Începe şcoala: gospodarii nu mai aşteaptă nimic de la stat. Dotări pe banii profesorilor şi curăţenie cu voluntari nemţi

Peste trei milioane de elevi încep luni, 15 septembrie, un nou an şcolar, care se va încheia pe 20 iunie 2015. Ei vor învăţa în clasele pregătite de gospodarii de la sate şi oraşe, dar şi de voluntari străini.

În unele localităţi, învăţăceii, dar şi profesorii vor suporta, şi în acest an, condiţiile mizere din sălile de curs. În alte zone din ţară, şcolile noi, chiar şi ridicate, rămân, încă un an, doar un vis pentru cei mici. Sunt, însă, şi cazuri fericite: voluntarii veniţi de peste hotare, părinţii şi dascălii s-au gospodărit singuri numai pentru ca elevii să audă clopoţelul într-o şcoală de nota 10.  

SIBIU Romii şi nemţii au ridicat o super-şcoală

Şase ani. Atât au durat lucrările la şcoala din cătunul Rusciori, aflat la 15 kilometri de Sibiu. O şcoală ca o bijuterie, mai mândră decât multe de la oraş. Mămicile copiilor, în special de etnie romă, au muncit cot la cot cu profesoarele, dar şi cu voluntari nemţi la curăţenia generală, pentru ca cei mici să înceapă, în sfârşit, anul într-o şcoală ca la carte. E o clădire cu cinci săli de clasă, cu laborator de informatică, cu o clasă pentru copiii cu cerinţe educative speciale (CES), o încăpere pentru cei de grădiniţă, dar şi un vestiar pentru preşcolari, o sală de sport mare şi cinci grupuri sanitare. Întrerupte şi reluate, investiţiile s-au ridicat, în total, la 2,5 milioane de lei, iar de ele se vor bucura 56 de micuţi de ciclu primar şi 25 de elevi de grădiniţă, marea lor majoritate provenind din familii de etnie romă.

„E frumos aici, îmi place tot!”
Şcoala roia, ieri, de lume harnică, fiecare curăţa, ştergea sau spăla ceva. Tot personalul şcolii din comuna Şura Mică, de care ţine satul Rusciori, în frunte cu doamna directoare, a venit să dea o mână de ajutor la curăţenia generală. „Timpul a fost scurt, nu ne-am putut încadra şi, pentru ca micuţii să vină într-o şcoală nouă, am venit să ajutăm. Sunt profesor de limba română la şcoala din Şura Mică, ne ajutăm colegii”, a spus dascălul Liliana Cârtog (42 de ani).

Cot la cot cu profesorii au muncit şi mămicile rome, dar şi voluntari veniţi din Germania la centrul de zi cu care colaborează şcoala. „Am doi copii aici, o fetiţă în clasa a patra şi una la grădiniţă. Şcoala e faină, şi am venit să dăm o mână de ajutor pentru copiii noştri”, a spus Claudia Stoica (30 de ani), o mămică venită la curăţenie. Nerăbdători, câţiva dintre elevi au făcut, miercuri, un tur al şcolii. Liviu Lăcătar (7 ani, clasa 0) s-a aşezat cuminte într-o bancă, a tras adânc aer în piept şi a exclamat zâmbind „Ce frumos miroase!”. Nicoleta Tudor (9 ani) e în clasa a treia şi a prins şi condiţiile deloc de invidiat din şcoala veche. Aici, e fără cuvinte. „E frumos aici, îmi place tot. Sunt în clasa a treia, e frumos la şcoala nouă. Cel mai mult îmi place să mă joc, iar la şcoală îmi place să citesc”, explică Nicoleta.

Niciun abandon de cinci ani

Gica Ţiglar (59 de ani) este învăţătoare la Rusciori de 23 de ani. O viaţă de om, petrecută printre copii cu care nu e deloc uşor să lucrezi. În jur de 30 la sută din copiii de la Rusciori sunt copii cu CES, pentru ei existând, de altfel, un profesor de sprijin, psihopedagog. „Când am ajuns aici aveam cartoane în loc de geamuri. De când răsărea urzica, nu mai venea niciun copil de ţigan la şcoală. Acum nu mai avem abandon la I-IV”, explică învăţătoarea. Iar Elisabeta Răulea, de 17 ani directoarea şi sufletul şcolii, e convinsă că n-ar fi ajuns aici dacă n-ar fi pus, fiecare dintre ei, suflet mult în tot ceea ce au făcut: „Trebuie să ai ceva acolo, care să te poată face să înţelegi omul. Mă apropii de aceşti oameni şi apoi de copiii lor, facem educarea, prin copii, şi a părinţilor”. (Ramona Găină)

TIMIŞ Încep orele într-un garaj modernizat

Ziua de 15 septembrie îi prinde pe elevii Liceului „Nikolaus Lenau” din Timişoara în şantiere. Pentru prima dată în istoria prestigioasei şcoli, cursurile se vor ţine în patru clădiri diferite. Toate sunt, însă, în şantier. Acesta a fost singura soluţie găsită de Primărie la criza spaţiilor de învăţământ. Cea mai spectaculoasă transformare a avut loc pe strada Intrarea Doinei, unde municipalitatea a construit, în locul unui fost garaj al ACR (Automobilul Club Român) şi în fostul centru de bilete al Regiei Autonome de Transporturi, o şcoală modernă.
Dormitoare transformate în săli de curs
Lucrările au început în primăvară, fiind aproape de final, din fostul garaj păstrându-se doar structura de rezistenţă. Clădirea, acum cu etaj, are 16 săli de curs. „Nu credem că vor fi gata lucrările până la începerea noului an şcolar. După ce se termină, ar mai fi nevoie de încă trei zile pentru curăţenia generală, montarea tablelor şi a mobilierului. Cred că ne vom putea muta acolo în două săptămâni. Situaţia e foarte tristă şi nu ştim cum vom face deschiderea noului an şcolar”, a spus Diana Popovici, directorul adjunct al liceului.

O altă clădire în care s-au făcut amenajări este fostul internat al Liceului „Nikolaus Lenau”, unde dormitoarele au fost transformate în zece săli ce clase. În şcoala de la internat vor învăţa cei din clasele pregătitoare şi cei din clasele I-IV. Acum se fac reparaţi la acoperiş şi se lucrează la modernizarea grupurilor sanitare. O altă parte a elevilor de gimnaziu va învăţa în clădirea denumită „Lenaul mic”, din Piaţa Unirii. Şi aici lucările sunt însă în toi. Acum se lucrează la refacerea grupurilor sanitare şi la magistrala centrală a canalizării. (Ştefan Both)

SĂLAJ Şcoala care se încălzeşte de la energia pământului

Nu este o şcoală de oraş, ci una de la ţară, care oferă, însă, condiţii pe care şi le-ar putea dori orice elev. Este vorba despre şcoala din Horoatu Crasnei (Sălaj), care, la finalul unei investiţii de patru milioane de lei, se poate lăuda nu numai cu săli de curs moderne, dar şi cu un sistem „verde“ de încălzire. Este vorba despre un sistem ce îmbină energia verde, reprezentată aici de energia geotermală şi de cea a soarelui, cu energia convenţională. Sistemul a fost finalizat în toamna anului trecut, astfel că el a putut fi probat în sezonul rece 2013 - 2014.
Printre primii sportivi ai judeţului
Directorul şcolii, Lenka Lung, spune că rezultatele sunt peste aşteptări: „Temperatura este constantă şi plăcută. Chiar dacă factura la electricitate a crescut puţin, pentru că pompele de căldură sunt acţionate de curentul electric, confortul termic este incomparabil, iar copiii se simt extrem de bine”. Rezultatele se văd şi în urma finalizării, prin acelaşi proiect, a sălii de sport, încălzită şi ea cu ajutorul sistemului „verde” implementat în şcoală şi care constituie o premieră la nivelul judeţul Sălaj. „De exemplu, la handbal, copiii noştri s-au clasat pe locul al III-lea pe judeţ, lucru deloc de neglijat pentru o şcoală de la ţară”, spune directorul. În şcoală învaţă 100 de elevi, la care se adaugă 40 de „grădinari”, grupele de grădiniţă funcţionând în aceeaşi incintă. (Alina Pop)

VASLUI Au şcoli noi, dar vor învăţa în clase improvizate

Sute de elevi, din 13 comune vasluiene vor învata şi în acest an în condiţii improprii, chiar dacă în localităţi sunt ridicate şcoli noi, finalizate în proporţie de 95%. Constructorul, o societate din Bacău, a lăsat baltă toate lucrările din judeţul Vaslui, solicitând Ministerului Educaţiei, în această vară, rezilierea contractelor. Demersul, spun autorităţile, este inexplicabil, existând finanţare pentru finalizarea lucrărilor. Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean (IŞJ) Vaslui spun că au încercat să ia legătura cu firma de construcţii, însă nu s-a ajuns la nicio soluţie. De exemplu, la şcoala din Corni Albeşti, unde clădirea este terminată, mai este de montat doar centrala termică. Reprezentanţii Primăriei Albeşti s-au oferit să se ocupe dei de acest lucru, numai să li se permită accesul pentru a pregăti sălile de clasă de noul an şcolar, pentru deschiderea noului an şcolar. Constructorul, însă, a refuzat accesul în clădire.

Părinţii au protestat în curtea şcolii
„Doi ani, copiii au învăţat în condiţii nedemne pentru un act didactic de calitate. Elevii sunt îngrămădiţi în cămăruţe în care abia se poate respira, care numai săli de clasă nu pot fi numite. Asta în timp ce în sat avem şcoală nouă. Am făcut demersuri la Ministerul Educaţiei şi la Prefectura Vaslui şi sperăm să primim o soluţie zilele acestea. În caz contrar, părinţii sunt hotărâţi să intre în şcoală, pentru că nu sunt de acord să-şi mai lase copiii în cea veche”, a declarat Monica Amancei, primarul comunei Albeşti.

De altfel, supăraţi că şcoala nouă din sat nu va fi dată în folosinţă, peste o sută de părinţi din satul Corni Albeşti au protestat, al începutul săptămânii, în curtea şcolii. „Trimitem copiii în şcoala cea veche care este ca o coştereaţă, iar şcoala nouă o păstrăm ca bibelou. Eu am cinci copii, daca nu vor deschide şcoala noua, nu-i mai dau la şcoală. În clădiurea veche nu se poate învăţa, cad pereţii pe ei”, a declarat Maria Ailenei, unul dintre părinţii nemulţumiţi. La şcoala din Corni Albeşti învaţă 270 de copiii, în clasele I - VIII. (Simona Voicu)

VRANCEA Început de an lângă o vedetă americană

Leslie Hawke, mama celebrului actor american Ethan Hawke, este implicată, de mai bine de zece ani, în derularea de proiecte sociale în comunităţile sărace din România. Americanca a pus bazele Asociaţiei OvidiuRo, care implementează în mai multe localităţi proiectul „Fiecare copil în grădiniţă”, iar ieri s-a aflat în comuna vrânceană Tîmboieşti. Aici, 39 de copii cu vârste de patru şi cinci ani, din familii foarte sărace, vor primi tichete sociale în valoare de 50 de lei, dar şi rechizite, îmbrăcăminte şi încălţăminte cu o singură condiţie: să frecventeze zilnic grădiniţa. „Lucrăm să aducem copiii foarte săraci la grădiniţă şi în şcoală. Multă lume crede că cei mai mulţi copii nu merg la şcoală sau grădiniţă pentru că părinţilor nu le pasă, dar de cele mai multe ori problemele sunt altele, şi anume că nu reuşesc să găsească resursele financiare pentru îmbrăcăminte, rechizite. Din cauza aceasta cred că avem un mare succes cu acest program”, ne-a spus Leslie Hawke. (Ştefan Borcea)

MUREŞ Profesoară de nota 10: A cumpărat din banii ei o tablă cu touch screen

Maria Negrea (34 de ani) predă limba engleză la Gimnaziul „Europa” din Târgu-Mureş, fiind la catedră de mai bine de un deceniu. Pentru că şi-a dorit ca elevii ei să beneficieze de cele mai moderne metode de predare, profesoara a cumpărat din banii ei, acum patru ani, o tablă inteligentă. Iniţial, a investit 400 de euro în dispozitiv, care poate fi folosit doar cu softuri speciale, adică manuale digitale pentru fiecare clasă. Un astfel de soft costă aproximativ 800 de lei, iar la început Maria Negrea a cumpărat patru CD-uri pentru elevii din clasele V-VIII.

Cu videoproiector de acasă
„Am fost, acum câteva zile, la o conferinţă naţională despre ultimele tehnici de predare şi am venit cu idei noi de acolo. Deja amenajez sala de clasă. Am adus videoproiectorul meu de acasă şi mi-am mai cumpărat şi câteva materiale. Mi-am luat nişte cărţi şi nişte softuri noi să nu le predau acelaşi lucru mereu. Trebuie să vin tot timpul cu ceva nou”, ne povesteşte dascălul.

Elevii sunt fascinaţi de acest stil de predare şi abia aşteaptă să se joace la tablă „inteligentă”. „Dacă vin la clasă cu o fişă, se plictisesc. Dar, dacă le predau cu ajutorul acestei table, se înghesuie să iasă la răspuns. Pot sa inserez textul sau diferite reguli. Nu mai scriu la tabla cu creta sau cu markerul. Pot să evidenţiez diferite lucruri în text sau pot să colorez. Daca ei deschid cartea nu ne putem juca la fel. Pot sa controlez exact ce fac elevii, iar dacă vreau la sfârşitul lecţiei le dau notiţele scoase la imprimantă”, adaugă Maria Negrea. (Sebastian Lungu)

MEHEDINŢI La o şcoală de oraş: „Atenţie, cade tencuiala!”

Printre blocurile cenuşii din cartierul CET, din Turnu Severin, găsim şcoala cu clasele I-VIII, care poartă numele marelui matematician severinean Petre Sergescu. Doar arhitectura tipică şcolilor ridicate în epoca comunistă ne duce gândul că aici este o unitate de învăţământ. În rest, totul pare părăsit. Tâmplăria veche de peste 40 de ani se zdruncină din toate încheieturile, zugrăveala exterioară este la fel de veche, iar tencuiala stă să cadă. Câteva plăcuţe montate pe imobil avertizează:  „Atenţie, cade tencuiala!”. „Am pus afişe pentru că, atunci când plouă, se desprinde tencuiala şi cad bucăţi mari. Am zis să-i atenţionăm pe elevi, pe părinţii, ca să ştie la ce se pot aştepta. Cred că am luat măsurile suficiente ca să nu se întâmple ceva grav”, spune Elena Zinca, directorul şcolii. (Corina Macavei)

BUZĂU 200 de elevi, cu schimbul, în trei clase

Mai multe primării buzoiene manifestă dezinteres faţă de învăţământ, astfel că şi anul acesta clopoţelul va suna din cămine culturale sau din şcoli nereabilitate, pentru câteva sute de elevi de la ţară. În judeţul Buzău, cu câteva zile înainte de 15 septembrie, 89 de şcoli nu aveau aviz sanitar. Instituţia de învăţământ din Scutelnici, de exemplu, arată ca după bombardament. Clădirea a intrat în reabilitare în 2007, iar costurile iniţiale au fost de 850.000 de lei. Primăria localităţii a suplimentat devizul, pe parcursul lucrărilor, triplând valoarea iniţială a contractului.
Pentru un rest de bani neîncasaţi, respectiv 500.000 de lei, constructorul a sistat lucrările şi, ulterior, a cerut să fie pusă proprire pe conturile Primăriei. Cu şcoala neterminată, cei peste 200 de elevi de gimnaziu din comună vor fi nevoiţi să înveţe cu schimbul în trei săli de clasă, singurele care au fost finalizate.

Ameninţă că nu vin la catedră
Dacă interioarele sunt refăcute în proporţie de 50 la sută, lucrările la exteriorul clădirii au fost abandonate chiar înainte să înceapă refacerea tencuielii. Acum, clădirea are pereţii cojiţi până la cărămidă. Nici toaletele noi din şcoală nu au fost terminate, astfel că micuţii şi profesorii vor merge tot la vechile latrine din curtea şcolii. Situaţia de la Scutelnici este, însă, mai complicată, întrucât, prin sechestrul pus pe conturi, salarizarea dascălilor a fost sistată de la începutul verii. Cei 30 de profesori ameninţă că vor întârzia debutul anului şcolar, dacă nu vor primi restanţele salariale. O rectificare de buget ar dezamorsa criza, însă consilierii locali întârzie să ia o hotărâre în acest sens, iscând revolte în rândul părinţilor. (Iulian Bunilă)

CĂLĂRAŞI Şcoala dichisită din Dichiseni

„Omul sfinţeşte locul”. Zicala se potriveşte mănuşă unui colectiv de dascăli care a reuşit, în inima Bărăganului, printre ciulini şi uliţe prăfuite, să pună la punct o şcoală ce poate rivaliza cu una dintr-un mare oraş. În comuna Dichiseni, din judeţul Călăraşi, comunitate cu oameni destoinici, muncitori şi modeşti, şcoala e la mare preţ. „Dacă copilul nu se împrieteneşte cu cărţile, atunci cum poate să devină om învăţat?”, e de părere Iulian Radu, tatăl a două fete, de 10 şi 12 ani, şi primul gospodar al comunei. Primarul spune că nu s-a gândit nicio clipă să-şi ducă fetele la „oraş” să înveţe. „Se face carte serioasă la noi. Ce dacă suntem la ţară? Profesorii sunt foarte bine pregătiţi şi îşi dau interesul. La noi nu merge cu ziua trece, leafa merge...”. Şi ne-am convins că are dreptate. Şcoala este pusă la punct şi dotată, având - în opinia directoarei Petronela Chiriţă - o singură lipsă: sistemul de supraveghere video din clase.

Calculatoare şi o bibliotecă plină cu cărţi
Cu doar câteva zile înainte de deschiderea noului an şcolar, la şcoală este în ordine. De la sălile de clasă şi până la toalete, toate strălucesc de curăţenie, manualele aşteaptă cuminţi învăţăceii, iar autorităţile îşi fac planuri de unde să mai facă rost de bani pentru a extinde clădirea construită în anii 50. În laboratorul de informatică, zeci de calculatoare stau aliniate, iar biblioteca este ticsită de cărţi. Cum au reuşit o asemenea performanţă, în vremurile în care profesorii sunt printre cei mai prost plătiţi bugetari? Răspunsul îl are Petronela Chiriţă, directorul Şcolii Gimnaziale nr.1 Dichiseni timp de 18 ani. A prins rădăcini la Dichiseni, s-a ataşat de oamenii locului şi predă cu pasiune biologia.
„Suntem ca o familie şi totul porneşte de la mentalitatea pe care ne-am format-o. Dacă vrei, poţi. Şi chiar dacă nu ai întotdeauna resurse, tot trebuie să lupţi ca să reuşeşti. În fiecare an am mai pus o piată la temelia acestei instituţii. E ca şi la noi acasă. Mereu modificăm ceva, modernizăm, schimbăm pentru a ne face viaţa mai frumoasă. Aşa cum ne place să ne simţim bine în propria casă, aşa am construit şi aici. Puţin câte puţin în fiecare zi”, spune prof. Petronela Chiriţă. (Ionela Stănilă)

Mai puteţi citi:

GALERIE FOTO Lecţie de viaţă. Cum să fii premiant în 14 metri pătraţi

Cei cinci copii ai familiei Hurubă, din localitatea sibiană Răşinari, au rezultate foarte bune la şcoală, deşi niciunul dintre părinţi nu are un serviciu permanent, iar acasă trăiesc în condiţii modeste.

FOTO Şcoala nemţească de la sat

Singura unitate de învăţământ cu predare în limba germană de la ţară funcţionează în satul Apoldu de Sus, din judeţul Sibiu. Aceasta a fost modernizată printr-un program al Băncii Mondiale, are şi internat, iar aici vin să înveţe aproape 250 de copii din 10 localităţi învecinate, dintre care două sunt oraşe.

VIDEO-FOTO Clopoţelul a sunat la Veseud, în şcoala cu 10 copii

150 de locuitori are Veseudul, sat aflat la aproximativ 30 de kilometri de Sibiu, şi o şcoală unde mai merg la cursuri 10 şcolari şi 7 preşcolari.