În această alegorie, eu sînt Statul român (prin Ministerul Muncii), iar vecinul e persoana fizică cu venituri exclusiv din drepturi de autor şi conexe, PFA-ul, Întreprinderea Individuală sau omul cu profesie reglementată care a solicitat o indemnizaţie pentru întreruperea activităţii pe timp de pandemie, indemnizaţie în valoare de 75% din salariul mediu brut pe economie, 4.472 lei/lună pentru care se datorează contribuţii (de 35%) şi, probabil, impozit (de 10%). În acest fel, oamenii căpătau şi asigurare medicală pentru lunile de stare de urgenţă, ceva foarte necesar pe timp de pandemie.

Acum, ANPIS (Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială) a virat banii în conturile oamenilor. O parte PFA, o parte, persoane fizice. ANPIS a virat banii... în valoarea brută. Adică Statul i-a dat omului un ajutor social din care tot Statul aşteaptă o parte din bani înapoi – timp în care omul, evident, nu e nici asigurat medical.

E, probabil, singurul ajutor social de pe planeta asta plătit în valoarea brută. Cînd întrebi ANPIS-ul de ce-a făcut asta, nu-ţi răspunde. Abia cînd, însă, îl întrebi „bine, bine, şi cum, cînd, pe baza a ce plătesc impozitul şi contribuţiile??“, răspunsul e demn de Statul român: „prin declaraţia unică de la ANAF“.

Eu înţeleg, doamnele şi domnii de la ANPIS au fost veşnic angajaţi (la stat), nici dna ministru al Muncii Violeta Alexandru nu cred că a stat vreodată fără contract de muncă, dar mai au şi ei neamuri, cunoştinţe, chiar şi Internet. Dna Alexandru a fost ministră pe relaţia cu societatea civilă chiar, cîndva – n-a deschis nimeni niciodată la Min. Muncii/ANPIS declaraţia aia unică de pe site-ul ANAF??? Nu s-au uitat şi ei ce categorii de venituri se declară acolo (vezi imaginea)? Nu ştiu că declaraţia se depune doar online (anul ăsta pentru anul ăsta, să fim precişi), deci nu e ca şi cum ai putea să adaugi cu pixul, acoloşa, „indemnizaţie Covid-19“ (da, aşa se cheamă)?? Că e clar că la Ministerul Muncii nimeni n-are habar că unitatea de măsură fiscală pentru ăia vizaţi de „indemnizaţia Covid-19“ e anul, că venitul e anual şi alte subtilităţi de genul ăsta. Că doar nu lucrează în acelaşi guvern cu Ministerul de Finanţe.

Ce crede ANPIS că poate bifa omul din lista aia???


Cum arată declaraţia unică

Eu aş propune să bifeze „Piscicultură“. Că Ministerul Muncii a ieşit la pescuit. Sau să introducă ANAF, prin Ordin al preşedintelui, categoria de venituri din „non-activităţi neindependente“. 

Vedeţi ce scrie sus, mare? „Activitatea desfăşurată.” Cum declari, oare, acolo, un venit dintr-o non-activitate, mai exact??? Fiindcă omul a cerut indemnizaţie pe motiv că şi-a întrerupt activitatea. Declaraţia unică e pentru veniturile dintr-o activitate (sau mai multe). Nu depune nimeni declaraţii pentru venituri din pensie. Sau din donaţii. Sau din vînzarea unei maşini. Sau din şomaj. Că astea nu-s activităţi. Activităţi sînt ce scrie la Codul Fiscal că sînt. 

Pe cale de consecinţă, în gîndirea ANPIS, non-activitatea devine activitate şi întreruperea, de fapt, nu există. E un miraj. Din care, la final, pentru că l-a ajutat Statul cînd a fost stare de urgenţă, omul riscă să rămînă şi bun de plată. Fiindcă, din 2018 încoace, ce declari în declaraţia aia unică e taxabil la întreaga valoare a venitului, nu pe bucăţele. Ai 15.000 de lei din drepturi de autor şi 10.000 de lei din chirii? Contribuţia la sănătate e calculată la 15.000+10.000. Bagi „indemnizaţia Covid-19“ în declaraţie? Ea se adună la alelalte. Şi ce iese va face fericiţi muuulţi consultanţi fiscali – nu pe banii ANPIS sau ai dnei Alexandru, desigur.

Să luăm un pantofar cu PFA. În cazul lui, el datorează obligatoriu contribuţii dacă depăşeşte 27.360 lei venit net fiscal – adică venitul brut din care s-au scăzut cheltuielile profesionale. Buticul unde-şi primeşte clienţii, chiar şi cînd buticul e închis pe pandemie, costă (poate mai puţin, poate cu plata amînată, dar gratis sigur nu e). Chiria asta, pantofarul şi-o deduce din ce bani face de-a lungul întregului an. La fel, uneltele pe care şi le-a luat fix înainte de pandemie – şi care costă mai mult decît încasează el într-o singură lună – şi le amortizează, scăzîndu-le din încasări, de-a lungul unui întreg an. Şi plăteşte impozit şi contribuţii raportat la ce rămîne după ce acoperă aceste cheltuieli. Mai puţin cei 4.472 lei brut/lună din indemnizaţia asta de la stat, care se adaugă venitului lui din activitatea de pantofar, dar nu şi cheltuielilor.

Pantofarul nostru reîncepe să aibă încasări după 15 mai, să zicem – dar nu-şi poate deduce chiria din 15 martie-15 mai din încasările de după 15 mai, pentru că în perioada asta a avut activitatea întreruptă şi n-ai cheltuieli profesionale dacă n-ai activat profesional, logic, my dear Watson, aşa că plăteşte chiria din buzunar (din ăia 8.944 lei brut de la Ministerul Muncii). Nici din materiale şi unelte nu-şi poate redistribui deducerile – pentru că ele sînt plafonate la un anume procent.

Pantofarul nostru nu-şi poate deduce chiria, aşadar, pentru că a avut activitatea întreruptă. Întreruperea asta e un miraj pentru Ministerul Muncii, dar, fiscal, ea nu e aşa miraj – la Finanţe, lumea e mai firoscoasă. De fapt, nici pentru Muncă nu e o Fata Morgana întreruperea, că te ameninţă cu cazanele iadului dacă faci venituri din activitate în cele două luni. Dar pentru Finanţe, schema mai are o consecinţă: alea două luni de întrerupere a activităţii nu se iau în calcul la obligaţiile fiscale. Sau cel puţin aşa ar fi legalo-logic – dacă ai închis taraba două luni, e... întrerupere de activitate (noi nu ştim sigur-sigurisim, că-n România nu e ca şi cum cînd începi meciul se ştiu şi regulile). Deci, plafoanele pentru plata obligatorie a contribuţiilor (şi norma de venit, la ăia cu normă de venit) ar trebui să se calculeze la 10 luni în loc de 12. Ăia 27.360 lei pe an ai pantofarului ar fi, deci, 22.800 de lei venit net fiscal în 2020 (brutul minus deducerile profesionale). Doar că, graţie indemnizaţiei care trebuia să-l ajute, din ăştia 22.800 de lei, din 8.944 lei nu poate scădea nici un leu de cheltuială profesională. Practic, ăştia 8.944 lei îl poartă pe aripile lor direct în zona de venit unde nu mai beneficiază de asigurare medicală redusă, ci integral la obligaţia de plată a 9.576 lei net contribuţii anuale.

Iar pantofarul nostru exemplar poate fi maseuza care şi-a luat o maşină în leasing ca să ajungă la clienţi cu masa ei de masaj proaspăt cumpărată, sunetistul sau luministul cu propriile echipamente şi-n general fix acei „alţi profesionişti“ dinamici, preocupaţi de propria dezvoltare, închişi brusc în casă de ordonanţele militare.

Apropo, ca să desţelenească istoria cu activitatea întreruptă, cu 10 luni în loc de 12 sau poate tot 12 etc., cu ce se declară, unde, cum, toţi vor avea nevoie de contabil(ă). Nici remuneraţia contabilului/contabilei nu e deductibilă 15 martie-15 mai, aşa că ori va costa mai mult ulterior, ori se transformă tot sectorul într-o cooperativă de întrajutorare în a supravieţui ajutorului dat de stat.