Iar votul pentru Acord a fost al patrulea cel mai copleşitor în sens negativ din istoria parlamentarismului britanic, cu o diferenţă de 149 de voturi - dar mai bine decât cel mai dezastruos la primul vot pe Acord, cu un minus de 232 voturi; apoi guvernul său e în deplină rebeliune şi nu a putut fi obligat să voteze după indicaţiile premierului, ci miniştri au votat după propria conştiinţă, respingând un no-deal, ieşire fără acord, dar într-un vot politic, pentru ca ulterior, joi, rebeliunea hard Brexiter-ilor să răstoarne şi ultima şansă, cea a Acordului, într-o variantă amendată.

În loc să aducă claritate, voturile de săptămâna trecută au împins Brexitul şi mai aproape de concluzii dure, şi mai aproape de final. Astfel că lucrurile s-au înrăutăţit şi săptămâna asta este cea a ultimei şanse, a căderii capetelor şi a deznodământului faţă de ideea lansată acum aproape doi ani, prin accesarea articolului 50 de ieşire din UE, ca urmare a rezultatului referendumului pentru Brexit. Şi e şi săptămâna în care supravieţuitoarea May va avea foarte clar în faţă spectrul părăsirii propriei poziţii, a prăbuşirii majorităţii, ba chiar scindarea propriului partid şi trimiterea Marii Britanii în haosul alegerilor anticipate.

Mai întâi, preocuparea este asupra momentului în care are loc Brexitul. Acum legea britanică spune că pe 29 martie, ora 23 GMT. Votul pentru amânarea Brexitului e unul politic, consultativ, şi trebuie transpus în lege pentru a fi relevant. Însă doamna May – încă referenţialul eforturilor pentru Brexit – în încăpăţânarea sa de a livra ieşirea din UE – este totuşi o adeptă a Brexit-ului – va supune la vot a treia oară Acordul. Noutăţile sunt infime: un nou drum la Bruxelles, o nouă încercare de a mai obţine ceva asigurări, o ieşire a Avocatului General al Statului pentru a propune adăugiri la acordul existent pentru a rezolva problemele de „Back Stop“ – prevederile europene din acord pentru a garanta neîntărirea graniţei inter-irlandeze – şi un nou vot relevant, al treilea, cel mai probabil de asemenea ratat. Cu acest pas, acordul său va fi mort definitiv.

Apoi contează când va avea loc Brexitul. În varianta hard - care introduce haos şi impredictibilitate în Marea Britanie şi probleme majore şi în UE - la 29 martie, cum era prevăzut. Deci peste 12 zile. În cazul unei pauze scurte, tehnice, dacă se putea amenda acordul deja, o amânarea de doar 105 zile, până la 30 iunie, pentru ratificarea Acordului amendat. În cazul în care Acordul curent dispare de pe masă, situaţia cea mai probabilă, o amânare de 655 de zile, până la finele perioadei de tranziţie, 31 decembrie 2020, pentru negocierea unui nou acord, pe o altă bază. Fireşte că opţiunea aparţine Marii Britanii, dar trebuie să fie de acord cu ea şi cele 27 state membre. Pierderea votului de miercuri împinge lucrurile în această ultimă variantă, ceea ce înseamnă alegeri europarlamentare organizate la Londra.

Credibilitatea doamnei May e pe deplin subminată de abţinerea hard Brexit-erilor din propriul său partid la abordarea Acordului cu amendamente. De aici încolo, spaţiul său de mişcare e redus la minimum, ba chiar leadershipul său pe subiect ar putea fi compromis deja, iar Camera Comunelor să preia frâiele dezbaterii şi a soluţiilor. Mai mult, poziţia sa de premier, salvată până astăzi la mustaţă, poate fi din nou ameninţată, ca şi unitatea Partidului Conservator. Într-adevăr, doamna May va dori să rămână cât are încă o şansă de a livra Brexitul. În orice formă.

Dar un acord fără hard Brexit-eri se poate face doar cu ajutorul Laburiştilor, care au votat pentru ieşirea Regatului din UE, respectiv o abordare soft-Brexit, cel mai probabil cu rămânerea Marii Britanii în Uniunea Vamală. Însă o asemenea opţiune schimbă liniile roşii şi relansează negocierea unui Acord pe alte baze, iar majoritatea sa ar putea să fi fost distrusă în acest caz, ba şi Partidul Conservator scindat. Şi următorul pas să se facă cu un alt premier, după ce capul doamnei May va fi căzut.

Cât despre doamna May, scenariile arată că e ultima sa săptămână sau în ultimele două la Downing Street 10, ca premier, în timp ce Partidul Conservator, puternic zdruncinat, e mai aproape de scindare ca niciodată în existenţa sa.

Pe de altă parte, Parlamentul britanic va mai putea vota două legi, în următoarele două săptămâni, până la data fatidică. Mai întâi, cea pentru un nou referendum – fie pentru anularea Brexitului, fie pentru validarea de către cetăţeni a Acordului final votat de către Parlamentul britanic, oricare ar fi acela. Dar legea este improbabil să fie acceptată de către actualul Legislativ britanic. Apoi o lege care să interzică hard-Brexitul, o lege care, cel mai probabil, ar putea să treacă. Această lege ar face ca, de exemplu, în cazul unui refuz de prelungire suficientă de către cei 27 membri ai UE în Consiliul European din 21 martie, să oblige Guvernul britanic să retragă articolul 50, deci să încheie procedura de ieşire din UE, pentru a bloca un hard Brexit. Dar UE va oferi, cel mai probabil, prelungirea necesară Londrei, dacă vine cu explicaţii şi proiecte plauzibile, eventual susţinute de către Parlament.

Doamna May e aşteptată cu strategia sa în Parlamentul britanic miercuri. Voturile pe moţiunile propuse îi vor oferi argumente pentru a convinge liderii europeni joi. Dar după două tentative de demitere şi 8 eşecuri majore în Parlament, situaţia credibilităţii sale e mai slabă ca niciodată. Deja ultimul eşec şi plecarea sa intempestivă pe uşa din spate joi, după vot, arată că responsabilitatea s-a mutat spre Camera Comunelor.

Deci soft Brexit, cu prelungirea ieşirii din UE până la finele lui 2020, ar fi varianta cea mai probabilă. Urmează un hard Brexit la 29 martie, în ordinea probabilităţilor, dacă Legea care ar bloca varianta hard ar cădea în Parlament şi prelungirea nu ar fi legiferată. În fine, retragerea articolului 50, dacă legea contra hard Brexitului trece, iar cei 27 resping prelungirea; sau un nou referendum, dacă Camera Comunelor acceptă votul popular – ultima fiind o opţiune în creştere ca sprijin dar la fel de improbabilă pe termen scurt. Cât despre doamna May, scenariile arată că e ultima sa săptămână sau în ultimele două la Downing Street 10, ca premier, în timp ce Partidul Conservator, puternic zdruncinat, e mai aproape de scindare ca niciodată în existenţa sa.