Surpriza a fost totală... nu a fost nimic grotesc, mai mult, tatăl lui Răzvan i-a mulţumit părintelui pentru predică. 

Cu acordul părintelui, difuzez înregistrarea declaraţiei lui, aşa cum m-aş fi aşteptat să văd în publicaţiile care au preluat doar acuza de „grotesc”.

Sinteza declaraţiei părintelui:

- fac parte din familia lui Răzvan, sunt văr primar cu tatăl lui. Acesta mi-a mulţumit după slujbă, spunându-i că „ai vorbit pe sufletul meu”.

- nu am făcut nici o aluzie la ce spun ei acolo, nu ştiu de unde au scos-o.

- viaţa este un dar de la Dumnezeu, o taină, moartea este de asemenea o taină, şi uneori poate să fie scurtă, aşa cum a fost la Răzvan.

- Dumnezeu ne iartă, oricât de mult am greşi, numai ca noi să ne recunoaştem greşelile; am dat un exemplu luat din Pateric: un tânăr frate de mănăstire a văzut o fată frumoasă şi zis că el vrea să se însoare cu ea. A mers la tatăl fetii, care era preot păgân. Acesta a spus că întreabă pe dumnezeul lui (diavolul) dacă acceptă. Diavolul i-a cerut tânărului să se lepede de Hristos, Botez şi mânăstire. „Accept”, a zis tânărul. Dar diavolul a zis tatălui „să nu i-o dai pentru că Dumnezeul lui nu l-a părăsit, este cu el”. Atunci tânărul şi-a venit în fire şi a gândit că dacă el s-a lepădat de tot ce era mai sfânt şi totuşi Dumnezeu nu l-a părăsit, atunci rămâne în mânăstire. Poate de aici au tras ei concluzia că eu am făcut aluzie la gay, căsătorii heterosexuale. Nici prin gând nu mi-a trecut aşa ceva.