Revoluţionar egiptean: „N-a fost lovitură de stat!”

Confruntări în Egipt FOTO Reuters

Ahmed Naguib, unul dintre liderii revoluţiei anti-Mubarak explică de ce s-a alăturat revoluţiei anti-Morsi şi de ce, în ciuda faptului că formaţiunea sa militează pentru un stat egiptean democratic, a aplaudat înlăturarea în forţă de la putere a Fraţilor Musulmani.

Acum mai bine de doi ani, publicam un interviu cu Ahmed Naguib, unul dintre principalii lideri ai tinerilor din Piaţa Tahrir care demonstrau împotriva regimului autoritar al preşedintelui Hosni Mubarak. La vremea aceea, Naguib nu se arăta prea îngrijorat de puterea acumulată în era post-Mubarak de către generalii din Consiliul Militar. “Noi facem presiuni asupra lor, ei răspund într-un fel sau altul şi tot aşa. Dar nu vom avea o dictatură militară aici. Ca să se întâmple aşa ceva, ar trebui ca armata să calce pe tone de cadavre. Egiptul nu este Libia" spunea Naguib. Nici Frăţia Musulmană a lui Mohamed Morsi, care avea să preia puterea politică în Cairo, nu-I dădea dureri de cap tânărului revoluţionar, care se temea doar de revenirea la putere a eşalonului doi al regimului Murbarak. Lucrurile s-au mai schimbat de atunci, însă. Oamenii lui Mubarak au fost înfrânţi în alegerile parlamentare şi prezidenţiale, Frăţia Musulmană a câştigat puterea pentru a o pierde după doar un an, iar armata a reuşit să dea jos un guvern ales democratic fără a călca (deocamdată) pe tone de cadavre. Iar pe Naguib îl preocupă acum tranziţia Egiptului către democraţie şi reacceptarea Frăţiei Musulmane în jocul politic.

Partid post-ideologic

La ora actuală, Naguib este membru al Partidului Curentul Egiptean, unde este şeful departamentului de relaţii externe. Curentul Egiptean a fost format în iunie 2011 de către câţiva membri dizidenţi ai aripii tinere a Frăţiei Musulmane. “Partidul meu experimentează cu ceva nou: încercăm să devenim un partid post-ideologic. N-avem neapărat o orientare idelogică, deşi în multe privinţe tindem să fim mai degrabă de stânga. Lumea ne cunoaşte mai ales ca opozanţi ai islamiştilor” explică tânărul.  “Am fost în opoziţie de la bun început şi am organizat multe dintre demonstraţiile din ultima vreme. Am avut şi doi parlamentari care şi-au dat la moment dat demisia [în semn de protest faţă de măsurile luate de Morsi – n.red.]. Cam 20% dintre membrii noştri sunt foşti membri ai Frăţiei care au intrat în conflict cu liderii acelei formaţiuni. Au considerat că aceştia au trădat revoluţia, aşa că au plecat din organizaţie şi, împreună cu alţi membri ai coaliţiei tinerilor revoluţionari [care a condus protestele anti-Mubarak – n.red.], au format acest partid. Vreo 30% dintre membri sunt tineri independenţi ca şi mine, iar 50% sunt membri ai unor formaţiuni de stânga, în principal social-democraţi” explică Naguib.

“Fraţii au trădat revoluţia”

Conform revoluţionarului, preşedintele ales al Egiptului, Mohamed Morsi, a înşelat amarnic aşteptările poporului şi nu mai merita să rămână la putere. “Morsi trebuia să plece de la putere din foarte multe motive. Când l-am votat în turul doi al alegerilor prezidenţiale [din iunie 2012, când contracandidatul lui Morsi a fost Ahmed Shafiq, ultimul prim-ministru al regimului Mubarak – n.red.], l-am votat pentru că nu vroiam să redăm puterea oamenilor lui Mubarak. Cu câteva zile înainte de turul doi, Morsi a făcut nişte promisiuni opoziţiei la Hotelul Fairmont. [Vezi aici]. A promis să fie adevăratul reprezentant al revoluţiei, să-i judece pe oamenii lui Mubarak şi să se ocupe de problemele de inechitate socială. N-a făcut nimic din toate acestea. Din contră, primul lucru pe care l-a făcut [când a ajuns la putere] a fost să se ia de mână cu Consiliul Militar şi să le dea mai multe privilegii decât le-au dat Nasser, Sadat şi Mubarak la un loc. [Toţi trei foşti preşedinţi au fost militari – n.red.]. E vorba de fostul Consiliul în care erau încă oamenii lui Mubarak, nu Consiliul de acum. [În august 2012, Morsi l-a schimbat pe ministrul apărării, generalul Mohamed Hussein Tantawi, cu generalul Abdul-Fattah el-Sisi, care, la rândul său, l-a dat jos pe Morsi din fruntea guvernului – n.red.]. Aşa că Fraţii au trădat revoluţia. Ca urmare, 33 de milioane de oameni au ieşit în stradă - de trei ori mai mulţi oameni decât l-au ales preşedinte pe Morsi” spune Naguib.

Erorile lui Morsi

“Ţara se îndrepta către colaps economic, aveam probleme cu benzina, cu curentul electric, cu apa şi aşa mai departe. Şi Morsi ne-a mai şi făcut de toată jena în lume. I-a făcut pe o mulţime de preşedinţi de ţară care s-au întâlnit cu el să le fie milă de Egipt. Putin a spus ‘Acest preşedinte nu va sta la putere prea mult. De obicei aveam ce învăţa de la preşedinţii egipteni. Acesta nu intră în acea categorie’. Pe Angela Merkel a şocat-o de-a dreptul. Dar cea mai gravă chestiune a fost însăşi siguranţa statului egiptean, care era ameninţată de către politicile implementate de către oamenii lui Morsi. E vorba în primul rând de negocierea drepturilor istorice ale Egiptului la o anumită cantitate de apă din Nil. [Vezi aici]. Toate aceste probleme puse la un loc, plus atitudinea lor condescendentă, [legitimează înlăturarea lui Morsi de la putere]. Nu uitaţi că alegerile care i-au adus la putere nu au fost alegeri normale. Ele au venit în urma unei revoluţii. Politicile lor nu i-au inclus pe cei care chiar ar fi putut să schimbe lucrurile în bine. Au făcut aceeaşi greşeală ca şi Mubarak când s-au bazat doar pe oamenii lor şi nu i-au cooptat şi pe cei care chiar aveau talent” adaugă tânărul.

“Armata nu vrea să guverneze”

“Da, armata a acţionat, dar acţiunile lor au fost precedate de ieşirea în stradă a 33 de milioane de oameni şi de strângerea a 22 de milioane de semnături [cifrele nu pot fi confirmate – n.red.]. Pe vremea lui Mubarak, armata acaparase absolut toată puterea. De data aceasta, generalii au cedat imediat puterea şefului Curţii Constituţionale. I-au cedat chiar şi puterea de da legi, ceea ce dovedeşte că nu vor să guverneze ei ţara. Binenţeles, vom vedea ce urmează. Dar deocamdată acţiunile lor vorbesc de la sine. Ca să nu mai spun că au de partea lor pe Marele Imam [al moscheii şi universităţii Al-Azhar, unul dintre liderii cei mai importanţi ai suniţilor musulmani din întreaga lume – n.red.], pe Papă [Papa Teodor al II-lea, şeful Bisericii Ortodoxe Copte – n.red.], pe liderii opoziţiei politice, pe intelectuali şi pe tineri. Cu toţii au fost de acord cu mutarea pe care a făcut-o armata” spune Naguib. “Unii ne-au numit trădători pentru că am fost de-acord cu măsurile luate de către armată şi pentru că nu le-am calificat drept o lovitură de stat. Am avut chiar demisii în partid din cauza asta. Dar rămânem fermi în convingerea că nu a fost o lovitură de stat pentru că puterea a fost cedată civililor iar [înlăturarea lui Morsi] a fost întreprinsă în concordanţă cu voinţa a 33 de milioane de oameni care au ieşit în stradă” spune tânărul.

“Fraţii vor trebui să-şi schimbe liderii”

Aşa cum s-a văzut imediat după debarcarea de la putere a lui Morsi, milioanele de susţinători ai Frăţiei Musulmane nu au dispărut peste noapte, iar formaţiunea politică are în spate mai bine de 80 de ani de rezistenţă la represiune militară şi poliţienească. Un Egipt cât de cât stabil şi democratic va trebui aşadar să găsească o modalitatea de a-i reintegra pe Fraţi în ordinea politică şi socială, iar Naguib e perfect conştient de acest lucru. “Trebuie neapărat să ajungem la un compromis politic. E îngrijorător faptul că armata şi poliţia i-au arestat imediat pe liderii Frăţiei Musulmane fără a urma procedurile legale. Ar fi trebuit să existe nişte mandate de arestare pentru ei şi [odată arestaţi] să fie trataţi decent. Când cineva e arestat, trebuie să existe şi nişte probe. Toţi cei care au incitat la violenţă trebuie judecaţi, dar în mod legal, nu în tribunale extraordinare. Înainte ca Fraţii Musulmani să fie readmişi pe scena politică, vor trebui să-şi schimbe liderii actuali şi să-i pună să plătească pentru toate greşelile care i-au adus în situaţia actuală” conchide revoluţionarul, care aşteaptă viitoarele alegeri parlamentare pentru a candida din partea Curentului Egiptean.

Note jurnalistice: Aşa cum notasem şi în articolul precedent, pe Ahmed Naguib îl cunosc personal de mai mulţi ani, fiindu-mi la un moment dat gazdă în Cairo. Interviul pe care se bazează acest material a fost luat prin Skype.