într-un interviu acordat postului Bloomberg TV. Când a fost întrebat dacă a discutat vreodată costul uman, al confruntării militare, cu preşedintele rus, el a spus: "Absolut de fiecare dată. Din păcate, trăim în universuri diferite. Este mult mai uşor să discut cu liderii occidentali. Împărtăşim aceleaşi valori. Este extrem de dificil să discutăm cu Rusia."

Iată de ce la emisiunea "VALORI EUROATLANTICE" am abordat subiectul "Nici pace, nici război, în Europa?"

Răspunsuri la această întrebare au oferit membri ai Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, generalii Mihaiu Mărgărit şi Stan Petrescu şi conaţionalul Marius Văcărelu.

M.M.=

MIHAIU MĂRGĂRIT:

*Eu nu cred că se va termina aşa curând conflictul acesta, din Ucraina. *Starea de spirit a populaţiei ruse? Să ştiţi că este o populaţie care se mulţumeşte cu puţin. *Deocamdată, la Moscova, nu prea s-a conturat un lider, care să fie la concurenţă cu Putin. *Când a venit Putin la putere, el nu a făcut altceva decât să îşi înlăture opoziţia. Şi să ştiţi că ştie să facă treaba asta. *Şi războiul se globalizează şi conflictele se extind, cu rapiditate. *Cel puţin pe termen scurt, relaţia China-Rusia îl va ajuta pe Putin să reziste în continuare, şi la sancţiunile care i s-au impus.

*Premierul Ucrainei este un om dinamic, gândeşte occidental, şi s-ar putea, în viitor, să fie cel care să decidă. *Acordul Minsk II nu vorbeşte nimic de obligaţiile Rusiei, decât la modul general. *În toate negocierile purtate cu Putin, acesta nu a cedat nimic. *Ucraina este un stat în dezintegrare.

S.P. =

STAN PETRESCU:

*Putin nu a vrut să ţină cont de sfatul Angelei Merkel, să denunţe Pactul Ribbentrop-Molotov. *Forţa Rusiei, prin liderii ei, de la ora actuală, nu mai este cea de la penultimul lider dinainte de Gorbaciov. Puterea Rusiei a constat în faptul că a avut dictatori de profesie. *Trăim o altă realitate geopolitică, iar Putin nu este atât de obtuz să nu vadă schimbările şi faptul că el trăieşte în altă realitate. *Putin, dacă priveşte dincolo de Urali, observă o Rusie extrem de săracă. 

*Armata pe care Putin încearcă să o construiască, o face cu bani. *Putin vorbeşte de o realipire a peninsulei Crimeea. *După părerea mea, ruşii şi-au atins obiectivele lor strategice, pentru că şi-au realipit Crimeea. *Vizita lui Putin, la Papa, poate fi şi un mesaj de pace. *Putin va trebui să accepte că Ucraina nu poate fi rănită mai mult, în orgoliul ei.

M.V.=

MARIUS VĂCĂRELU:

*Clasa politică rusească este obligată să se gândească la liderii noi, care vor trebui să vină. *În clipa de faţă, Rusia îşi testează, în mare măsură, clasa de vârf, atât cea vizibilă, cât şi cea invizibilă. *Ucraina trebuie să lupte pentru un stat de drept articulat. *Ucraina trebuie să se vindece pe ea însăşi, pentru a avea un succes, relativ real, în faţa Rusiei. *Putin este popular în Republica Moldova pentru că a învins oligarhii, care fureau de stingeau în Rusia. *A crezut cineva prea mult, în acordurile de la Minsk?

*Armele, în război, îşi cam schimbă stăpânii. *Să nu ne aşteptăm la lucruri prea bune, din păcate, să fim conştienţi că economicul va vorbi foarte puternic . Dar, în cele din urmă vor vorbi oamenii, în sensul dorinţei de a fi liberi. Şi mai ales a nu li se spune tot timpul ce să facă. Statul din Estul Europei care nu va respecta această regulă - cetăţenii să fie lăsaţi în pace, să decidă ceea ce vor - va pierde pe termen mediu şi lung, nu numai sub aspect economic, ci şi teritorial.