Proşti şi corupţi

Motto: „Ceea ce este de folos duşmanului, îţi dăunează ţie; iar ceea ce îţi este ţie de folos dăunează duşmanului”(Niccolo Machavelli 1469-1527)

Adversarul exterior jubilează, iar adversarul interior subminează! Aici ne aflăm acum! Tragedia este că această autro-dărâmare a României apare drept propria noastră operă sinucigaşă: în primul rând că o patronează partide şi guverne alese prin vot de noi înşine, în al doilea rând pentru că nici un economist, nici un sociolog şi nici un politolog şi nici un istoric nu semnalează conspiraţia şi în al treilea rând pentru că de nicăieri nu apare să se formeze un partid protestatar şi să se organizeze o reacţie de salvare. Dovadă de incapacitatea egală cu trădarea este falimentul social precedat de falimentul moral. Direcţia spre bine are trei duşmani: răii care nu vor, proştii care nu înţeleg şi epuizaţii care nu pot. Dare ce facem atunci când cele trei nefericite realităţi sunt prezente în aceeaşi persoană decidentă?

Oamenii de bine se văd mai puţin în cuvinte şi intenţii şi mai mult în fapte şi rezultate. Oamenii născuţi şi educaţi pentru bine: acceptă discuţia şi pe parcurs evoluează de la critică la colaborare. Nu este cazul clasei politice româneşti. Oamenii născuţi şi dresaţi pentru rău: încep cu cearta şi pe parcurs elimină şansele şi concentrează riscurile. Aşa este clasa politică românească. Semnele distinctive ale unei clase politice lovită de incapacitate în viaţa publică şi în activitatea politică sunt următoarele: dificultatea de a se decide; starea continuă de agitaţie; pasiunea pentru amănunte; instabilitatea psihică; sărăcia de imaginaţie; prostia nedublată de stăruinţă, duplicitatea descoperită, uşurinţa de a ofensa.

Particularitatea definitorie a proştilor este să se simtă mulţumiţi şi fericiţi cu prostia. Iar particularitatea definitorie a nebunilor este să-şi repete mereu erorile şi să-şi creadă dezastrele a fi triumfuri. Proştii se angajează inconştient întrucât nu sesizează realităţile şi le înlocuiesc cu iluzii. România pare să fie pe un drum bizar şi periculos, nenumit şi ne-explicat: adică acela de a se păstra vechiul conţinător statal pentru un alt conţinut naţional! Şi, în acest proiect, este mai de folos duşmanilor din exterior ca românii să continue a exista ca populaţie subalternă de salahori, servitori, cerşetori, handicapaţi şi şomeri. Măscăricii, saltimbancii şi clownii ne distrează cu veselul lor politicianism dar ei sunt anume plătiţi ca diversiune şi anestezie.

În evidenţă exemplificativă, iată semnele autodistrugerii prin incapacitate în viaţa publică şi activitatea politică:

- Dificultatea de a se decide

- Starea de continuă agitaţie

- Pasiunea pentru amănunte

- Instabilitatea psihică

- Sărăcia de imaginaţie

- Prostia nedublată de stăruinţă

- Duplicitatea descoperită

- Uşurinţa de a ofensa

Aici ne aflăm acum.