Căsuţele din vis şi gutuile

Trei sferturi de veac am urcat primăvara şi vara şi, mai ales, toamna şi uneori chiar şi iarna, la mijlocul ei, drumul de ţară îngust cât să se strecoare un car cu boi, unul singur şi pe urmă o potecuţă şerpuitoare prin grădini cu pruni albi care duceau la bisericuţa de lemn a Mănăseştilor, încinsă cu bârne de gorun încheiate în coadă de rândunică, uitată ca amintirea unui vis fericit din copilărie, sub ţâţa Măgurii Slătiorului.
Un peisaj idilic, o poveste de viata incheiata tragic. Toti avem vise si planuri in minte, care ne coboara in suflet, devenind cu trecerea anilor tot mai indepartate ... Sa ne multumim cu putin, sa ne bucuram cu nimic, sa incercam a inota in vartejul vietii cu maestrie fara a consuma resurse inecesare si insfarsit inexistente ! Maestre inteligenta personajelor dv e simpla si necesara, asa cum Naita incerca nu intrarea in colectiv si noi trebuie sa evitam dorintele inaccesibile, pentru a nu amaneta sufletul! Multa sanatate! P.S. Doctrinele, politice si religioase sunt tot o forma de a compromite sufletul, bineinteles inregimentarea in ele.