Roşia Montană, punct şi de la capăt. Ce ar pierde şi ce ar câştiga România de pe urma proiectului

Controversatul proiect de extragere a aurului şi argintului de la Roşia Montană pare să intre într-o nouă etapă, ca urmare a reluării procedurii de înscriere a sitului în Patrimoniul Mondial UNESCO. Puţini ştiu însă ce ar putea pierde România sau ce ar putea câştiga de pe urma acestui proiect.

Ministrul Culturii Bogdan Georghiu a anunţat vineri că Guvernul reia de procedura pentru înscrierea sitului Roşia Montană în Patrimoniul mondial UNESCO, notificarea urmând să fie depusă vineri, 31 ianuarie 2020.

Bogdan Gheorghiu a mai precizat că va fi realizat şi un plan de măsuri concrete pentru reabilitarea zonei.

„Astăzi situl este protejat de legislaţia naţională de patrimoniu, ca urmare, prin înscrierea în Patrimoniul UNESCO nu se schimbă regimul juridic de protecţie deja instituit”, a adăugat ministrul.

Astăzi a fost ultima zi pe care Guvernul o mai avea la dispoziţie pentru a trimite notificare la UNESCO.

O astfel de solicitare a mai fost făcută şi în trecut, dar autorităţile de la Bucureşti au cerut amânarea înscrierii pe lista UNESCO până la soluţionarea litigiului cu investitorul Gabriel Resources (ARB/15/31) aflat pe rolul Curţii de Arbitraj de la Washington.

În motivarea cererii de amânare, autorităţile au arătat că această solicitare este legitimă şi conform interesului actual al României, având la bază recomandările avocaţilor care reprezintă interesele statului în litigiul arbitral cu Gabriel Resources, cu menţiunea că „o abordare contrară ar fi diminuat substanţial şi decisiv şansele de apărare a României în acest litigiu”.

Ce poate pierde România

Reprezentanţii Gabriel Resources au precizat că au propus în repetate rânduri, atât până în 2015, cât şi ulterior, întâlniri de mediere cu statul român, înainte de a se adresa Curţii de Arbitraj de la Washington. 

Poziţia oficială a companiei era că a îndeplinit toate condiţiile impuse de România pentru dezvoltarea proiectului aurifer şi că, deşi unele aspecte ar mai fi trebuit clarificate, acestea erau minore şi ar fi putut fi rezolvate în maximum 2 luni.

Acest lucru a fost recunoscut de-a lungul timpului de mai mulţi oficiali printre care Victor Ponta, Crin Antonescu, Dan Şova, Daniel Barbu, Rovana Plumb, Traian Băsescu, susţin reprezentanţii companiei.

Oficialii guvernamentali nu doar recunoşteau atunci faptul că RMGC îndeplineşte toate condiţiile legale pentru emiterea avizelor, dar admiteau şi că neemiterea acestora înseamnă încălcarea legii, iar investitorul se va adresa tribunalelor internaţionale pentru despăgubiri, iar statul român va pierde cu siguranţă câteva miliarde de dolari.

Dacă tribunalul va reţine ca moment al exproprierii 2011, atunci daunele vor fi apropiate de cererea investitorului de 4,4 miliarde USD, iar în cazul în care va considera că momentul 2013 este mai degrabă cel relevant, atunci este posibil ca daunele să fie mai mici decât cele 4,4 miliare USD solicitate. 

În scenariul pierderii procesului de către stat se va ajunge la plată în perioada 2021-2024. La daunele stabilite se va adăuga dobânda anuală precum şi costuri arbitrale semnificative care vor ridica totalul despăgubirii la cel puţin câteva miliarde de dolari.

Astfel, Guvernul va avea de ales între a iniţia o reconciliere cu Gabriel Resources, putând beneficia de un aflux major de investiţii americane în România, crearea de locuri de muncă într-o zona defavorizată şi colectarea la bugetul de stat a unor sume semnificative sau perspectiva de a primi o rezolutie negativă de la tribunalul ICSID şi a fi obligată şi executată pentru plata unor miliarde de dolari despăgubiri.

Ce ar putea câştiga România de pe urma Proiectului

Conform proiectului iniţial, Roşia Montană ar fi urmat să aducă venituri importante statului: veniturile din exploatarea de la Roşia Montană ar urma să ajungă la 2,3 miliarde de dolari, efectul direct în economia României fiind estimat la 2,9 miliarde de dolari, la un preţ de referinţă de 1.200 de dolari pe uncia de aur, ceea ce ar duce la un aport de 5,2 miliarde la economia României.

De asemenea, potrivit Acordului, RMGC era obligată să creeze şi să menţină 2.300 de locuri de muncă directe în timpul construcţiei exploatării miniere şi 900 de locuri de muncă în faza de operare, în caz contrar urmând să plătească despăgubiri statului român.

În acord se arăta că Guvernul se aşteaptă să câştige, defalcat, următoarele sume: 591 milioane USD - redevenţa minieră pentru aur şi argint, 580 milioane USD - dividende acţionar statul român prin Minvest sau succesor Minvest, 445 milioane USD - impozit pe profit, 368 milioane USD - impozite pe dividende şi dobânzi nerezidenţi, 200 milioane USD - impozite şi contribuţii sociale asociate salariilor, 115 milioane USD - accize pe combustibili, 56 milioane USD - alte impozite şi taxe.

În plus, prin Acordul amintit RMGC era obligată la investiţii de 100 de milioane de dolari în patrimoniul cultural (muzee şi circuite turistice), din care 70 de milioane în perimetrul Roşia Montană şi 30 de milioane la patrimoniul naţional, pentru cercetarea, restaurarea, conservarea, promovarea turistică a patrimoniului cultural, a siturilor arheologice şi a monumentelor istorice. Dacă preţul mediu anual al aurului atinge 1.500 de dolari pe uncie, suma de 30 de milioane va fi majorată la 50 de milioane de dolari.

RMGC era obligată să anunţe autorităţile competente de orice descoperire arheologică apărută cu prilejul exploatării miniere. Toate aceste investiţii ar urma să fie făcute în baza unui protocol cu Ministerul Culturii.

La capitolul "obligaţii de mediu", acordul prevedea menţinerea cianurii sub standardele UE şi reîmpădurirea a 1.000 de hectare de teren. Totodată, RMGC trebuia să asigure eliminarea poluării istorice, provenite de la vechile activităţi miniere care în prezent produc ape acide şi contaminări cu metale grele în perimetrul minier al proiectului de la Roşia Montană, pe cheltuială proprie, fără a cere despăgubiri statului român. Roşia Montană Gold Corporation va trebui să suporte costurile totale de închidere şi reabilitare a amplasamentului minier (146 milioane de dolari), să constituie o garanţie de răspundere de mediu (25 de milioane de dolari).

Prin Acord, cei de la RMGC erau obligaţi la o serie de investiţii în comunitatea de la Roşia Montană: crearea de noi afaceri pentru comunităţile locale, finanţarea reabilitării infrastructurii din Roşia Montană (drumuri, poduri, sistem de canalizare, apă, electricitate, reţele de comunicaţii), compensaţii financiare fermierilor, dacă li se produc pagube sau le e afectată activitatea, după finalizarea operării, să ia măsurile necesare de nivelare şi de amenajare a terenurilor agricole utilizate pentru amplasarea obiectivelor de investiţie aferente proiectului minier Roşia Montană.

RMGC trebuia să înfiinţeze unităţi destinate procesării produselor de origine animală; unităţi destinate colectării şi procesării produselor lactate; unităţi destinate colectării şi valorificării fructelor şi legumelor; unităţi de destinate colectării şi eliminării deşeurilor de origine animală, ce nu sunt destinate consumului uman.

RMGC mai era obligată să creeze facilităţi de dezvoltare a antreprenoriatului, facilităţi de micro-creditare, facilităţi de reconversie profesională şi facilităţi de dezvoltare a agriculturii locale (cum ar fi, spre exemplu, prelucrarea laptelui, prelucrarea cărnii şi realizarea de produse tradiţionale).