De altfel, nu era pentru prima dată în istorie când alţii luau decizii ce îi vizau pe români fără a ţine cont de ceea ce românii îşi doreau. Să nu uităm că, în 1812, Imperiul Otoman avea să cedeze Imperiului Ţarist ceea ce nu deţinea de fapt: jumătate din Moldova lui Ştefan cel Mare, ceea ce astăzi numim Basarabia.

Un an mai târziu, în 1940, profitând de contextul internaţional dificil, dar şi de marea slăbiciune a României: clasa politică, Imperiul Sovietic avea să dea un ultimatum de cedare a Basarabiei urmat de invazia acestui teritoriu.

Românii nu s-au împăcat niciodată cu această decizie politică şi un an mai târziu se lansa celebrul ordin al mareşalului Ion Victor Antonescu: „Ostaşi, vă ordon: Treceţi Prutul!“. Sute de mii de români aveau să îşi dea viaţa pentru Basarabia, un sacrificiu făcut de înaintaşii noştri care niciodată nu trebuie uitat, cu o bătălie ce trebuie dusă şi acum şi care niciodată nu trebuie abandonată.

Dacă atunci factorii externi au dus la acest rapt, astăzi, în calea anulării consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov stă incapacitatea clasei politice de pe cele două maluri de Prut de a trece pentru interesele personale de moment şi de a aduce acasă pe cei aproape patru milioane de români dintre Prut şi Nistru.

Astăzi, nu Rusia mai stă ameninţătoare şi blochează acest proiect, ci lipsa viziunii şi a unui plan de ţară iniţiat de Bucureşti şi grupurile mafiote oligarhice organizate politic la Chişinău care vând, prin rotaţie, o iluzie a unui stat independent, suveran şi capabil să asigure securitatea şi bunăstarea cetăţenilor săi. În fapt, nici unul din atributele de mai sus nu este îndeplinit, dar sutele de milioane de euro trimise de moldoveni acasă sunt împărţiţi frăţeşte între politicieni lipsiţi total de scrupule.

Un stat eşuat cu peste un sfert din populaţie plecată, cu bunici şi copii abandonaţi în sărăcie. Cine se plânge în România şi de România să treacă graniţa dincolo de Prut şi atunci va vedea ce înseamnă să trăieşti în fiecare zi o dramă.