Pariul filmului românesc, la Paris. A fi sau a nu fi în sală
0
Alături de prezenţa obligatorie a scriitorilor români la Salon du livre, aşezarea în durată (profesionist, fără heirupism) a unui festival de film românesc la Paris era de mult o evidenţă, irosită în ultimii ani din lipsă de viziune, de politici culturale coerente. Chiar dacă pus pe roate în ultima secundă, festivalul „Le Paris du cinéma roumain“ este din start un pariu reuşit.
Era şi timpul. După o absenţă de 5 ani, renaşte, la Paris, Festivalul filmului românesc, iniţiat de producătorul Dan Burlac în 2001 şi organizat în 2015 în partenariat cu ICR Paris şi cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei din România.
În capitala europeană care a pariat întotdeauna pe filmul românesc – nu există practic proiecţie din cinematografia românească actuală care să nu fi stîrnit, aproape în mod reflex, cronici şi dezbateri – festivalul „Le Paris du cinéma roumain“ are din start un dublu potenţial de succes: estetic (de conţinut artistic) şi de imagine (de lobby cultural, de brand).
Aş spune că alături de prezenţa obligatorie a scriitorilor români la Salon du livre, aşezarea în durată, (profesionist, fără heirupism şi compromisuri) a unui festival de film românesc la Paris era de mult o evidenţă, irosită în ultimii ani din lipsă de viziune, de politici culturale coerente şi, deci, de fonduri.
Producătorul de film Dan Burlac, preşedintele Asociaţiei Mimesis, organizator principal, aduce la Paris opt filme, dintre care patru în premieră pentru Franţa.
Între 11-15 decembrie la cinematograful Luminor, din cartierul Le Marais, sunt programate filmele : „Cripta“ de Corneliu Gheorghiţă, „De ce eu“ de Tudor Giurgiu, „Poziţia copilului“ de Călin Peter Netzer, „Toto şi surorile lui“ de Alexander Nanau, „Muntele magic“ de Anca Damian, „#Selfie“ de Cristina Iacob şi „Aferim!“ de Radu Jude. În deschidere are loc proiecţia, în premieră în Franţa, a filmului „Comoara“ de Corneliu Porumboiu (premiul Un Certain talent la Cannes) în prezenţa producătoarei filmului, Sylvie Pialat.
La proiecţii şi dezbateri participă criticul şi istoricul de cinema Cristian Tudor Popescu, invitatul special al festivalului, actorul Serge Riaboukine, regizorul Corneliu Gheorghiţă, istoricul şi ambasadorul României pe lângă UNESCO Adrian Cioroianu, Antonela Capelle-Pogăcean, cercetătoare la Science Po, Pierre Eisenreich, critic de cinema la revista Positif, Léo Soesanto, critic de film la Inrockuptibles, Petrika Ionesco, regizor de teatru şi operă, actriţa şi cântăreaţa Rona Hartner şi regizorul Tony Gadlif.
Din cauza atentatelor de la Paris, petrecute cu mai puţin de o lună în urmă, unii invitaţi din România au ezitat să vină, deplînge organizatorul Dan Burlac. În schimb, pentru că va fi în sală, publicul parizian va dovedi o dată în plus că povestea noastră – pe ecrane sau în viaţă – e mai puternică decît a lor.
Cristina Hermeziu: Festivalul de film românesc de la Paris se reia după ani buni: de ce acum? Care este „pariul“ acestui moment?
Dan Burlac: Din pacate activitatea mea de producător m-a tinut departe de Franţa în ultimii ani şi din această cauza am întrerupt evenimentul. Mi-a lipsit mie dar şi prietenilor filmului românesc din Paris care mă întrebau destul de des "ce se mai întîmplă cu festivalul".
Cum oarecum am revenit în Franta dupa „exilul“ românesc, a fost momentul perfect să-l reiau. Nu exista un pariu dar lumea risca să uite, trăim într-o lume în care imaginea contează foarte mult, dacă nu „existăm“ artistic, se vorbeşte din ce în ce mai puţin despre noi şi este păcat. Festivalul este un eveniment menit să cultive imaginea filmului românesc în Franţa, căreia îi datorăm foarte mult pentru explozia noastră şi mă gîndesc aici numai la Cannes sau la coproducţiile franco- române din ultimii ani
Nu am vrut să-l fac, mai ales după evenimentele tragice din ultima perioadă, dar mi-am zis că dacă nu-l facem acum, pierdem iar un an şi mi-ar fi părut rău.
Care e forţa de seducţie a filmelor aduse la aceasta ediţie la Paris?
Sunt filme care au cîştigat multe premii. Ma gîndesc numai la « Aferim », la « De ce eu » sau la « Muntele magic », care confimă buna sănătate a filmului românesc. Forţa vine din temele pe care le abordează, diversitatea selecţiei fiind interesantă, cred eu. Ele traversează o seamă de probleme şi preocupări ale societăţii româneşti care interesează în egală măsură şi publicul internaţioanal.
Atentatele recente au avut impact asupra multor programări culturale în diferite săli, la Paris. Nu v-a descurajat acest lucru?
E un efect imediat şi m-a întristat faptul că invitaţii, echipa filmelor au preferat să nu vină la Paris şi înteleg perfect rezerva lor.
Sunt foarte onorat şi bucuros că domnul Cristian Tudor Popescu a acceptat să vină la festival ca invitat special, în calitate de critic şi istoric de film.
E un festival cam …grăbit. Unde mai sunt lucruri de rezolvat ca să capete greutate?
Mai este de lucrat la partea financiară si trebuie intrat şi în partea franceză de comunicare, prin parteneriate funcţionale. Am colaborat foarte bine anul acesta cu ICR Paris dar nu este suficient, şi important e că i-am dat drumul. La anul putem pune pe masă ceva, ca sa adunăm mai multă energie şi resurse la acest festival care poate să se diversifice şi să crească.
Care este filmul românesc preferat, din toate timpurile?
Primul meu film, din motive foarte personale, dar care sunt sigur va rămîne o referinţă a filmului românesc: „A fost sau n-a fost“ de Corneliu Porumboiu.
Programul festivalului „Le Paris du cinéma roumain“ aici.
Se încarcă comentariile...
