Scandal de tinichea la nunta de argint

Odată căsătorit, eşti căţelul care a găsit un os. De-acum, e al lui şi nu negociază asta, iar dacă încerci să i-l smulgi, ţi-l dă până la urmă, dar îşi ia la schimb urechea ta şi alte mostre de cărniţă, de pe unde nimereşte.

Recunosc, statistica e de partea femeilor (sau împotriva lor, depinde cum vedeţi lucrurile). Din zece oameni care se ţin de căsnicie ca de gâtul salvamarului, nouă sunt femei.

Nu vorbi de funie în casa înşelatei

Ionela şi Tibi sunt doi foşti vecini de-ai mei care, acum câţiva ani, au împlinit 25 de ani de căsnicie. Cu şase luni înainte de data magică, au bătut darabana prin oraş că fac o petrecere de pomină. Şi avea să fie de pomină, s-au ţinut de cuvânt, ce-i drept. Dar să nu începem cu sfârşitul. Datele problemei erau următoarele: el se însurase cu ea dintr-o mare iubire şi, mai ales, dintr-o mare teamă că, în caz contrar, tatăl ei o să-i crape capul, pentru că o lăsase gravidă în clasa a doişpea. Fata a trecut cu succes probele de bac: română, matematică, fizică şi greţuri. La o lună după asta, socrul mic a închiriat o sală la un cămin cultural, unde s-a încins nunta. Fericita şi dolofana mireasă a stat mai mult pe scaun. În acest timp, ginerică dansa languros cu invitatele sexy şi singure, ca Ion al lui Rebreanu. Ionela l-ar fi mâncat de viu, dar nu mai avea loc, deoarece mâncase deja trei feluri şi-o mai aşteptau două.

Au urmat ani frumoşi în viaţa lor. Frumoşi mai ales pentru Tibi care, generos, se oferea să plece de-acasă foarte des, pentru ca Ionela să aibă linişte şi loc să crească vreo trei copii rezultaţi de-a lungul superbei lor convieţuiri. Când se întorcea noaptea afumat ca o slană, Ionela declara deschisă şedinţa de scandal cu amortizor – oricât vi s-ar părea de ciudat, oamenii pot răcni în şoaptă, ca să nu-i scoale p-ăia mici. Într-un final, ca un tată responsabil, Tibi s-a lăsat de băut. Şi s-a apucat de femei. Timp de alţi ani minunaţi, el n-a mai întârziat seara acasă, în schimb dacă-l căutai la serviciu, nu era niciodată acolo, secretara era dresată să spună că domnul e pe teren. Ionela a fost curioasă să afle ce face un inginer de la fabrica de biscuiţi ”pe teren”. El şi-a început explicaţia cu invariabila indignare că ea continua să-i numească locul de muncă ”fabrică de biscuiţi” (cu variantele ”fabrică de grisine” şi ”fabrică de pişcoturi”), asta în condiţiile în care el o declara combinat de panificaţie modernă. Pe urmă, spunea că are întâlniri de afaceri, pentru că şeful de la Marketing era un pămpălău şi se vedea nevoit să-i ia locul, când era vorba de contractele importante. Ionela a mai vrut să ştie de ce, în acest caz, fabrica lui de colărezi merge în pierdere. Aşa a aflat, deci, că Tibi o înşela cu tot ce-avea puls. Prima dată, i-a spus că nu-l iartă decât dacă-i jură pe mormântul maică-sii că nu mai preacurveşte. El i-a spus că ar face asta cu toată convingerea, doar că mă-sa nu murise încă, iar asta ar fi plasat jurământul în zona crepusculară. În fine, după alte serii de promisiuni ratate, Tibi s-a decis să devină om serios: n-a mai înşelat-o pe Ionela cu toate femeile care-i permiteau asta. S-a aşezat la amantlâcul lui, a intrat într-o relaţie stabilă cu o tânără şi entuziastă ingineră stagiară, pe care n-o luase nimeni de nevastă până terminase facultatea, deci pierduse un tren important. Tibi s-a îndurat de singurătăţile ei şi, fiindcă pruncii lui erau majori, s-a logodit cu ea în secret, în secţia ”Ambalare biscuiţi export”. Spre a fi un bărbat integru până la capăt, s-a dus acasă şi i-a spus Ionelei că el şi-a găsit adevărata fericire şi, deci, va divorţa civilizat. Din tot ce recitase el, Ionela n-avea decât trei lucruri de contestat: amanta lui, fericirea lui şi divorţul lui. În rest, era de acord cu totul, căci nu era o femeie intolerantă. De exemplu l-a aprobat din toată inima când el a spus ”Ştiu, sunt un porc”.

Seara a decurs relativ lin, până când ea s-a ridicat cu graţie de pe fotoliu, a pus un taburet sub o grindă şi a adus o funie. Tot ca-n ”Ion”. Tibi s-a făcut indigo la faţă. A sărit la ea, i-a smuls din gheare harnaşamentul destinat sinuciderii şi i-a spus că nu-i va da voie să facă asta. ”Ok, asta înseamnă că trebuie să mă păzeşti zi şi noapte, deci n-ai să te mai duci la mimoza ta. Alege: viaţa mea sau picioarele ei!”. Prostul a picat lat în faţa şantajului şi a renunţat în cele din urmă la amantă, mai ales când a aflat că, sătulă să aştepte până se spânzură nevasta lui, ea îşi găsise alt iubit, pe tânărul şef al secţiei ”Colorare Tăieţei”.

Iar acum, eram aşadar invitaţi la Nunta de Argint. Totul a început cu aperitive migălite în casă, de către mâinile lor înnobilate de verighetele iubirii. S-au pupat pe bot de unşpe ori, la intervale măsurate. Dar când vinul şi-a croit drum până-n ţeastă, ea şi-a adus aminte cum bea el de stingea pe vremuri, în primul cincinal al căsniciei. Acum, el încetase, dar se apucase ea, zicea că din răzbunare. La sarmale, după alte pupături şi urări de bine şi de sănătate, el şi-a amintit ce caţă era ea de fiecare dată când îl prindea cu mâţa-n sac şi amanta-n pat. Ea a trântit furculiţa-n farfurie, dar n-a spart nimic, fiindcă a nimerit o sarma. Stropi de sos au sărit pe cravata lui, fapt care l-a scos din sărite. Iar ea s-a enervat când el s-a enervat, pentru că ştia prea bine, Tibi avea cravata aia de la o fostă amantă. S-au împăcat iar, au adus tortul, şi-au urat toate cele bune, sănătate şi împliniri. La televizor, începuse emisiunea lui Capatos, unde venise una dintre paţachinele astea care-şi spun vedete şi se plângea că o părăseşte sponsorul ei interlop pentru o altă gonflabilă cu buletin. Moment la care Ionela a punctat, spontan: ”La fel cum voiai şi tu să mă laşi pentru aia de la fabrica de brânzoaice!”. Am sărbătorit până-n zori, când am plecat şi le-am urat în continuare casă şi nervi de piatră, spre a ne reîntâlni cu toţii la nunta lor de aur.

Toată lumea râde, cântă şi trădează

Manuela şi Marius se înşelaseră toată viaţa unul pe altul, ţineau chiar un scor. Clasamentul se schimba de la o lună la alta. Şi nu doar numărul derapajelor extraconjugale conta, ci şi profunzimea, lungimea şi obrăznicia lor. Cu alte cuvinte, se luau în calcul şi circumstanţele agravante. Prietenii intimi ai fiecăruia îi întrebau de ce nu divorţează, dacă e atâta brambureală în viaţa lor. Copii n-aveau – cel puţin ea n-are, că în ceea ce-l priveşte, nu se ştie niciodată, el nefiind un mare fan al prezervativelor. Deci nimeni nu vedea vreun motiv pentru care Manu şi Marius să gătească în aceleaşi cratiţe. Dar ei spuneau că n-au inima să facă asta, fiindcă părinţii lor n-aveau inimă să accepte asta. La propriu, fiindcă mama ei avea anghină pectorală, iar tatăl lui era cardiac de când se ştia. Aşa că, mai cu ceartă, mai cu blândeţe, au decis să se înşele amiabil, spre a nu tulbura liniştea familiei. Care familie nu mai prididea să întrebe de ce nu apar nepoţii, ba chiar le făceau programări la medici specialişti în fertilitate. Doctorul le spunea de fiecare dată că primul lucru obligatoriu, dacă vor copii, este să aibă relaţii sexuale. Ei, pe bună dreptate, au spus că întreţin relaţii sexuale din plin - şi nici nu minţeau, tehnic vorbind, doar că omiteau să spună cu cine.

Şi aşa au ajuns la 55 de ani, fără griji şi fără bani, vorba cântecului. Au lăsat-o mai uşor cu înşelatul, fiindcă piaţa nu e prea ofertantă în acest segment de vârstă. S-au astâmpărat, cu îmbufnările, prostatele, artritele şi motanii lor, dar şi-au adus aminte ca prin vis că împlinesc 25 de ani de căsnicie fericită. Au sunat goarna şi s-au adunat la ei, într-o seară sclipicioasă de sâmbătă, 14 prieteni, adică şapte cupluri. Povestea asta am aflat-o de la unul dintre cei prezenţi acolo, eu nu cunosc personal protagoniştii. Invitaţii, tot aşa, aniversau diverse bucăţi de viaţă maritală, sub auspiciile dragostei şi ale respectului reciproc. S-a discutat cordial şi hlizit despre politică, vreme, boli şi fotbal, apoi unul n-a avut ce face şi-a început să bârfească un alt cuplu, despre care se ştia că e alcătuit dintr-un afemeiat şi-o proastă care-l suportă. Cutia Pandorei era deschisă, de-acum curgeau analogiile. Printr-o gafă a unuia care băuse deja o damigeană de ceva, una dintre cele prezente la petrecere a aflat că bărbatul ei s-a culcat cu nevasta altuia prezent la aceeaşi petrecere. Discuţiile (să le zicem aşa) care au urmat au fost de-un penibil care n-a fost egalat decât de altă dezvăluire în premieră: înşelata a spus că ştie cum că altă invitată de-acolo avusese o aventură cu partea masculină a altui cuplu aflat de faţă. În câteva minute, prin strigăte de luptă şi scuiparea tuturor secretelor pe care le ştia fiecare, s-a dovedit că aproape toată lumea din cameră făcuse sex cu aproape toată lumea din cameră. Era ca în comediile proaste. Dacă n-aş fi avut o sursă sigură, nici n-aş fi crezut aşa ceva. Dar mi-am amintit că, de-a lungul vieţii mele, am asistat la atâtea lucruri incredibile în materie de permutări erotice în aceleaşi cercuri, încât nu ştiu de ce mă mai mir.

Epilog: după un scandal monstru care a durat cinci ore şi şase lăzi de vin, şi-au luat la revedere civilizat, s-au îmbrăţişat toţi cu toţi (nu că ar fi fost prima dată), şi-au urat multă fericire şi viaţă lungă. Au trecut cinci ani de-atunci. Niciun cuplu din toate cele care au participat la tărăboi n-a divorţat. Aşteaptă cu drag Nunta de Aur.