Cel mai sigur competitor, ING Bank, a iesit din joc

* Gestul ING poate servi drept argument pentru prelungirea procesului de privatizare, spun analistii * Termenii competitiei pentru BCR - greu de anticipat

"Nu avem o strategie secundara de dezvoltare pentru ca suntem increzatori ca vom cumpara BCR. In acest moment, dorim sa dezvoltam retail-ul bancar (produse bancare adresate populatiei - n.r.). Cumpararea BCR ne va ajuta sa atingem acest scop", declara, pe 18 iunie, Ralph Hamers, director general al ING Bank Nederlanden. La nici o luna si jumatate dupa ce conducerea ING Bank sustinea ca are cele mai mari sanse sa achizitioneze pachetul majoritar al BCR, grupul olandez a decis brusc sa se retraga din joc, invocand, in principal, trei motive: contextul global dificil, faptul ca piata de retail din Romania este intr-o faza initiala si o anumita presiune a timpului in privatizarea BCR. Corecte in sine, argumentele grupului olandez ridica multe semne de intrebare. In primul rand, acestea erau bine cunoscute si atunci cand BCR a devenit favoritul sau numarul unu. In al doilea rand, intrarea pe o piata de retail nedezvoltata este, in sine, un avantaj, mai ales pentru o banca cu o asemenea forta financiara, situatie in care renuntarea la BCR apare in cazul ING ca o contradictie a propriei strategii, pentru ca lasa loc competitiei din ce in ce mai acerbe din sistemul bancar romanesc. In al treilea rand, desi privatizarea BCR se face intr-adevar sub presiunea timpului, acesta este un inconvenient mai degraba pentru autoritatile romane (care au obtinut recent aprobarea FMI pentru o decalare cu doua luni, pana la finele lunii februarie 2003) decat pentru investitorii straini. In acest context, intrebarea privind adevaratele motive care au stat in spatele retragerii ING Bank ramane deschisa, oficialii bancii refuzand, deocamdata, orice comentariu pe aceasta tema. Indiferent de motivele care au determinat ING sa spuna "pas" la privatizarea BCR, gestul sau merita privit dintr-o singura perspectiva: aceea a privatizarii BCR. In ce masura iesirea marelui grup olandez din schema influenteaza acest proces? "Decizia ING confirma faptul ca privatizarea unei banci de talia BCR este o operatiune extrem de complexa si care, daca s-ar face, nu ar putea sa respecte calendarul actual", ne-a declarat Daniel Daianu, profesor de economie si fost ministru al Finantelor. El spune ca "BCR, ca entitate economica, are o importanta deosebita pentru economia romaneasca si de aceea decizia privind soarta ei trebuie sa tina cont de o sumedenie de considerente, inclusiv de ordin strategic". Aceeasi complexitate a procesului de privatizare este invocata si de Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB) si prim-vicepresedintele Alpha Bank, in opinia caruia intrarea sau iesirea din joc a unui competitor nu este atat de surprinzatoare. Oricat ar parea de ciudat, daca privim lucrurile strict din unghiul complexitatii reale pe care o privatizare de marimea BCR o presupune, gestul ING poate servi autoritatilor romane drept argument in cazul in care s-ar dori o prelungire a procesului, mai ales daca negocierile cu actualii competitori se vor dovedi dificile. Vanzarea pachetului majoritar al celei mai mari banci din Romania - care detine o treime din piata bancara, are active de circa 3,7 miliarde dolari si 3 milioane de clienti - nu poate fi discutata strict economic. Cine ia BCR va castiga nu doar o felie mare din piata, dar va detine dintr-un foc foarte multa putere. Ca urmare, factorul politic isi va juca rolul sau, ca in orice privatizare a unei entitati strategice. In cazul BCR, avem de-a face cu o "formula dificila" ale carei singure cunoscute sunt numele competitorilor: grupul francez EULIA si consortiul format din Bank Austria Creditanstalt si banca ungureasca OTP. Desi EULIA este unul din cele mai mari grupuri financiare din Franta (format prin asocierea dintre o banca de economii si un mare fond de investitii), nu trebuie omis faptul ca a doua banca din Romania (BRD) este detinuta de o banca franceza, Societe Generale, situatie in care vanzarea BCR catre EULIA ar duce la "monopolizarea" a peste jumatate din sistemul bancar romanesc de catre investitorii francezi. Asta doar in cazul in care EULIA nu ar fi decat un deschizator de drum pentru partenerul sau italian, San Paolo IMI (a doua banca din Italia, ca marime), interesat sa intre pe piata romaneasca, potrivit declaratiilor unui oficial al grupului. In celalalt caz, asocierea OTP - o banca privata, dar unde statul ungar detine controlul prin actiunea de aur - cu o banca de marime din Europa era de asteptat, deoarece banca ungureasca nu are forta financiara pentru a intra singura intr-un joc cu o miza mare, dar si cu un pret pe masura (pachetul majoritar al BCR a fost evaluat la circa 1 miliard de dolari). De asemenea, intrarea bancii austriece, respectiv a grupului german HVB, nu putea fi una individuala, dat fiind ca acesta nu este specializat pe activitatea de retail. In acest context, termenii competitiei pentru BCR sunt greu de anticipat. Dar, tinand cont ca procesul a inceput sub semnul surprizelor, nu este exclus ca, in final, sa asistam la noi rasturnari de situatii. Problema guvernului este ce castiga si ce pierde pentru un miliard de dolari.