Pe măsură ce noi, europenii, am decis că avem nevoie de mai multă energie din surse regenerabile, am insistat şi pentru mai multă biomasă. Chiar dacă ne gândeam iniţial doar la utilizarea deşeurilor agricole sau forestiere care nu aveau alte nevoi sau utilizări, nu s-a întâmplat chiar aşa.

În cele din urmă, nevoile noastre de energie regenerabilă s-au dublat, aşa că am intrat adânc în culturi şi, mai ales, în păduri, pentru a aduna tot materialul care producea energie.

 

Comodificarea pădurilor

Nu ar trebui să sune aşa tragic; mereu am folosit şi exploatat pădurile de-a lungul istoriei noastre. Cea mai mare parte a istoriei a fost sustenabilă. Pădurile au furnizat materiale, mai târziu şi-a oferit sprijinul pentru a ne stoca cunoştinţele şi memoria: hârtie. Pădurile s-au dovedit a fi unităţi materiale. Au devenit volume de lemn sau parcele gata să servească omul şi să cadă sub secure.

În prezent, însă, pădurile s-au transformat în credite de carbon pe pieţele financiare. Acestea absorb CO2 din atmosferă, dar acum însă se foloseşte biomasa forestieră pentru a elimina carbonul din atmosferă (!)

Am monetizat pădurea încă din istoria timpurie, dar acum o monetizăm în carbon, care pierde aspectul serviciilor ecosistemice pe care le oferă. Pădurile ne ajută să luptăm împotriva schimbărilor climatice, dar fac multe alte lucruri în acelaşi timp.

Cele mai multe dintre politicile noastre actuale se bazează pe presupunerea că utilizarea bioenergiei, arderea biomasei, arderea lemnului nu produce nici un fel de emisii sau ele sunt cel puţin zero de carbon la sfârşitul zilei.

Întrebarea a fost întotdeauna despre contabilitatea emisiilor de carbon: după arderea lemnului, a peleţilor, a scoarţei sau a rumeguşului, unde se înregistrează emisiile de carbon? Deci am fost iniţial de acord că nu se ţine cont de aceste emisii în sectorul energetic, ci în altă parte. Nimeni nu le-a urmărit vreodată.

Emisiile ar fi trebuit să fie luate în considerare pe partea "pământului", în care utilizarea terenurilor şi modificarea utilizării terenurilor au contribuit la emisiile totale. În plus, serviciile ecosistemului au fost blocate într-un azil de ignoranţă.

Contabilizarea emisiilor provenite din utilizarea energiei din biomasă s-a îmbunătăţit în cursul ultimului an, însă numai o parte din emisii vor fi luate în considerare. Reglementările noi abia vor fi capabile să contracareze eşecurile altor politici ale UE, în special ale Directivei privind energia regenerabilă (RED), care stimulează arderea lemnului. Statele Membre care se bazează pe utilizarea energiei din biomasă ar trebui să ţină cont de impactul negativ pe care îl are acest lucru asupra rezervorului de carbon din pădure şi de a asigura că planurile naţionale de energie nu ameninţă rolul pozitiv al pădurilor. Regulamentul LULUCF (privind utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi politicile forestiere) nu este suficient de puternic pentru a se asigura că lemnul utilizat pentru energie este prietenos cu schimbările climatice, astfel încât Directiva privind energia regenerabilă nu se poate baza pe această energie.

Contabilizarea emisiilor la nivel european se face prin două mari scheme de reducere a emisiilor. Prima este Schema de Comercializare a Emisiilor (EU ETS - Emissions Trading Scheme) în care marii actori industriali şi energetici îşi tranzacţionează emisiile alocate (la un anume preţ pe un certificat, liber, pe tona de echivalent CO2 emis). Cealaltă este Regulamentul privind Acţiunea Climatică, fostul Regulament privind Partajarea Eforturilor. Aceasta din urmă stabileşte obiective obligatorii anuale privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru statele membre pentru perioadele 2013-2020 şi 2021-2030, iar obiectivele vizează emisiile din majoritatea sectoarelor care nu sunt incluse în sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), cum ar fi transporturile, clădirile, agricultura ori deşeurile. Aceasta e o politica europeană prin care occidentul preia de la noile state membre o parte din efortul de reducere a emisiilor şi de înverzire a proceselor economice.

EU ETS nu ajunge să acopere nici măcar 45% din totalul emisiilor. Aceste certificate nu trebuie confundate cu certificatele verzi de la noi şi din alte căteva state europene. Certificatele verzi sunt tranzacţionate între producătorii şi furnizorii de energie electrică şi sunt facturate la final consumatorilor de energie electrică. Prin intermediul certificatelor verzi şi prin asigurarea cadrului legal de comercializare a acestora (care este strict naţional), sunt sprijiniti investitorii în energie regenerabilă. Sursele regenerabile de energie sunt includeau pe cea eoliană, solară, aerotermală, geotermală, hidrotermală, hidraulică (în centrale cu putere de cel mult 10MW), biomasă, gaz de fermentare a deseurilor şi a namolurilor din instalaţii de epurare a apelor uzate si biogaz.

Biomasa a fost speculată în ţări precum România (cu certificate verzi) ca fiind complet sursă verde de energie. Odată cu anul 2014, ţări precum România ori Polonia au încercat să speculeze şi mai mult utilizarea biomasei ca sursă verde de energie punând tot mai multă presiune pe păduri. 

 

Biomasa din România

Problema cea mai serioasă legată de biomasa forestieră de la noi e lemnul de foc. Legislaţia privind lemnul de foc pentru biomasă a fost modificată abia în 2016. Primul considerent a fost acela al crizei de lemn de foc, iar celalalt a fost al impactului asupra biodiversităţii.

În ultimul deceniu, legislaţia a dat frâu liber utilizării lemnului de foc ca biomasă, dar mai ales a permis speculaţiile cu credite de CO2 pe seama pădurilor, spune Erika Stanciu, fost secretar de stat la Ministerul Mediului în guvernul tehnocrat; a permis utilizarea certificatelor verzi pentru lemn de foc ca biomasă. Lemnul de foc a intrat în ecuaţie atunci când certificatele verzi au fost adoptate pentru a stabili un preţ pe tonă de carbon emis.

Lemnul de foc a fost, în final, scos de sub incidenţa tranzacţiilor de certificate de CO2. Legislaţia care impune aceasta nu a interzis folosirea lemnului de foc pentru oamenii care au evidentă nevoie de încălzire, ci a retras posibilitatea obţinerii de certificate verzi pentru biomasa produsă din lemn de foc. Necesarul de lemn de foc din ţară este mult mai mare decât ceea ce se poate oferi în mod legal. Lipsa a aproape 7 milioane de metri cubi de lemn de foc pe piaţă se traduce parţial prin tăieri ilegale. Guvernul estimează doar un minus de 3-4 milioane metri cubi de lemn de foc.

Reducerea emisiilor coroborată cu susţinerea utilizării biomasei conform reglementarilor europene face parte dintr-un complex de măsuri care trebuie să eficientizeze utilizarea lemnului de foc. Acesta, într-adevăr, poate fi mai eficient din anumite puncte de vedere, dar centralele mici pe biomasă sunt businessuri care nu fac faţă pe piaţă. Soluţia este ca statul să susţină centrale termice mai mari care să folosească biomasă sustenabilă (nu doar bazată pe lemn: bălegar, paie, rumeguş) care să servească comunităţi întregi, adaugă Stanciu.

Cum poţi să permiţi în această situaţie folosirea lemnului de foc ca biomasă când nu există soluţii pentru încălzirea populaţiei care depinde acest lemn de foc?

Multe grupuri ecologiste susţin că buştenii sau lemnul rotund au fost folosiţi în mod absurd ca biomasă. Aceasta a creat dezechilibre nu doar pe piaţă, dar mai ales în ceea ce priveşte biodiversitatea. Problema lemnului mort din pădure e pusă de ani de zile, dar industria lemnului refuză să o accepte; lemnul mort asigura cicluri de viaţă în interiorul pădurii, dându-i durabilitate pe sute de ani. Pădurile virgine, cvasi-virgine sau seculare ne învaţă încotro să mergem; silvicultorii au de învăţat din procesele naturale ale pădurii, iar nu să îşi impună viziunea strict economică şi de scurtă durată asupra lemnului ca obiect de tranzacţii comerciale. Pădurea e un laborator-templu esenţial pentru cercetare şi învăţare.

Dacă ele dispar sau dacă îşi pierd calitatea de păduri seculare ar fi precum am fi desfiinţat laboratoare medicale de cercetare, încheie Stanciu.

 

 

Materiale realizate cu sprijinul Clean Energy Wire în România şi Polonia