Sănătate şi conştiinţă

Nici vieţile furate ale pruncilor nevinovaţi nu au zguduit conştiinţe în sistem.

Să presupunem că toţi cei vinovaţi pentru tragedia de la Maternitatea Giuleşti îşi vor primi pedepsele sau sancţiunile cu dreaptă măsură. Dar chiar şi aşa, în România, oamenii vor continua să moară cu zile în spitale, anonim şi frecvent. Lipsa de organizare, aparatele vechi şi defecte, oboseala medicilor şi a asistenţilor obligaţi să facă gărzi după gărzi, materialele de proastă calitate şi până şi microbii impregnaţi în zidurile mâncate de vreme îşi vor lua, zi după zi, în linişte, porţia de moarte. Sistemul stă pe baze bolnave. Interesele distribuitorilor de materiale sanitare şi medicamente se împletesc, firesc, cu mercurialul ştiut de orice bolnav care intră pe poarta spitalului. Aşa se ajunge ca, într-un spital oarecare, un litru de ulei pentru bucătărie să coste de două ori mai mult decât pe raft la hipermarket, în timp ce materialele sanitare sunt de proastă calitate, neconforme cu normele europene. Sănătatea e subfinanţată. Dar de pe urma ei, la bază se trăieşte binişor, iar sus se fac averi colosale.

E greu să scrii despre acest subiect. Ai părinţi şi rude care nu au altundeva unde să se ducă. Şi te gândeşti că şi tu, într-o zi, ai putea să-ţi încredinţezi viaţa în mâinile lor. Cum te-ai simţi atunci, sub privirea lor dojenitoare? Dar de ce, oare, metoda de coplată, care măcar ar albi banii care circulă în spitale, este refuzată tocmai în interiorul sistemului? Cum se face că profesionişti de primă mână, care îşi merită banii cu prisosinţă, acceptă să lucreze în această atmosferă? E şocant că nici vieţile furate ale celor mai nevinovaţi dintre noi nu au zguduit conştiinţe în sistem. Că niciuna dintre somităţile lumii medicale, oameni respectaţi de toţi, nu a venit, cu seninătate, să-şi pună demisia pe masă şi să zică: „Eu nu-mi mai pot face meseria în asemenea condiţii. Schimbaţi sistemul!". De ce această conspiraţie a tăcerii?

Există totuşi o rază de speranţă: tinerii medici şi asistenţi care pleacă acolo unde sistemul nu-i perverteşte. Acum câţiva ani am filmat un documentar despre românii din Italia, pentru o televiziune privată. Am ajuns şi într-o clinică din Roma, cu asistente în majoritate românce. Plătite demn şi cu un program de muncă uman, lucrau cu plăcere şi toată lumea era mulţumită. De ce nu construim în România spitale noi, în care să angajăm personal nou, nevirusat şi plătit cinstit, de la portar până la director? Banii Europei ne stau la dispoziţie. Am demonstra nu numai că putem face proiecte, dar şi că mai avem rezerve de conştiinţe curate.

P.S. În loc de explicaţii pentru lipsa demisiei minstrului Sănătăţii, premierul Boc dă o declaraţie năucitoare: tragedia de la Giuleşti e o lecţie pentru... autorităţile locale! E clar: rezervele de conştiinţă nu sunt la Palatul Victoria.