Ce coaliţie vor alege nemţii: Jamaica, Mickey Mouse sau Kenya?

FOTO SHUTTERSTOCK

După 16 ani sub conducerea cancelarului german Angela Merkel, Uniunea conservatoare de centru-dreapta e cotată cu şansa a doua în sondaje după foştii lor aliaţi, social-democraţii, relatează Politico.

Social-democraţii (SPD) au pornit ca un partid considerat de mult pe ducă, dar cotele lui au crescut în doar câteva luni datorită popularităţii tot mai mari a candidatului lor, Olaf Scholz, ministru de finanţe şi vicecancelar în actuala coaliţie între Uniunea CDU/CSU şi SPD.

La mijlocul lunii iulie, creştin-democraţii erau pe primul loc cu 29% intenţii de vot şi singura necunoscută era legată de partenerii de coaliţie - dacă se va obţine o majoritate solidă împreună cu Verzii sau dacă vor trebui cooptaţi liberalii germani din partidul Democraţilor Liberi (FDP).

De atunci candidatul Uniunii, Armin Laschet, a antrenat o prăbuşire spectaculoasă în sondaje a partidului lui Merkel, după o serie de gafe şi erori strategice în campania sa electorală.

Ultimele sondaje cu doar trei săptămâni înainte de alegerile parlamentare din Germania arată un tablou electoral complicat în care nu se întrevede nicio coaliţie confortabilă.

Pe primul loc sunt social-democraţii cu 25%, urmaţi de creştini-democraţi, 21%, şi Verzi, 17%

Tipurile posibile de coaliţii sunt marcate în funcţie de culorile lor: CDU-CSU - negru; SPD-roşu; Verzii - verde; FDP-galben; Stânga- roşu închis.

Dacă aceste tendinţe de vot se păstrează, Germania se îndreaptă spre o coaliţie de trei pentru prima dată din anii 1950. Primele trei partide în intenţiile pot intra în alianţe între ele şi alături de liberali sau de Stânga, o facţiune populistă născută pe bazele fostului partid comunist.

Variantele posibile de alianţe sunt următoarele:

Jamaica (negru, verde, galben)

Este o opţiune dacă creştinii-democraţi se plasează primii, după opt ani de alianţă ajunsă la uzură între CDU/CSU şi SPD şi pe care ambele partide o doresc încheiată.

Pro: Jamaica s-ar bucura de largă majoritate în Parlament (Bundestag) şi ar fi marcată de un apetit pentru reforme importante în sectoare-cheie precum mediu şi transporturi.

Contra: Sunt importante diferenţe ideologice între Verzi şi celelalte două partide, în special cu FDP, în domenii precum taxele şi integrarea UE. A existat o tentativă de formare a coaliţiei şi în 2017, dar atunci s-a retras liderul FDP, Christian Lindner.

Semaforul 

O coaliţie între social-democraţi, liberali şi verzi are o mare probabilitate de formare dacă creştin-democraţii se clasează în urma partenerilor actuali de coaliţie.

Pro: O mare majoritate parlamentară şi sprijin larg din partea populaţiei.

Contra: Diferenţe culturale şi politice însemnate între cele două partide de centru-stânga (SPD ŞI Verzii) şi liberali, mai ales în sectoare precum taxele şi deficitul bugetar. Pe de altă parte, baza electorală a liberalilor germani s-ar opune cooperării cu aceste formaţiuni.

R2G (roşu, roşu, verde)

Coaliţia cea mai stânga din opţiunile existente.

Pro: coerenţa ideologică în sectoarele de bază precum taxele, sistemul de beneficii, politica refugiaţilor.

Contra: majoritate parlamentară slabă, diferenţe mari de opinie între Stânga (cotată cu 7%) care vrea ieşirea din NATO şi celelalte două în privinţa politicii externe, riscând să creeze diviziuni profunde în societatea germană.

Mickey Mouse

Sau Germania, pentru că formează culorile steagului german (negru, roşu,galben) dar şi ale celebrului personaj Disney, ar fi o coaliţie de centru cu o susţinere mare în Parlament. Ar fi o alternativă apropiată de coaliţia actuală, motiv pentru care este şi cea mai improbabilă.

Pro: O coaliţie de mare consens cu susţinere largă în rândul populaţiei.

Contra: Diferenţe ideologice vechi care ar menţine statu-quo-ul în loc să purceadă la reforme ambiţioase în domenii precum politica de mediu, Europa şi economia.

Kenya

O coaliţie mare plus un trio ar reuni CDU/CSU, SPD şi Verzii. Alianţa ar avea şanse doar dacă social-democraţii ies primii, iar conservatori ar fi dispuşi să treacă în plan secund.

Pro: o majoritate moderată dar destul de bună fără potenţial de conflicte puternice interne.

Contra: este practic o continuare a marii coaliţii anterioare cu riscul de a fi marcată de aceeaşi lipsă de ambiţie pentru reformă ca precedenta.