Ţară jucată la poker prin noua lege a pensiilor. Până unde se măreşte miza?

Noua lege a pensiilor propune ţinte pentru 2021 care cu greu rezistă unei minime matematici şi este de fapt un pariu care va însemna un deficit de peste 30 miliarde de lei, asta doar dacă economia ar merge bine, atrage atenţia Cristian Tudorescu, Managing Partner al companiei de consultanţă Explore Asset Management.

Într-o analiză privind noua lege a pensiilor, Tudorescu afirmă că ceea ce ni se propune este „un joc de poker cu întreaga Românie”. Redăm mai jos analiza sa integrală:                                           

„Suntem într-un continuu festival de promisiuni electorale, cu toate că până la alegeri mai este cale lungă. Discursul guvernamental are ca element central creşterile de venituri ale românilor. Lipsa investiţiilor în infrastructură pare ca nu mai preocupă pe nimeni. E neimportant că recent, Bacăul nu a avut apă curentă timp de o săptămână, iar despre autostrăzi ne-am obişnuit nici să nu mai întrebăm.

Singurul pariu pe care politicienii ni-l propun tuturor este acela că economia României poate susţine o creştere de salarii şi de pensii mult peste ceea ce am văzut în ultimul deceniu.

De fapt, ce ni se propune este un joc de poker cu întreaga Românie. Guvernul urcă miza, iar dacă nu iese planul, va invoca riscuri externe.    

Tocmai a fost lansată în dezbatere publică o nouă lege a pensiilor. Deja se propun ţinte pentru 2021 care cu greu rezistă unei minime matematici.

Suntem invitaţi să credem în creativitate macroeconomică, în „wage-led growth”, adică forţarea creşterilor de salarii peste ritmul productivităţii, iar acum să credem în creşterea Romaniei inclusiv prin pensii.

Cumva, poate reuşesc toate aceste concepte să contrazică logica economică, iar în final, poate le iese pariul. Dacă ai cumva dubii că nu iese, eşti alarmist! Nu ţii cu poporul! Cine mai are timp acum de responsabilitate macroeconomică?

Si totusi, să facem nişte calcule la rece. De ce este riscant pariul pensiilor pe care ni-l propune Guvernul pentru următorii 3 ani?

Pentru a vedea de la ce pornim, avem principalele repere ale bugetului de asigurări sociale, cel din care se achită majoritatea pensiilor de stat:

Venituri buget pensii: cei peste 4,9 milioane de salariaţi din economie virează 25% din salariul brut la bugetul de asigurări sociale, din care 3,75% se virează mai departe către fondurile de pensii administrate privat, excepţie făcând cei care acum au peste 55 de ani şi nu au intrat în sistemul Pilon II. Putem aproxima principalele venituri nete la bugetul de pensii ca fiind 21,25% aplicat masei salariale din economie, rezultând 52,3 miliarde RON. Mai avem contribuţia angajatorilor introdusă de la începutul anului, atunci când nu ieşeau calculele în urma "revoluţiei fiscale", aceasta contribuţie fiind de circa 3 miliarde de RON.

Practic, 55,4 miliarde RON sunt sumele prelevate de la angajaţii şi angajatorii din economie pentru a sustine pensiile în plată.

Pe latura de cheltuieli 2018: avem 4,69 milioane de pensionari din acest buget, iar pensia medie a fost, până de curând, 1.072 lei. Prin majorarea punctului de pensie de la 1 iulie, e de presupus că pensia medie este acum circa 1.180 lei în a doua jumătate a anului, rezultând o cheltuială anuală de 62 miliarde lei pentru anul 2018.

In concluzie, circa 7 miliarde de lei este deficitul preconizat pe bugetul de pensii de anul acesta, care va fi acoperit de la bugetul general, ca în fiecare an.

In calculul de mai sus nu intră pensiile sociale şi cele pentru agricultori plătite din bugetul general. De asemenea, nu intră "pensiile speciale", care ne costă încă 8 miliarde de lei anual plătite tot de la bugetul general prin intermediul ministerelor aferente şi asupra cărora este necesară o discuţie separată.

Calculul cinic pentru 2020 şi pariul pentru 2021

Indicatorul cheie în acest pariu al Guvernului este punctul de pensie. In jurul lui apar formule complicate, pe marginea cărora se va discuta mult în spaţiul public, însă pentru a simplifica expunerea: punctul de pensie aproximează pensia medie pe care sistemul public o poate achita din bugetul de asigurări sociale.

Din tabelul de mai sus se observă anvergura pariului:

- după un impuls de +15% pe care vrea să-l dea la anul, Guvernul aruncă pe piaţă aşteptarea de +40% creştere a punctului de pensie, implicit a tuturor pensiilor, cu două luni înainte de alegerile din 2020. Cum, nu doriţi să crească pensiile? Evident, toată lumea doreşte acest lucru, problema este întotdeauna de ritm. Cine le va susţine? In niciun caz cine le propune, ci salariaţii României, economia, cetăţenii.

- pensiile ar urma să crească cu peste 70% nominal în urmatorii 3 ani. Pentru acest lucru, ce salarii ar trebui să avem în România în 2021?

- 115 miliarde lei cheltuieli cu pensiile, iar apoi 140 miliarde lei în 2022, conform expunerii de motive din spatele legii propuse. Să cheltuim dublu peste 3 ani?

Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză estimează 5,7 milioane de salariaţi şi un salariu mediu brut de 5.362 lei în 2021 (netul urmând să fie 3.313 lei). Aceste cifre nasc, automat, o serie de întrebări:

- este România capabilă să genereze încă 700.000 de noi locuri de muncă în următorii 3 ani? Ce se va întâmpla dacă nu?

- iar dacă ar fi capabilă, 21,25% din salariul mediu brut ar genera venituri la bugetul de pensii de 78 miliarde de lei, presupunând o colectare integrală. Cum vom cheltui noi 115 miliarde lei pe pensii în 2021? Doar cu un deficit de peste 30 miliarde de lei, iar asta dacă economia ar merge bine.

De altfel, încă din expunerea de motive a legii se indică un impact bugetar de -25 miliarde lei în 2021. Insuşi statul, prin ministerul Muncii, recunoaşte din start că expune România unui risc pe bugetul de pensii de circa 6 miliarde de euro anual. Bani care se iau din bugetul general, adică tot din banii tuturor, nu din altă parte.

Cât înseamnă 6 miliarde de euro anual? De exemplu, echivalentul a peste 1.000 de kilometri de autostradă, având în vedere standardele de cost. Din nou vom avea deficite apăsând doar pedala consumului, nu pe cea a investiţiilor.

O ţară nu poate fi condusă doar pe ipoteza că lucrurile vor merge bine. Să ai deficit bugetar mare, să ai deficite externe în creştere, iar la doi paşi de noi să fie pe punctul de a izbucni o nouă criză financiară. Vorbim aici despre Turcia, unde politicul a căutat să forţeze legile economicului, să se războiască cu pieţele, cu investitorii. In final, a pierdut.

Acum 2 ani nu trebuia să credem în pariuri. Datele economice arătau plictisitor de bine, îndeplineam toate criteriile nominale pentru aderare la euro

În 2016 eram departe de aceste riscuri. Salariile şi pensiile nu creşteau cu 15-20% anual, ci doar cu 10% şi nu aveam inflaţie. Bifasem toate criteriile nominale de aderare la euro, fiind din punct de vedere economic între cele mai stabile ţări din Europa. Am pierdut acea poziţie atunci când politicienii au început să facă pariuri pe noi.

Acum nu mai îndeplinim criteriile de aderare la moneda unică şi stăm cu ochii în jur să nu izbucnească o criză a pieţelor emergente, care să ne prindă din nou cu promisiuni nesustenabile.

Merită să acceptăm pariul pe care ni-l propune Guvernul?”