„La aniversară”, Lucifer îl scoate pe Eminescu în lume. Rămâne doar ca Silviu Purcărete să-i dea un telefon compozitorului Adrian Tăbăcaru
0Dacă eşti român şi n-ai trăit până acum într-o grotă, sunt şanse mari să ai o părere despre Eminescu. Bine, sunt şanse să ai o părere despre el şi dacă eşti străin, dar dacă se întâmplă asta probabil eşti un străin destul de atipic.
Iar asta pentru că, deşi Eminescu a fost tradus în foarte multe limbi, este cvasi-necunoscut în afara României.
Dar dacă totuşi crezi ceva despre opera lui, în special român fiind, cel mai probabil eşti influenţat de filtrul cultural al epocii actuale, aşa-numitul zeitgeist contemporan care, în mod evident, nu poate fi decât postmodernismul.
Vestea bună? Există scăpare. Cu alte cuvinte, să conştientizezi că oricât de mare ar fi influenţa postmodernismului şi oricât de puţin Instagramabil ar fi, Eminescu are totuşi o valoare intrinsecă, oricât de banal ar suna asta, care transcende lejer vremurile de peste 150 de ani.
O dovadă în acest sens, după părerea mea, este proiectul membrului fondator Taine, la origine bateristul şi acum, iată, compozitorul Adrian Tăbăcaru: acela de a crea o aşa-zisă operă rock având la bază Luceafărul lui Eminescu, atenţie, în limba engleză. Şi spun „aşa-zisă” pentru că, aşa cum el însuşi a declarat, lucrarea Lucifer îmbină nenumărate genuri muzicale, frizând genurile şi incluzând ceea ce în terminologia de specialitate se numeşte muzică cultă.
Am să sar peste obişnuitele prezentări, pentru că detalii de genul: cine este Adrian Tăbăcaru şi cum a ajuns să facă muzică, pot fi găsite pe alte platforme. Înainte de a trece la interviul cu el, însă, se impun câteva precizări pentru un proiect atât de ambiţios: traducerea pe care s-a lucrat îi aparţine lui Dimitrie Cuclin, libretul poetei Ioana Ieronim, iar conceptul video, pentru că, da, Lucifer este o întreagă „nebunie” multimedia pe care Adrian Tăbăcaru a şi prezentat-o de altfel pe 15 ianuarie 2019 în Club Control, este semnat de Costin Chioreanu.
Mai mult, desfăşurarea de forţe pe care autorul acestei opere a aruncat-o în joc este absolut impresionantă, printre artiştii invitaţi să performeze fiind chiar şi Andrew Pleavin, actor care a jucat in filme ca 300, Witchville, Inception sau Batman Begins. Şi ca să nu existe vreun dubiu că Adrian Tăbăcaru e un tip care se dedică total lucrurilor pe care le face, masteringul a fost realizat în Suedia la Fascination Street Studios de Jens Bogren, care are în portofoliu trupe ca Opeth, Sepultura, Dimmu Borgir, Paradise Lost şi Arch Enemy.
Iar ca „demenţa” să fie completă, dacă vă mai spun şi că pe data de 15 ianuarie 2020 Adrian Tăbăcaru va da drumul în lume, GRATIS, creaţiei sale, tocmai pentru a face cunoscută opera lui Eminescu pretutindeni, sper că v-am captat atenţia definitiv.
Adevărul: Lucifer pare genul de demers cultural suficient de important încât să atragă sprijinul statului român. Ai primit vreo ofertă în acest sens?
Visul meu este ca poemul eminescian Luceafărul să fie prezentat integral în cadrul unui spectacol de teatru sau de operă contemporană, lucru ce ar implica în mod direct sprijinul statului român. Versiunea muzicală actuală durează 45 de minute şi este o variantă condensată a poemului realizată împreună cu un consultant literar, Dna. Prof. Anişoara Moraru, cu care am lucrat la selectarea strofelor cheie, extrăgând esenţa poemului.
Cunosc importanţa şi sprijinul statului român în ceea ce priveşte implicarea în cultură, colaborând cu Institutul Cultural Român şi reprezentând România la un festival de muzică din Polonia.
În cazul acestei opere rock lucrurile stau altfel: mi-a propus să fac tot ce este posibil pentru a aduce materialul muzical la cele mai înalte standarde, lucrând timp de 5 ani împreună cu importanţi muzicieni, actori români şi străini, investind în producţia acestuia, în mixajul şi masterizarea lui pentru a putea prezenta un produs de sine stătător ce poate fi dezvoltat şi implementat mai departe cu sprijinul statului Român.
Din punctul meu de vedere, un artist, sau un reprezentant al acestuia, ar trebui să meargă să prezinte şi să propună proiectele la care lucrează. Altfel statul nu are de unde să ştie ce se întamplă în studioul sau laboratorul artiştilor înconjuraţi de zeci de instrumente. Acest lucru urmează să-l fac şi eu, acum având un material finisat, ce va fi după părerea mea, demn de luat în seamă.
Acum doi ani, spre exemplu, am depus un proiect de finanţare la AFCN dar nu am câştigat pentru că nu am avut toate actele puse la punct. Anul acesta nu am mai avut timp să depun pentru că m-am ocupat de finalizarea albumului.
Ţi se pare că statul român, prin reprezentanţii lui oficiali, promovează suficient opera lui Eminescu în lume?
De aici a pornit totul. În cursul anului 2014, am început să lucrez la acest proiect, iniţial cercetând timp de aproape un an despre poetul Eminescu şi despre cum este el promovat în afara graniţelor României. Am descoperit că este aproape absent, apărând firav în cercuri restrânse de poezie. Este posibil ca limitările limbajului altor ţări să fie unul dintre motive, sau, poate, complexitatea limbajului eminescian care pune în dificultate chiar şi cei mai experimentaţi traducători. Mi-am propus ca prin această operă rock să ajut la promovarea poetului nostru în afara României.
Să zicem că ai vrea să-i deschizi ochii unui străin în privinţa operei lui Eminescu. Cum ai face asta, ce i-ai spune?
În primul rând, i-aş spune să nu asocieze numele „Lucifer” cu acea entitate demonică cu care probabil ar asocia-o la prima vedere. Lucifer în opera eminesciană este Prinţul Alb al Luminii şi nu îngerul decăzut aşa cum probabil foarte mulţi au fost educaţi să-l asocieze. Unul dintre marii traducători ai poemelor eminesciene, Corneliu M. Popescu (un fenomen al traducerii operei eminesciene, mort, din nefericire, la vârsta de 19 ani în cutremurul din 1977 - n.r.), spunea legat de traducerea în limba Engleză a poemului Luceafărul:
...ar fi de obiectat că Lucifer semnifică diavolul şi nu e, ca Luceafărul, o personificare a prinţului luminii, simbolizat de o stea. Asta e incorect. În mitologia engleză, Lucifer ocupă un loc aproape identic cu cel pe care îl deţine Luceafărul în cea românească, mai exact cea a unui prinţ al luminii, vizibil simbolizat de o stea. Ca să traduci Luceafărul prin simpla denumire „Evening-Star” ar însemna să-l văduveşti de orice personalitate.C.M.Popescu
În al doilea rând, i-aş sugera să citească versiunile poemelor eminesciene traduse în limba engleză de către Dimitrie Cuclin sau C.M. Popescu, traducători care au păstrat ritmicitatea, muzicalitatea şi esenţa mesajului eminescian în versiunile lor.
Ce oferte concrete de punere în scenă pentru Lucifer ai în acest moment?
Există numeroase propuneri de concerte în cluburile de muzică din România. Dat fiind avengura acestui proiect, costurile de producţie sunt foarte mari având în vedere că pe scenă urcă cel putin 25 de muzicieni şi actori. Revin la visul meu de a pune în scenă în cadrul unui teatru acest produs unde va putea fi prezentat publicului larg la adevărata lui valoare.
Cum ai simţit textul Luceafărului în engleză? Ţi se pare că îşi păstrează muzicalitatea specifică pe care i-o dă limba română?
Asa cum am spus mai sus, cu orice traducere sau interpretare se pierde puţin câte puţin din esenţă. Am ales varianta traducerii făcute de Dimitrie Cuclin tocmai pentru că mi s-a părut că păstrează muzicalitatea şi cadenţa versiunii originale. Evident, traducând într-o altă limbă se pierd cuvinte cu o însemnătate puternică. Ca să dau un exemplu, cuvântul „Codru”, care pentru români are o însemnătate şi o greutate imensă, tradus „Forest” îşi pierde foarte mult din personalitate.
Să zicem că ţi s-ar oferi conjunctura ideală pentru a pune în scenă Lucifer, dar totuşi ţi s-ar cere anumite schimbări, poate chiar în zona compoziţiei făcute de tine. Cât de mult ai fi dispus să „umbli” la muzică?
Punerea în scenă a unui spectacol de acest gen implică flexibilitate din partea tuturor celor implicaţi. Atâta timp cât aceste schimbări ajută spectacolului, evident că sunt dispus la o adaptare mulată pe cerinţele regizorului.
Crezi că „metalul extrem” la care făceai referire într-un interviu este forma ideală pentru a „îmbrăca” Luceafărul lui Eminescu, atât cât este prezent acest gen în Lucifer?
Opera lui Eminescu poate lua orice formă atâta timp cât cel care o abordează o va aprofunda pentru un timp îndelungat. Dacă se iau versurile poemului şi se cântă peste un ritm, cu două acorduri făcute în grabă, evident rezultatul nu va purta mesajul intrinsec şi nu-l va transmite mai departe cu aceeaşi putere. Luceafărul îşi va face simţită prezenţa dacă reuşeşti să te pui în starea necesară să te inspire. Acest lucru se întâmplă în timp şi cu o dedicare ieşită din comun.
Înţeleg că pregăteşti ceva important pentru data de 15 ianuarie. Despre ce este vorba?
Pe 15 ianuarie, la aniversarea a 170 de la nasterea poetului Mihai Eminescu şi cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, voi lansa opera rock Lucifer, la care lucrez de 5 ani. Lucrul ăsta se va întâmpla online, repet, pe data de 15 Ianuarie 2020, la ora 16:15 (ora României) pe urmatoarele canale:
Mai mult, cei interesaţi să downloadeze materialul la cea mai bună calitate o pot face gratuit începând cu data şi ora mai sus amintite de la acest link:
www.lucifer-rockopera.
com
__________________________________________________________________________________
Iar în final, pentru că ştiu cât de mult îşi doreşte Adrian Tăbăcaru ca într-o bună zi să-i sune telefonul, iar la celălalt capăt al firului să fie tocmai Silviu Purcărete, care să-i propună transpunerea scenică a operei, nu pot decât să sper că steaua norocoasă a acestui proiect va continua să strălucească.
În definitiv, nu văd cu ce-ar fi Lucifer mai prejos decât Faust.
Se încarcă comentariile...
