VIDEO Gheorghe Zamfir, la Adevărul Live: „Votul meu a avut efect. Eram gâtuiţi de această «coardă roşie»“

Maestrul Gheorghe Zamfir, la Adevărul Live 

Artist emblematic al României, Gheorghe Zamfir va susţine un concert extraordinar de Crăciun, pe 18 decembrie, la Sala Palatului din Bucureşti. Ce pregăteşte maestrul, care vor fi momentele speciale ale acestui spectacol, dar şi cum priveşte actuala conjunctură artistică din România ne-a dezvăluit la Adevărul Live.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mari vedete ale scenei româneşti îşi dau întâlnire în 18 decembrie la Sala Palatului din Bucureşti pentru un spectacol extraordinar de Crăciun. Alături de gazda acestei seri de gală, Gheorghe Zamfir (73 de ani), vor fi violonistul Eugen Sârbu - venit special împreună cu vioara sa Stradivarius de la Londra, actorul Dan Puric - ce pregăteşte un moment unic, dedicat acestui spectacol, soprana Alexandra Coman, corul Madrigal şi Orchestra Naţională Gheorghe Zamfir.

Programul concertului din 18 decembrie va cuprinde prelucrări folclorice româneşti, interpretate în mod autentic, melodii celebre din repertoriul internaţional, lucrări clasice şi creaţii proprii ale maestrului Gheorghe Zamfir, dar şi inspiratele momente artistice semnate de Dan Puric.

Maestrul Gheorghe Zamfir, este autor a peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental şi simfonic, a vândut peste 120 de milioane de discuri în toată lumea, are peste 160 de albume înregistrate, şi peste 100 de discuri de aur şi de platină, alături de nenumărate distincţii şi onoruri la nivel mondial.

Biletele pot fi achiziţionate de la Sala Palatului, Cinema Patria, Teatrul Naţional Bucureşti, în magazinele Inmedio, Vodafone, Orange, Domo, Librăria Eminescu şi online, pe www.bilete.ro, www.bilet.ro, www.biletoo.ro, www.blt.ro, www.ticketstore.ro şi www.ticketnet.ro, la următoarele preţuri: VIP -199 de lei, Cat I: 149 de lei, Cat.II – 99 de lei, Cat.III – 75 de lei, Cat IV – 49 de lei.

Cele mai importante declaraţii:

Spectacolul va avea o componenţă specială. Aveţi un invitat special de la Londra, Eugen Sârbu, cu o vioară Stradivarius.

Vă mulţumesc pentru invitaţie, e o perioadă plină de tensiune şi mari emoţii pentru concertul de pe 18 decembrie, la Sala Palatului, cu o componenţă cu totul specială. Eugen Sârbu nu este un invitat special, este mai multe decât atât, cel mai mare violonist pe care l-a dat România la începutul acestui secol. Mirocolul viorii româneşti, singurul violonist care a obţinut 33 de premii I pe mapamond. Eugen face parte din categoria artiştilor irepetabili. Istoria nu-l va mai repeta. Să recreezi momentul istoric şi social este imposibil. Artiştii de după 1950 nu-i vom mai avea niciodată. Eugen Sârbu rămâne pentru mine cea mai mare vioară a secolului, depăşindu-i pe coloşii viorii mondiale. Suntem fraţi de suflet, dar îmi pare rău să spun că suntem marginalizaţi. Suntem pe tuşă, privim meciul de pe margine, unul deja pierdut. Noi am adus sute şi mii de victorii. Vrem respect, vrem să ne desfăşurăm activitatea. Eu dau un singur spectacol pe an. După 1989, în ţara noastră, am fost faliţi. Cei care sunt la putere ar trebui să reconsidere acest lucru.

Despre palmaresul dumneavoastră se vorbeşte puţin.

Şi eu am palmares unic în istoria ţării noastre, dar şi în istoria mondială, e ca şi cum aş câştiga Roland Garros de 120 de ori. E un palmares despre care nu prea s-a vorbit în ţara noastră. Nicolae Timofti, preşedintele Republicii Moldova, mi-a acordat Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincţie a ţării. A remarcat că premiul s-a acordat primului român, e un motiv de satisfacţie personală şi naţională. Prin el a câştigat şi România.

Votul meu a avut efect. Să terminăm cu această murdărie roşie. Eram gâtuiţi de această «coardă roşie»“

Cum s-au poziţionat politicienii faţă de dumneavoastră?

Dezastruos, aş putea spune. Nu era cazul să ma implic în campanie. Temperatura a fost prea mare. Nu se aştepta nimeni la efectul ăsta şi la rezultatul ăsta. Am fost observator, am avut nişte stări imposibile. Am votat, bineînţeles, iar votul meu a avut efect. Nu numai că am pus ştampila unde trebuia, dar a fost un vot spiritual, cu gândul la Dumnezeu, să terminăm cu această murdărie roşie şi să începem să ne dăm seama că acesta este poporul ales. Aici este Grădina Maicii Domnului, iar divinitatea a jucat un rol colosal în acest joc. Toată elita cerului şi-a spus cuvântul în această decizie de bun augur. Un popor cu atâtea genii, cu talent, cu inventivitate, cu elan, atât de fabulos în tot ce face în glia acestui teritoriu să fie batjocorit timp de 80 de ani. Eram gâtuiţi de această „coardă roşie“.

Gheorghe Zamfir FOTO David Munteanu

A contat religia celui ales în fruntea ţării?

Arma asta nu trebuia folosită în campanie. Dumnezeu este totul, dar El lucrează prin oameni, iar ei sunt ajutaţi de trimişii Cerului.

La spectacolul din 18 decembrie îl aveţi invitat pe Dan Puric.

Dan Puric face parte din aceeaşi categorie cu Eugen Sârbu. Eu mi-am ales câţiva fraţi de cruce. Dan Puric este o somitate în exprimare. Ne-ar trebui 1.000 de calculatoare să aflăm ce se ascunde în fiordurile minţii sale. De unde atâta erudiţie, de unde atâtea citate, te uluieşte. După Anul Nou o să anunţ şi alţi fraţi de cruce, la fel cum o să anunţ şi torţionarii carierei mele.

Gulagul lui Gheorhe Zamfir

V-aţi studiat dosarul de la Securitate?

Am fost acum şase ani, m-am dus şi mi-am cerut dosarul. Securiştii spuneau că eu am cel mai colosal dosar făcut vreodată. Cred că am avut zeci de securişti pe urmele mele, îi văd şi acum la diferite şedinte. Am cerut şi un film, am primit doar două filmări. Dar câte s-au făcut cât timp am stat eu la Paris? Trec peste asta, a fost destul de dureros. Trec prin Gulacul meu din 1989 până în 2014. Suferinţa este de nepovestit, trebuie să scriu 25 de volume doar din ce ştiu eu. Am avut torţionari în spatele meu, m-au făcut pulbere. În 2015 am să divulg nume. Ce ar putea să mi se mai întâmple? Glonţ? Un cuţit în spate într-o piaţă? Otravă în pahar? Umbrela bulgărească? (n.r. - râde) Nu la asta mă aştept, dacă era să o facă, o făceau demult. Şi-acum am lacrimi în ochi, dar nu sunt ale mele, sunt ale naţiei. M-am gândit să plec iar din ţară. Am avut oferte, dar am vrut să mă îndrept spre casă.

Gheorghe Zamfir FOTO David Munteanu

Minunată ţară, dar ne lipsesc nemţii“

Unde v-aţi simţit bine primit, în afara României?

În Franţa, la început. Francezii sunt stabili în ceea ce fac. Dacă în România nu aveam comunism timp de 80 de ani eram Elveţia la cub. „Minunată ţară, dar ne lipsesc nemţii“, spunea Tudor Arghezi despre ţara asta.

Cum s-a ajuns la proiectul acestui concert?

Am avut un grup restrâns de oameni, Ionuţ Pavel şi Mirela Coţofanu. De la Guvern nu am primit nimic. Nicolae Botgros a fost sărbătorit de multe ori. Nici nu am vrut, nici nu vreau să fiu profet în ţara mea, vreau doar să fiu artist. Dacă cei care vor conduce ţara vor considera că merit ceva, voi analiza decizia. Concertul de la Sala Palatului va avea şi o orchestră, pe sopranele Alexandra Coman şi Rodica Anghelescu. Vor apărea şi nişte copii din Târgu-Jiu, „Mugurii Zamfirieni“, coordonaţi de Titel Pasăre, un adept al meu. Tangoul Nicoletei, soţia mea, va avea fi o lucrare simfonică de 12 minute, alături de un cor de bărbaţi.

Sufletul naţiei româneşti

Cum vedeţi evoluţia noastră în perioada următoare?

Mai mult ca niciodată, sunt optimist. Aici s-au pierdut ore în care se putea găsi capital de lucru. Sunt absolut sigur că România va merge pe un făgaş categoric dacă nu va exista acea râcă tipic românească. Pierderea monarhiei a fost o moarte latentă. S-au distrus industria, religia, economia şi sufletul românilor. Ori dacă intri acolo dai de Gheorghe Zamfir, de Dan Puric, de Eugen Sârbu. Mai suntem ascunşi mulţi prin ţară, vom pulveriza cândva, precum vulcanul Vezuviu, tot ce a fost satanic.

Acum trăim într-o poşircă totală“

Ce vă mai puteţi dori în momentul de faţă?

Ca muzica românească să reînvie, iar artiştii să fie valori, de la Brâncuşi, Eliade, Eminescu. Să dăm exemplu naţiunii ce au reprezentat aceşti oameni. Trebuie să refacem agricultura, învăţământul, familia. Vrem doar să ne întoarcem acasă. Populaţia trebuie repusă în valoare. Dacă aş fi acum lângă Iohannis i-aş spune că se refacă ARO, vagoanele de la Timişoara. Să se refacă industriile culturale, politice. Acum trăim într-o poşircă totală, aş desfiinţa manele, barurile, tinerii să stea să înveţe. Naiul românesc este un instrument de purificare a naţiunii, în facultate am fost pus în coşul de gunoi. Eu dacă nu iubeam visceral poporul nu mai eram cine sunt astăzi. Bocetele şi lacrimile au adus poporului spălarea care o cunoaştem astăzi.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările