Repere în lumea perisabilă a teatrului: Patrel Berceanu

Poet, teatrolog, mult timp secretar literar al Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova și apoi director al Teatrului de păpuși Colibri, Patrel Berceanu a marcat prin existența și activitatea sa viața literar-artistică a Băniei.

Plecat prea repede din lumea asta el revine în memoria celor care l-au prețuit ca un reper, cu atât mai mult cu cât teatrul pe care l-a slujit cu condeiul este un domeniu al efemerului.  

La recenta sesiune a Festivalului pe care i-l dedică anual teatrul craiovean și filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor, poetul Nicolae Coande, în calitate de dramaturg al teatrului și organizator al manifestării, a evocat personalitatea lui Patrel Berceanu în termenii pe care îi merită. Subliniind pe lângă talentul cu care era înzestrat, meticulozitatea în elaborare, munca pe text vorbitorul a îndemnat cititorii să considere  cărțile date tiparului de acesta un model de lucru și  seriozitate în munca de creație.  De altfel pe lângă cele reeditate acum: Povești dăruite scenei, Teatrul în dialog cu veacul a fost lansat și volumul de piese pentru copii: Povești dăruite scenei, rod al preocupărilor din epoca directoratului la Colibri a lui Patrel Berceanu.

Evocarea caldă a poetului făcută de colegi s-a întregit cu mărturiile poetei Doina Berceanu, ale lui  a lui Mihai Firică, președintele filialei Uniunii Scriitorilor referitoare la poezia celui omagiat și ale actorului Emil Boroghină director al TNC în perioada în care a colaborat cu Patrel Berceanu ca fost secretar literar. Acesta din urmă a lăudat monografiile de spectacol realizate de Patrel la adresa succeselor internaționale ale spectacolelor lui Silviu Purcărete: Titus Andronicus, Ubu Rex cu scene din Macbeth, exprimând speranța că acest tip de cercetare va continua. Într-adevăr pentru istoria teatrului asemenea cărți sunt indispensabile când e vorba de spectacole care au jalonat evoluția artei scenice. O muncă aplicată de cercetare și analiză se cere continuată pe urmele unor secretar literari devotați care știu să își valorifice pregătirea teatrologică.

Chiar dacă în zilele noastre grație noilor tehnologii, a internetului, informația pare că ne stă la îndemână, lucrările de sinteză ne sunt necesare cu atât mai mult cu cât ele pot concentra și mărturii ale contemporanilor care în timp devin inestimabile. De altfel în evocatele cărți Patrel Berceanu a apelat la acestea, incluzând în lucrările sale pe lângă comentariile proprii, declarații ale creatorilor respectivelor spectacole, extrase de presă, iconografie, transformând în adevărate exegeze aceste lucrări, astăzi de referință. Prin aceasta teatrologia se legitimează de altfel ca domeniu de cercetare diferit și dincolo de cronica de spectacol curentă pe care o practică un specialist în artele spectacolului, când o practică.

În acest sens, tot conform tradiției, în cadrul colocviului dedicat lui Patrel Berceanu, a fost inclusă și conferința criticului Ion Parhon, secondat de jurnalista Mariana Ciolan: Teatrologie și critică de teatru, noi paradigme în istoria teatrului. Temă de reflexie într-o perioadă care pune acut sub semnul întrebării viabilitatea și eficiența criticii teatrale sub presiunea internetului, subiectul în discuție atrage atenția, o data în plus , asupra pericolului amatorismului care amenință domeniul. Premiat cu diploma ce poartă numele fostului coleg, Ion Parhon, ca reprezentant al unei generații deprinsă cu implicarea  criticului în susținerea vieții de spectacol, a punctat câteva dintre rigorile unei meserii care acreditează ideea susținută de George Banu a acompaniatorului.

Văzând în critic un însoțitor competent în munca de creație a oamenilor teatrului și nu un judecător ex catedra George Banu a probat cu propria sa viață valabilitatea acestei aserțiuni.

Întâlnirea substanțială de la filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor a mai cuprins pe lângă acordarea unui premiu de poezie  conferința  Caragiale, mașinăria care nu ne înghite, susținută de prof. univ. Mircea M. Diaconu de la Universitatea din Suceava.