Teorii ştiinţifice în Biblie

Cred unii că între religie şi ştiinţă ar fi o impenetrabilă contradicţie. Mai degrabă domenii diferite (dar intersectabile) de studiu aş spune, căci şi teologia e tot o ştiinţă (din zona celor umaniste). Tocmai de aceea, să nu ne mirăm dacă în Biblie vom găsi şi idei care expun teorii ştiinţifice.

Am găsit o afirmaţie atribuită lui Albert Einstein: „Ştiinţa fără religie e şchioapă, religia fără ştiinţă e oarbă”. Nu ştiu dacă îi aparţine exact, cert este că, cel puţin din punct de vedere empiric, afirmaţia se susţine. Cine poate spune că nu e aşa?

Pentru a nu pierde timpul, înşirui aici câteva din ideile ştiinţifice din domeniul ştiinţelor reale pe care Biblia le expune.

• Teoria Big-Bang (apariţia lumii din nimic printr-o explozie primară) – Facerea,  capitolul 1, prima parte (versetele 1-10) care vorbesc despre apariţia din nimic a materiei şi a energiei, a pământului şi a apelor. Mai mult „Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape. (Psalm 103, 6-7). „Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului, când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug, când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,” (Pilde 8,  26-29) „cerurile erau de demult şi pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă,” (2 Petru 3, 5)
• Numărul stelelor este infinit sau cel puţin necunoscut ca ordin de mărime – Dumnezeu îi spune lui Avraam: „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!" (Facere 15, 5)
• Fiecare stea are propria viaţă – „Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire” (1 Corinteni 15, 41)
• Universul este în expansiune – „El singur este Cel ce întinde cerurile” (Iov 9, 8), „Cel ce întinzi cerul ca un cort” (Ps 103, 2) „El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit.” (Isaia 40, 22)
• Universul are legi după care funcţionează – „Cunoşti tu legile cerului şi poţi tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?” (Iov 38, 33)
• Legile Universului sunt neschimbabile – „Aşa zice Domnul, Cel ce a dat soarele ca să lumineze ziua şi a pus legi lunii şi stelelor, ca să lumineze noaptea (…) „Când aceste legi vor înceta să mai aibă putere înaintea Mea, zice Domnul, atunci şi seminţia lui Israel va înceta pentru totdeauna să mai fie popor înaintea Mea.” (Ieremia 31, 35-36)
• Pământul este rotund – „El (Dumnezeu) este cel ce-i ţine pământului rotundul” (Isaia 40, 22)
• Planeta Pământ se mişcă liberă prin spaţiu – „El spânzură pământul pe nimic.” (Iov 26, 7)
• Pământul are, simultan, zi şi noapte – Vorbind despre momentul venirii sale, Iisus vorbeşte despre două stări simultane: unii se odihnesc şi dorm, alţii se află în activităţi diurne „Zic vouă: În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată. Doi vor fi în ogor; unul se va lua altul se va lăsa.” (Luca 17, 34-36)
• Fundul mărilor şi al oceanelor are izvoare, munţi şi falii tectonice – „Apele m-au învăluit pe de-a întregul, adâncul m-a împresurat, iarba mării s-a încolăcit în jurul capului meu; Mă coborâsem până la temeliile munţilor,” (Iona 2, 6-7). Vezi şi „Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?” (Iov 38, 16)
• Existenţa curenţilor marini – „Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor” (Psalm 8, 8)
• Importanţa geologiei şi existenţa fosilelor – „vorbeşte cu pământul, şi-ţi va da învăţătură şi peştii mării îţi vor istorisi cu de-amănuntul.” Iov 12, 8)
• Lumina pleacă de la sursă pe un anumit drum – „Care drum duce la palatul luminii şi care este locul întunericului, Ca să ştii să-l călăuzeşti în cuprinsul lui şi să poţi să nimereşti potecile care duc la el acasă?” (Iov 38, 19-20)
• Existenţa particulelor invizibile cu ochiul liber (atomi, molecule, etc) –„Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii” (Romani 1, 20) ca şi „s-au făcut din nimic cele ce se văd.” (Evrei 11, 3)
• Curenţii de aer (vânturile) sunt circulari (nu se inventaseră sateliţii meteo) – „Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.” (Ecclesiatul 1, 6)
• Curenţii de aer determină clima – „Vântul de la miazănoapte aduce ploaie” (Solomon 25, 23)
• Aerul are greutate – „Ca să dea vântului cumpănă şi să chibzuiască legea apelor” (Iov 28, 25)
• Circuitul apei în natură – „Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. (Ecclesiatul 1, 7)
• Sângele este sursă de viaţă - „viaţa a tot trupul este în sânge” (Levitic 17, 11)
• Existenţa bolilor infecţioase – „Tot timpul cât va avea pe el boala (lepra), să fie spurcat, că necurat este; şi să trăiască singuratic şi afară din tabără să fie locuinţa lui.” (Levitic 13, 46)
• Nevoia de igienă – „Ci, după ce se va face seară, să-şi spele trupul cu apă şi după asfinţitul soarelui să intre în tabără. Să ai afară din tabără loc şi acolo să ieşi afară. Afară de uneltele tale, să mai ai şi o lopată şi, când vei vrea să ieşi cu scaunul afară din tabără, să sapi o groapă şi apoi să îngropi cu ea necurăţeniile tale;” (Deuteronom 23, 11-13)

Închei cu un îndemn la meditaţie: de câte ori vedem un obiect creat de om, ne întrebăm cine este autorul. Când ne uităm la Univers, n-ar trebui să ne întrebăm la fel?