Un întemeietor de şcoală. Cel care a pus bazele învăţământului moral-politic la Universitatea Bucureşti.

Cel care a racordat Facultatea de Filosofie la tradiţia analitică anglo-saxonă. A fost o scurtă perioadă decan, când a luat măsura, contestată absolut alandala, de a găşi un loc independent acestei facultăţi. A fost plecarea din Palatul Facultăţii de Drept, de lângă Operă, la fosta cantină din Grozăveşti.

Omul sfinţeşte locul şi profesorul şcoala.

Ce a reuşit profesorul Valentin acolo va rămâne pentru mult timp. Despre cei care i-au luat locul voi scrie altă dată. Astăzi nu îşi merită alăturarea.

Profesorul Mureşan a fost un standard al exigenţei. Era foarte greu de lucrat cu el. Trebuia să şlefuieşti orice text deja verificat de multe ori. Putea lucrul tău să fie publicat în cele mai bune reviste ştiinţifice din lume, această era întrebarea de care nu puteai scăpa.

Pentru că la acest nivel era valoarea sa. A fost printre puţinii profesori din acest domeniu aristocratic care ar fi putut preda oriunde în lume. Nu ştiu de a a rămas în România. Dar mă bucur că am lucrat o perioada împreună. A fost onorant. Şi astăzi folosesc în cursurile mele ce am învăţat atunci.

I-am fost student, doctorand şi asistent. Aş fi putut să îi fiu mai mult alături, aş fi putut să îi urmez mai mult modelul cognitiv şi etic. Era greu, trebuia o seriozitate şi o erudiţie ieşită din comun.

Rămân după dânsul o mulţime de cărţi, multe traduceri şi antologii care să trezească în mintea studenţilor dragul de carte şi de cercetare.

Filosofia este vie, filosofia morală este un domeniu care face lumea mai bună şi mai corectă.

Putem aplică în viaţă profesională şi în viaţa de zi cu zi marile doctrine filosofice. Cred că acesta este mesajul de învăţătură cu care rămânem.

Gânduri bune, domnule Profesor. Pe o dată viitoare!