Cursuri de vară pentru străinii care iubesc limba română

Cursuri de vară pentru străinii care iubesc limba română

O parte dintre cursanţii şcolii de vară din Bucureşti   FOTO: Adevărul/Marian Iliescu

De peste 50 de ani, Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti organizează vara cursuri de limbă română pentru străini. „Weekend Adevărul“ vă prezintă poveştile celor fascinaţi de limba noastră, de la profesori internaţionali de renume la simpli străini care vor să se adapteze mai bine în România.

 Zeci de străini din diverse colţuri ale lumii au venit vara aceasta la cursurile de limba română ţinute la Facultatea de Litere, pentru a se apropia, timp de două săptămâni, de miezul unei limbi pe cât de ciudată, pe atât de fascinantă în ochii lor. Interesul străinilAor pentru limba română are însă implicaţii personale de cele mai multe ori.

Profesoara Ana Teodorescu, cea care a organizat cursurile de vară de la Litere, spune că „acest interes se manifestă în două moduri: fie au un trecut aici, la noi în ţară, legat de familie, sau pur şi simplu, din diverse situaţii, au căpătat un interes pentru cultura şi civilizaţia românească“.

Profesorul britanic poliglot

Cursurile urmate de ei, în perioada 22 iulie - 4 august, sunt structurate pe mai multe niveluri, de la cei care nu vorbesc o boabă de română până la cei care sunt deja fluenţi şi predau elemente de limba română la universităţi din afară, cum este cazul profesorului-lingvist Adam Ledgeway (42 de ani), de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.

Ledgeway predă un curs de citire în limba română la catedra de limbi romanice de la Colegiul Downing de la Universitatea Cambridge, singurul curs de română de la prestigioasa instituţie. În vara aceasta, a venit la Bucureşti ca să-şi perfecţioneze cunoştinţele lingvistice la acest curs de limbă, literatură şi civilizaţie românească organizat de Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti.

Profesorul de la Cambridge spune, cu modestia tipică britanicilor, că nu este un foarte bun cunoscător al limbii române, însă o consideră fascinantă. „Cunosc sintaxa, morfologia, numai că nu am fluenţă, nu sunt obişnuit să vorbesc româneşte, dar mă descurc. În momentul de faţă, dintre toate limbile latine pe care le vorbesc, româna este limba pe care o cunosc cel mai puţin“, a explicat Ledgeway, care vorbeşte franceză, italiană, portugheză, spaniolă, catalană, mai multe dialecte din sudul Italiei, cum ar fi napolitana şi calabriana, inclusiv latina, dar şi galeză şi germană.

Prima limbă străină pe care a învăţat-o la şcoală a fost franceza, la vârsta de 12 ani, şi apoi germana, de la 13 ani. De celelalte limbi pe care le ştie s-a apucat singur să le înveţe, din curiozitate, având şi un talent nativ pentru limbi străine. Peste limba română a dat din întâmplare la bibliotecă, atunci când a descoperit singura carte de gramatică română pentru străini care exista în anii ’80, în afara graniţelor României.

„Mi s-a părut foarte interesantă limba română şi am studiat-o timp de ani de zile, însă abia după ce am ajuns la facultate, la Manchester, am început să studiez mai atent limbile romanice“, povesteşte profesorul.

Ledgeway s-a format la Universitatea din Manchester, unde şi-a luat licenţa, masterul şi doctoratul, însă studiile postdoctorale şi le-a făcut la Cambridge, începând din 1996. „La un an de zile de când mă mutasem cu studiile la Cambridge s-a ivit o oportunitate de angajare. Martin Maiden, profesorul care a înfiinţat catedra de limba română de la Oxford în 2012, s-a mutat de la Cambridge la Oxford, eliberând un post la catedra de limbi romanice de la Colegiul Downing din cadrul universităţii. Am aplicat pentru această poziţie şi de atunci predau la Cambridge“, povesteşte Ledgeway, care îl cunoaşte pe Maiden de mai bine de 20 de ani.

Romgleza, obiect de studiu

Unul dintre subiectele pe care le studiază străinii participanţi la acest program este romgleza, un fenomen prin care limba română absoarbe foarte multe cuvinte din engleză, pe care şi le însuşeşte, cum ar fi verbul „a drinkui“ (to drink – a bea), sau „a faila“ (to fail – a da greş). Fenomenul există la toate limbile romanice (spangleza, italiengleza), spune Ledgeway, însă, faţă de influenţa altor limbi de circulaţie internaţională, cum a fost cazul francezei în secolul al XIX-lea, impactul pe care îl are acum engleza asupra celorlalte limbi este mult mai puternic din cauza mass-mediei şi a culturii anglo-saxone pe care o vezi peste tot în lume.

Israelianul născut la Bucureşti

Un alt cursant al şcolii de vară, israelianul Abraham Lobelsohn, crede că influenţa pe care limba engleză o are asupra limbii române nu este tocmai pozitivă. „Sunt de acord că există cuvinte care trebuie asimilate, cum ar fi verbul «a scana», pentru care nu există echivalent, însă pe mine m-a surprins faptul că mai multe cuvinte englezeşti au înlocuit cuvintele româneşti, cum ar fi cazul tinerilor care spun «am drinkuit» în loc de «am băut»“, spune Lobelsohn.

Israelianul Abraham Lobelsohn s-a născut în România şi a emigrat la 22 de ani, în 1970  FOTO: Marian Iliescu

Israelianul s-a născut la Bucureşti şi a trăit primii 22 de ani în Capitală, unde a şi studiat la început Dreptul la Universitate, de unde a fost exmatriculat fiindcă nu avea „origini sănătoase“, ajungând să studieze la Facultatea de Ştiinţe Economice de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
În 1970, cu ajutorul unor prieteni din Israel şi din Statele Unite, Abraham Lobelsohn a putut să părăsească România împreună cu toată familia sa, pentru a se stabili în Israel.

„Mutarea nu a fost o schimbare şocantă fiindcă ştiam cultura, ştiam limba ebraică, însă părinţii mei au fost mai afectaţi, ei se considerau români şi îşi iubeau ţara. Eu m-am mai întors în România în 1978 şi în 1992. Îmi aduc aminte că după Revoluţie s-a resimţit o schimbare în societate, oamenii se puteau exprima liber din nou, era o atmosferă de speranţă. Cei care nu au trăit vremurile acelea nu au cum să înţeleagă cât de valoroasă este libertatea de exprimare, asta pricepi numai atunci când eşti privat de ea. Libertatea de exprimare este un tezaur, iar societatea comunistă era ţinută în întuneric. Ştiu că există nostalgie după comunism şi că românii nu sunt mulţumiţi de modul în care s-a schimbat România după ’89, dar vorbim aici de un proces de refacere după 50 de ani de dictatură socialistă, ori schimbarea asta nu are cum să se întâmple peste noapte. Lucrurile s-au desfăşurat în ritmul lor natural“, este de părere Lobelsohn.

Israelianul a venit la Bucureşti să îşi perfecţioneze limba română, despre care spune cu afecţiune că este limba lui nativă şi nu vrea să o piardă, la fel cum nu vrea să piardă contactul cu ţara în care s-a născut şi cultura de care i-a fost atât de greu să se desprindă.

Neamţ din bunici români

Rădăcinile de familie l-au atras şi pe neamţul Andreas Slawik (37 de ani) pentru prima dată în România. S-a născut în Germania, însă familia lui îşi are originile în România, de unde a emigrat, iniţial, în Austria, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Bunicii lui Andreas Slawik au emigrat din România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial   FOTO: Marian Iliescu

„Am venit aici în căutarea rădăcinilor familiei mele şi m-am apucat să învăţ limba română. Bunicii mei s-au născut aici şi există, în familia noastră, o moştenire culturală românească“, povesteşte Slawik, care a încercat prima dată să înveţe limba română în 2006, dar abia acum s-a apucat serios de treabă. Faţă de ceilalţi, el nu stăpâneşte încă limba şi spune că înţelege cam 20% din ceea ce aude vorbindu-se pe stradă în Bucureşti, dar promite că nu se va lăsa până nu învaţă mai mult.

Limba română, dusă în Valea Timocului

Şi trecutul istoric este un cârlig către cunoaşterea limbii române. O tânără de 24 de ani din Serbia, Daniela Bachici, spune ar vrea să lucreze ca interpret în Serbia, unde există şi o comunitate foarte mare de români, numai în Valea Timocului fiind aproximativ 30.000. Bachici a studiat limba şi literatura română la facultate, în Serbia.

„Mama mea este româncă şi am ştiut toată viaţa puţină română, dar abia la facultate am aprofundat-o“, povesteşte tânăra, care se află pentru a treia oară în România. „Prima dată am fost la Timişoara şi am fost plăcut surprinsă să aud persoane care vorbesc sârbeşte pe stradă. Mă simt aproape ca acasă aici“, spune ea. Bachici înţelege aproape tot ce se vorbeşte în limba română, dar spune că mai are de lucrat la fluenţă.

Limba română, soluţie pentru ieşirea din izolare

La fel de bine, interesul străinilor poate să vină şi din necesitatea indusă de un job în România, interes care poate acapara o întreagă familie de străini.
Sinead Moore (30 de ani) este din Marea Britanie şi s-a apucat să înveţe limba română fiindcă soţul ei, francez, lucrează la o firmă care şi-a deschis o filială în România, la Buzău. „Am început să învăţ cu un profesor din România prin Skype fiindcă ştiam că mă voi muta aici pentru o vreme. În 2008 m-am stabilit la Buzău, însă mi-a fost foarte greu la început fiindcă nu stăpâneam bine limba română, o învăţasem mai mult din auzite până atunci, iar românii nu prea vorbesc engleză“, povesteşte Moore.

Britanica spune că s-a simţit destul de izolată, fiindcă în Buzău nu a găsit o comunitate britanică, aşa cum s-a întâmplat când s-a mutat din Marea Britanie în Franţa, după căsătorie. „La Paris este o comunitate destul de mare de britanici, pe când în Buzău nu am întâlnit nici măcar unul“, spune ea.
Moore a venit în România la un an după ce am intrat în Uniunea Europeană şi a putut să observe cum s-a integrat ţara noastră: spune că progresele sunt vizibile, că sărăcia nu este atât de mare, însă există o atitudine negativă în societate. „Se simte un fel de nostalgie pentru comunism şi se simte că societatea a avut un trecut greu. Am impresia că această ţară este şi stat european, dar şi România fost comunistă“, spune britanica.

Pe Sinead Moore a adus-o serviciul în România   FOTO: Marian Iliescu

Arhitectura comunistă şi câinii maidanezi

Moore vorbeşte cu un accent care seamănă cu cel moldovenesc, motiv pentru care lumea crede că vine din Republica Moldova. Nu a locuit constant în România, face drumuri între Franţa şi ţara noastră, iar la toamnă va susţine un test pentru a deveni translator la Bruxelles, folosindu-se de cele trei limbi pe care le vorbeşte fluent: engleza, franceza şi româna. Despre România spune că primele lucruri pe care le observă străinii sunt arhitectura comunistă şi câinii maidanezi. Moore chiar a adoptat un maidanez în România şi spune că s-a obişnuit cu prezenţa lor pe străzile oraşelor, lucru pe care nu îl vezi în Occident.

Nu toţi cei care s-au înscris la cursuri au un trecut în România pe care nu vor să îl uite sau un interes direct legat de ţara noastră, unii sunt pur şi simplu interesaţi de cultura şi civilizaţia românească, explică Ana Teodorescu.

Spre exemplu, o italiancă Anita Paolicchi, de 23 de ani, este pasionată de arta românească din secolul al XVIII-lea, care se aseamănă mult cu arta medievală italienească din secolul al XIV-lea. A intrat pentru prima dată în contact cu arta românească în 2009, la Facultatea de Arte de la Universitatea din Pisa şi i s-a părut fascinantă. Încetul cu încetul s-a apropiat şi mai mult de cultura noastră, a vizitat ţara de câteva ori şi a hotărât să-şi continue studiile aici, motiv pentru care s-a înscris la master la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj şi urmează să studieze în limba română, din toamnă.

Româna, mai apropiată de latină

„M-am înscris la aceste cursuri de vară de limba română tocmai pentru a înţelege cât mai mult când începe anul universitar. Acum înţeleg cam 90% din limba vorbită, însă nu mi-a fost uşor să o învăţ. Abia din septembrie 2012 am început să asimilez româna, când am studiat la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Ştiu că se spune despre limba română că se aseamănă mult cu italiana, dar mie mi se pare că se aseamănă mai mult cu latina, şi latina a fost limba care m-a ajutat să învăţ mai repede româna. Am venit aici pentru studii, iniţial, dar m-am îndrăgostit de România“, a explicat tânăra italiancă. După ce îşi termină masterul, Paolicchi ar vrea să facă un doctorat în Arte aplicate şi să predea într-o universitate.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: