Traiul din munca altuia

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Guvernul Nastase este intr-o mare dilema. Sa dea sau sa nu dea mai multi bani pentru consum. Dupa ce a aprobat Programul Economic de Preaderare, executivul a oprit trimiterea documentului la Bruxelles

Guvernul Nastase este intr-o mare dilema. Sa dea sau sa nu dea mai multi bani pentru consum. Dupa ce a aprobat Programul Economic de Preaderare, executivul a oprit trimiterea documentului la Bruxelles pentru a se revedea nivelul consumului intern, care, se pare, este din nou o sursa de preocupare a guvernantilor. Lucru, de altfel, explicabil. In orice tara, cresterea economica este trasa de doua locomotive: cererea interna si cererea externa. In Romania, a doua locomotiva merge de catva timp destul de bine. In schimb, prima sta, practic, pe loc, ceea ce este rau. De ce? Cu cat o tara este mai mare, cu atat consumul intern joaca un rol mai important in expansiunea economica. In Statele Unite, de exemplu, 75% din PIB inseamna consumul menajelor. Dimpotriva, cu cat o tara este mai mica, cu atat cererea externa, adica exportul, este mai importanta. Romania este o tara de talie medie, in care consumul ar trebui sa fie principala locomotiva. Dupa 1989, s-a incercat de mai multe ori sa se dinamizeze economia prin cresterea consumului intern. S-au dat mai multi bani, fie la salarii, fie la pensii sau ajutoare sociale. Rezultatele n-au fost insa niciodata cele scontate. In loc sa determine cresterea productiei si, implicit, a veniturilor, banii respectivi au stimulat ori inflatia, ori importurile. Cauza este una singura: economia nu i-a putut absorbi. Oamenii s-au dus la piata cu bani mai multi, dar productia interna, neadaptata la noua cerere, nu le-a oferit bunurile sau serviciile de care aveau nevoie si s-a apelat la importuri. Cand finantatorii externi - care, in general, nu dau bani pentru consum - ne-au blocat accesul la noi credite, am fost nevoiti sa strangem cureaua pentru a ne limita la cat ne permite productia interna. In absenta importurilor, echilibrul dintre cerere si oferta a fost restabilit de cresterea preturilor, exercitiu foarte dureros, deoarece de fiecare data a trebuit sa scoatem din buzunar si pentru ceea ce am consumat pe datorie. Actualul guvern a avut inca de la inceputul mandatului necazuri cu consumul. In primul semestru 2001, cand a aruncat cu bani in stanga si-n dreapta pentru a da satisfactie electoratului, productia a crescut cu 5%, iar importurile cu 10%. S-a consumat deci de doua ori mai mult decat a putut sa suporte economia. Restul, de cinci procente din cresterea importurilor, noi doar le-am platit, pentru ca de pe urma lor au beneficiat numai intreprinderile straine care au exportat in Romania. Guvernul a fost nevoit sa corecteze situatia in a doua parte a anului, dar nu din cauza ca n-ar trebui sa consumam mai mult. Cu un salariu mediu lunar de circa 100 de dolari nu avem nici o sansa sa ne dezvoltam sau sa ne integram in structurile economice europene. Problema este ca banii care se dau in plus pentru consum sa se duca in cresterea productiei, nu a inflatiei sau importurilor. Pentru a se ajunge insa aici, multe intreprinderi trebuie sa se intoarca cu fata spre piata interna si sa devina eficiente. In caz contrar, dificultatile economice si sociale vor deveni si mai greu de depasit. Ars cu ciorba in 2001, guvernul a suflat si in iaurt in 2002. In primul semestru, productia industriala a crescut cu 3%, insa salariile din sectorul respectiv au sporit mult mai lent - cu 1,2%. Altfel spus, executivul a tinut mai bine in frau politica de venituri, dar performanta sa n-a fost suficienta pentru a reduce consumul inutil si pagubos. Intreprinderile neperformante, pe care guvernul Nastase le-a reactivat la scurt timp dupa ce si-a intrat in paine, n-au incetat sa produca pierderi. Pentru ca guvernul a continuat sa le dea subventii, comenzi de stat si diverse facilitati fiscale. Cu banii respectivi s-a produs, dar bunurile fabricate au ramas in mare parte nevandute, deoarece n-au avut desfacere. Cresterea stocurilor a alertat executivul, care s-a apucat sa revada Programul Economic de Preaderare. Ar fi insa o grava eroare daca nici de asta data nu se va actiona asupra adevaratelor cauze ale neputintei de a redresa economia. Nu cresterea salariilor este de vina, ci tergiversarea restructurarii si privatizarii marilor perdanti, care tind sa blocheze, pur si simplu, punerea in functiune a principalului motor al cresterii - consumul. De altfel, nici FMI, nici Uniunea Europeana nu s-a opus vreodata cresterii salariilor in general, ci numai a acelora din intreprinderile neperformante. Motivul sare oricui in ochi, daca isi arunca o privire pe un stat de salarii. Circa doua treimi din salariul nominal reprezinta impozite. Pentru ca unii platesc de se spetesc, in vreme ce altii trag chiulul, dar profita. Sindicalistii de la Combinatul Siderurgic Resita sau de la Rocar Bucuresti cer plata salariilor pe cateva luni din urma timp in care n-au produs mai nimic. De unde atunci bani? Fireste, de la buget. Guvernul, care vrea liniste pana la summitul NATO de la Praga, va mai arunca un impozit in carca celor care muncesc pentru a nu face galagie cei ce trandavesc. Aderarea la NATO este dorita de cei mai multi romani. Dar integrarea in Alianta Nord-Atlantica cu o economie bolnava ar aduce Romania pe o pozitie asemanatoare cu cea pe care se afla Turcia, tara fata de care Occidentul cu un ochi rade si cu altul plange. Rade ca are un ghimpe in coasta lui Saddam Hussein si plange pentru ca trebuie sa plateasca din greu pentru mentinerea in viata a statului turc. Guvernul Nastase, care pana acum a stat cu fata mai mult la zonele de conflict din lume decat la economia nationala, este dator populatiei cu un raspuns. Ce are de gand sa faca din romani? Simpli mercenari sau oameni de afaceri respectabili?

Economie

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite