Povesteam zilele trecute cu un grup de educatoare despre cum se pot desfăşura activităţile în online pentru copiii preşcolari. O parte dintre ele avuseseră deja prima întâlnire online cu copiii, iar cealaltă parte se pregătea. Le-am simţit emoţionate şi copleşite de volumul de informaţie pe care îl primeau, dar şi pentru că era pentru prima dată când erau puse în situaţia de a învăţa copiii altfel decât întâlnindu-se faţă în faţă.

Cum îi ţinem pe copii motivaţi?

Cum îşi pot menţine atenţia?

Cum putem interacţiona cu ei astfel încât să nu se creeze haos?

Cum adaptăm activităţile pentru mediul online?

Au fost doar câteva dintre întrebările care mi-au fost adresate.  Situaţia dată generază extrem de multă anxietate, atât pe fondul lipsei de informare, a lipsei resurselor şi mai ales pe fondul unor capacităţi pe care mulţi dintre noi am renunţat să le exersăm.

E nevoie, pe lângă o instruire asupra programelor şi aplicaţiilor pe care le utilizează profesorii, ca aceştia să primească ajutor în a-şi adapta activităţile, în a primi resurse pentru asta, în a primi un suport de bază pe care să-şi construiască răspunsul la realitatea în care ne aflăm acum. 

Iată câteva reguli de bază pe care se pot construi activităţile:

1. Acordă atenţie momentelor de început prin a face o contractare corectă şi a stabili regulile întâlnirii

După primele două-trei minute în care ne-am văzut, am interacţionat şi ne-am strâns cu toţii, anunţaţi-i că veţi da toate microfoanele pe mute. Pentru început e nevoie să ne asigurăm că ne vedem cu toţii. De exemplu, dacă folosim aplicaţia Zoom, accesată de pe telefon, aceasta nu permite vizualizarea tuturor participanţilor în acelaşi timp. De aceea, e nevoie să ştim dacă sunt copii care nu ne pot vedea. Acest detaliu e important în construirea activităţilor şi în a-i ajuta pe acei copii să îşi menţină atenţia în timpul întâlnirilor. Totodată, pentru a  asigura siguranţa, vom folosi Regula camerei deschise, care cere tuturor participanţilor să-şi menţină camera deschisă pe tot parcursul activităţii. Pentru stabilirea regulilor, funcţionează foarte bine semnele, de exemplu: semnul ca ne vedem cu toţii, în care folosim mâinile pe post de ochelari. E nevoie să ne asigurăm că toţi copiii ne aud, aşa că vom stabili semnul în care ducem urechea aproape de cameră. Urmatorul semn este semnul “OK”, care presupune că suntem de acord cu ce s-a propus ca şi activitate. Iar ultimul şi poate cel mai important este semnul “Like”, folosit atunci când vrem sa spunem ceva. Îi vom anunţa pe copii că pe perioada activităţii vor avea microfoanele închise pentru a ne asigura că ne vom distra pe cinste şi că vom învăţa lucruri folositoare, iar pentru asta e nevoie să ne înţelegem şi să ne auzim unii pe alţii. 

Am fost surprinsă să văd cât de receptivi au fost copiii şi cât de uşor au înţeles necesitatea unor reguli. Într-adevăr e esenţial felul în care le transmitem, iar aici e bine să ţinem cont de nivelul de dezvoltare la care se află un copil. E important să ne amintim că jocul e esenţial şi că tot ce se desfăşoară prin joc şi interactivitate îi ţine pe copii atenţi şi motivaţi.

În continuare, Salutul de bun venit are o importanţă majoră. El reprezintă momentul în care copiii iau contact unii cu ceilalţi. Se poate folosi un exerciţiu simplu, în care fiecare copil îşi salută colegii printr-o postură, printr-un gest, iar ceilalţi repetă după el. E nevoie ca la început să le arătăm cum arată salutul nostru, ca ei să înţeleagă şi sa preia consemnul.

Tot ca parte de început este contractarea spaţiului. Toate schimbările prin care trecem sunt în primul rând schimbări ce ţin de locul în care se desfăşoară noile activităţi, iar în noul context grădiniţa sau şcoala s-a mutat acum acasă. E important să le mulţumiţi copiilor, dar şi părinţilor deopotrivă (dacă sunt alături de copii) pentru că ne primesc pe toţi în spaţiul atât de intim al casei. Pentru a ne obişnui cu noul loc de desfăşurare al activităţilor, puteţi propune un exerciţiu simplu în care fiecare copil aduce în faţa camerei un obiect preferat, pe care să-l prezinte colegilor. Veţi observa cât de încântaţi sunt să-şi facă cunoscut spaţiul şi obiectele preferate. Puteţi introduce exerciţii similare pentru 3-4 sesiuni. După cele 3-4 sesiuni în care cei mici s-au obişnuit cu spaţiul fiecăruia, se poate introduce un exerciţiu în care fiecare copil povesteşte sau desenează ce a facut în timpul în care nu v-aţi văzut. Un astfel de exerciţiu crează coeziune de grup şi conferă siguranţă atât grupului, cât şi celui care povesteşte. Copiii au nevoie să fie văzuţi şi ascultaţi. Dacă veţi acorda suficientă atenţie acestui aspect, obiectivul activităţii dumneavoastră este ca şi atins.

După finalul fiecărei activităţi e important “să luam pulsul” stării de moment. Astfel, ne putem da seama ce activităţi au avut efect, ce funcţionează şi ce nu, dar şi să descoperim cum se simt copiii în diferite momente ale întâlnirii.

Ultimul pas al primei etape este să le comunicăm copiilor ce ne-am propus pentru întâlnirea noastră. Copiii au nevoie de predictibilitate. Au nevoie să ştie ce urmează să se întâmple, iar asta le dă un sentiment de siguranţă. Atunci când copiii se simt în siguranţă, se pot concentra la activitate şi pot interacţiona liber cu colegii.

2. Activitatea propriu zisă.

În experienţa din Atelierele online cu copiii, am constatat că activităţile în care aceştia sunt implicaţi psiho-motor au mai mare succes decât activităţile statice în care aceştia doar colorează sau au diverse taskuri care nu necesită mişcare. În orice caz, se recomandă ca activităţile să fie alternate: o activitate dinamică cu una statică sau de reflexie, care să permita celui mic să proceseze şi să integreze informaţia.

Testaţi întotdeauna nevoia de moment a copiilor şi adaptaţi activitatea gândită la aceasta. Atât în experienţa în offline, cât şi în cea online, activităţile de succes au fost cele construite în tandem cu copiii. Aceştia vin cu propuneri de jocuri, de activităţi, care, cu puţină creativitate şi flexibilitate, pot fi adaptate pe moment la activităţile pe care le-aţi gândit dinainte.

3. Daţi feedback, cereţi feedback şi pregătiţi provocarea zilei următoare

Feedback-ul de final are ca rol întărirea comportamentelor pozitive pe care copiii le-au manifestat în timpul întâlnirii. De exemplu, dacă aţi observat că şi-au aşteptat rândul pentru a-şi comunica gândurile, spuneţi-le asta. Copiii au nevoie să ştie că au fost observaţi şi se simt bine atunci când un comportament le este recunoscut. Mai mult, ultimele studii au demonstrat că nu pedeapsa este cea care modifică un comportament, ci recompensa.

În aceeaşi măsură sunt importante feedback-urile pe care le primiţi de la ei. Îi puteţi intreba „Ce v-a placut cel mai mult astăzi?” şi „E ceva ce nu v-a placut?”.  Formulaţi întrebările simplu şi direct, cu un ton calm si cald pentru a le transmite că orice feedback este bine primit şi că nu va fi judecat. Copiii au teama de a nu greşi şi e important să le transmitem că îi acceptăm şi că ţinem cont de părerea lor. Toate acestea vă vor ajuta să construiţi activităţi care să fie apeciate de către copii şi care să aibă rezultatele dorite.

Observaţii

Am fost întrebată cât timp recomand să dureze o astfel de întâlnire. Răspunsul a fost: atât cât este nevoie.  Copiii resimt perioada prin care trecem asemenea nouă: ca pe o pierdere. Au pierdut rutina, grădiniţa sau şcoala, colegii. Aşadar e important să acordăm timp activităţilor, să măsurăm şi să ajustăm în funcţie de nevoile pe care ei le au. În atelierele pe care le-am ţinut cu copiii, am avut zile în care acestea au durat o oră, dar am avut şi zile în care am depăşit o oră jumătate, iar copiii şi-ar fi dorit să mai stea. Ştim ca unul dintre obstacole sunt interdicţiile părinţilor, însă e necesar să ştim că a-i interzice copilului să petreacă timp pe laptop sau telefon în perioada asta, în contextul întâlnirii cu colegii sau cu alţi copii nu face decât să înrăutăţească starea psihică a celui mic. Iar asta se va vedea în comportamentul de zi cu zi. Aşa cum noi, adulţii, avem nevoie să conversăm cu alţi oameni, să ne vedem pe WhatsApp sau prin alte aplicaţii, aceleaşi nevoi le au şi cei mici.

E suficient să-i ascultăm şi vom şti ce avem de făcut!

Iar asta presupune să fim în egală măsură atenţi atât la informaţiile pe care le transmitem, cât şi la modul în care sunt receptate şi integrate de către copii. Înseamnă să avem ca obiective, pe lângă dezvoltarea capacităţilor cognitive şi dezvoltarea celor socio-emoţionale. 

Astfel, plecând de la experienţele pe care le-am avut în mediul online şi de la nevoile pe care le-am adunat de la educatori şi profesori, am construit şi am lansat informarea pentru primul spaţiu de învăţare online, live, pentru copiii cu vârste între 5 şi 12 ani din Romania, un spatiu în care profesorii, educatorii sau facilitatorii pot exersa şi învăţa cum să îmbine armonios cele două obiective majore. Platforma va funcţiona ca un market-space unde aceştia îşi pot lista activităţi online, live, prin care copiii pot aprofunda materia şcolară sau pot explora domenii extra-curriculare într-o serie de Ateliere. În acelaşi timp, platforma va reuni resurse gratuite pentru profesori şi va oferi suport în construirea activităţilor interactive. Află mai multe aici: www.rollingworkshops.com.