Se poate apăra România de avansul Rusiei?
0Suspendarea ajutorului militar american pentru Ucraina nu îngrijorează prea tare România sau în orice caz, niciun oficial de rang înalt nu s-a exprimat.
La Varșovia, în schimb, ministrul Apărării a spus imediat că este „o veste proastă”, în vreme ce la București, președintele interimar Ilie Bolojan a scris pe platforma X că „NATO este cel mai puternic pilon al apărării noastre” și că „trebuie să intensificăm investițiile pentru a ne consolida capacitatea de apărare”.
De altfel, la sfârșitul săptămânii trecute, Ilie Bolojan a anunțat trecerea celor 25 de companii de armament, șantiere navale și întreprinderi aviatice militare de la Ministerul Economiei la Ministerul Apărării. Nu e clar când această industrie va deveni eficientă și de ce odată ajunsă sub umbrela MApN va avansa mai repede. Recent cunoscuta companie de audit KPMG a publicat raportul „Piața de apărare din România – oportunități și provocări”, care analizează starea actuală a sectorului de apărare, inclusiv rolul sectorului privat conex.
Autorii analizei sugerează că dezvoltarea industriei românești de apărare se va baza în mare măsură pe programe mari de achiziții publice, care pot crea contracte offset în cadrul cooperării tehnologice și industriale. Contractele offset se referă la compensările pe care industria autohtonă trebuie să le obțină la fiecare mare achiziție, potrivit legii (OUG 189/2002). Altfel spus, când România cumpără sisteme de apărare de la americani, de pildă, aceștia ar trebui la rândul lor să cumpere în valoare de până la 80% din achiziție bunuri din România. Ar putea fi vorba de exemplu, la încheierea unui contract de avioane militare, să fie realizate anumite componente ale produsului final de către subcontractori români. Există și posibilitatea unor compensări din alte industrii, achiziții de optică militară, uniforme, conserve, corturi, armament.
În septembrie 2024, Consiliul Suprem de Apărare a României a aprobat Planul de dotare pentru Armata Română 2025-2034, din care rezultă că țara are nevoie de dotări proprii și de întreprinderi locale care să întrețină echipamentele care există deja în dotarea Armatei.
România este descoperită în privința Apărării
Programele cele mai importante includ modernizarea capacităților forțelor aeriene cu avioane de luptă din a 5-a generație, îmbunătățiri navale și modernizarea forțelor terestre. Achizițiile viitoare oferă o oportunitate substanțială pentru companiile de apărare străine și interne, potrivit Raportului KPMG, care menționează că România achiziționează baterii Patriot și operează artilerie antiaeriană Gepard care s-a dovedit utilă pe teren și își va ajusta probabil politica de achiziții în funcție de lecțiile învățate în războiul din Ucraina. Analiștii companiei de audit consideră că este un moment prielnic pentru privatizarea industriei de apărare a țării „în limitele intereselor naționale” o soluție care ar putea duce la stimularea economiei. Raportul observă însă și o potențială piedică, fiindcă potrivit Legii industriei de apărare (232/2016) „privatizarea operatorilor economici se realizează cu menținerea cotei de participare a statului de minimum 50% din capitalul social”.
Dincolo de garanțiile pe care le are din partea NATO, România este destul de descoperită în privința Apărării, fiindcă în afara sistemelor Patriot, încă nefucționale total, ar avea nevoie de o acoperire mai largă din partea sistemelor cu rază scurtă și medie de acțiune pentru a contracara eventuale amenințări aeriene.
Flota autohtonă rămasă în secolul trecut încearcă de ani de zile să se modernizeze, dar mai ales să cumpere noi nave pentru a asigura controlul apelor teritoriale și pentru a contribui la securitatea Mării Negre. Apoi, împotriva atacurilor cibernetice care pot avea ca scop spionajul, sabotajul și perturbarea țării, e nevoie de noi investiții care să întărească protecția infrastructurilor speciale și a rețelelor guvernamentale. Despre aceste cheltuieli nu vorbește încă nimeni și nici despre cum se poate apăra România de războiul hibrid care a destabilizat-o anul trecut, când Curtea Constituțională a fost nevoită să anuleze alegerile.
Dezinformarea, propaganda și războiul informațional au subminat încrederea în instituții și partide, au polarizat și destabilizat societatea românească. Totuși, responabilii politici nu știu să spună cât costă întărirea Apărării pe toate aceste axe? Cât costă eliminarea marilor riscuri? Câți bani investește guvernul pentru a bloca atacurile cibernetice venite din Rusia sau China? În cât timp ar putea fi blocat avansul Moscovei în sistemele Românești? Și cine e responsabil pentru incapacitatea țării de a riposta anul trecut în campania electorală și în ziua primului tur al prezidențialelor?
Înarmarea și apărarea Europei despre care vorbea șefa Comisiei Europene are legătură în aceeași măsură cu războiul pe teren și cu cel electronic. Cele 2,5 procente din Produsul Intern Brut alocate Apărării de România fie nu sunt suficiente, fie nu sunt folosite eficient.
Se încarcă comentariile...
