Opţiunile lui Mihai Ghimpu
0
Textul ce urmează nu reprezintă un parti-pris personal, nu este expresia unei simpatii sau antipatii politice, oricât de explicabile. Este o analiză pe marginea conjuncturii create odată cu desemnarea oficială a noului premier, căruia îi revine misiunea să obţină votul de învestitură în Parlament şi continuarea cursului pro-european al Republicii Moldova.
Vlad Filat, primul-ministru desemnat, va avea destule dificultăţi. Nu ştim cum se va comporta PD-ul, dacă nu cumva aplică o tactică duplicitară, deşi nu vedem ce ar câştiga provocând alegeri anticipate. Pentru moment, luăm de bune declaraţiile preşedintelui său, Marian Lupu, despre disponibilitatea sa de a se lăsa convins de Filat… evident, adăugăm noi, după ce va obţine cedările cuvenite din partea acestuia.
Într-o situaţie mult mai inconfortabilă se află Mihai Ghimpu. Problema sa este că a vorbit prea mult, nu a scăpat nicio ocazie să-l atace pe Vlad Filat, şi, în consecinţă, şi-a îngustat imprudent spaţiul de manevră. Acum, după ce cronometrul constituţional a fost pornit, liberalii trebuie să decidă: fie îl votează pe Filat prim-ministru şi participă la guvernare, fie se repliază şi trec în opoziţie (într-o opoziţie „de dreapta“), rămânând principiali şi inflexibili până la capăt, dar cu ce foloase pentru ei, pentru „cauză“ în definitiv?...
Ura, emoţiile, afectele scăpate din frâu nu sunt un sfetnic bun în politică şi, mai ales, nu ţin loc de argument în strategia unui partid. Preşedintele PL înţelege asta şi atunci afirmă, hazardat, că Alianţa va pierde alegerile din 2014 cu Filat prim-ministru. Dar de unde ştie Mihai Ghimpu că alegerile vor fi pierdute? Mai ales că fiecare partid va merge pe cont propriu în campanie. Multe se pot întâmpla până atunci, actul de guvernare poate fi îmbunătăţit, cu sprijinul şi sub presiunile Occidentului. Chiar oamenii dlui Ghimpu şi-ar putea demonstra eficienţa. De pildă, ministrul Transporturilor Anatol Şalaru, care va reuşi să repare şoselele, aşa încât PL-ul să câştige de partea sa marea masă a automobiliştilor din Moldova! Sunt bani mulţi, ca şi la Mediu de altfel (portofoliu deţinut tot de liberali), a-i pierde ar fi o mare eroare.
Ce perspective i-ar aduce PL-ului trecerea în opoziţie? Niciuna. Responsabilitatea politică a acestuia faţă de electoratul său nu este să pună distanţă între el şi ceilalţi parteneri, pentru a-şi înălbi propria imagine, sau să promoveze proiecte de legi care aţâţă partida rusofilă din Moldova, în condiţiile în care nu suntem pregătiţi a face faţă unor eventuale sancţiuni, politice şi economice, din partea Moscovei. Misiunea PL este să contribuie, alături de alte partide, la europenizarea Basarabiei, la prevenirea revanşei comuniste. Iar asta nu înseamnă doar rezistenţă anti-rusă, ci apărarea principiilor democratice, care nu au nimic de a face cu reintroducerea calomniei în Codul Penal, ca bâtă împotriva presei, cerută de Ghimpu (frumoasă iniţiativă pentru un politician democrat şi unionist, nimic de zis!).
Cu toate reproşurile sale la adresa lui Filat, multe dintre ele întemeiate, PL nu are şanse să ajungă la guvernare decât alături de PLDM, adică alături de nişte partide apropiate ca idealuri, or dintre acestea, deocamdată, doar formaţiunea lui Vlad Filat are o forţă electorală redutabilă. Apoi – o ştim de la case mai mari – este preferabil să fii în interiorul, nu în afara jocului politic. Să corectezi, să cenzurezi eventualele derapaje ale guvernării din care faci parte, nu să cârteşti de pe bordură, neputincios, zidit într-o „puritate morală“ care nici măcar nu este adevărată. Mai ales că noul cabinet, se pare, va aduna suficiente voturi pentru a fi învestit: se încălzesc pe margine „neafiliaţii“, flămânzi de ciolan. De ce să nu negociezi, de ce să nu participi la guvernare, sporind caracterul pro-românesc şi european al noii coaliţii, de ce să laşi să se formeze o „oaste de strânsură“ în jurul primului-ministru, care să diminueze considerabil potenţialul reformist al guvernului?...
Dacă aceste idei îl vor convinge, dlui Ghimpu i-ar mai rămâne o singură problemă: să-şi salveze obrazul în faţa propriilor suporteri, după ce de prea multe ori a refuzat orice asociere cu Filat (ori, în politică, niciodată să nu spui niciodată, mai ales în politica moldovenească!). Cu puţină imaginaţie, liderul PL poate trece şi peste acest inconvenient, construindu-şi următoarea pledoarie: „Îmi menţin toate criticile la adresa lui Vlad Filat, continuu să dezaprob stilul său de lucru, aroganţa şi lipsa de comunicare, dar, după o analiză profundă şi responsabilă, am decis să oferim votul nostru noului guvern. Nu o facem pentru Vlad Filat, ci de dragul interesului naţional, care este prioritar“.
Indiferent dacă ne va lua sau nu în seamă sugestiile – nu sunt originale, le-au formulat şi alţii! –, am scris acest articol, gândindu-mă şi la colegii lui Mihai Ghimpu, printre care se numără destui oameni valoroşi: scriitori, ziarişti, profesori universitari, jurişti – Ion Hadârcă, Ana Guţu, Corina Fusu, Boris Vieru, Valeriu Saharneanu, Tatiana Potâng, Valeriu Munteanu, dar şi Dorin Chirtoacă (poate cu el ar fi trebuit să încep această înşiruire?…). Sunt personalităţi care şi-au creat un nume nu mulţumită PL-ului, dimpotrivă: PL-ul şi l-a consolidat pe al său, atrăgându-i. Dincolo de considerente de disciplină internă sau de loialitate personală faţă de liderul lor, aceşti oameni nu vor putea evita întrebarea: ce au făcut ei pentru a preveni ieşirea partidului de la guvernare, marginalizarea lui pe scena politică, blocarea, ca pe timpuri PPCD-ul, la limita a 7-8%? Ce au făcut azi, nu ce-au făcut înainte, pentru a preveni revanşa comunistă?
Nu-mi place deloc ce se întâmplă pe scena politică, dar se pare că acesta este stadiul de evoluţie al societăţii basarabene, deocamdată aici ne găsim. Mâine, sperăm să reuşim mai mult, inclusiv corectarea Articolului 13 din Constituţie, care a rămas o pată ruşinoasă pe fruntea acestui popor.
Se încarcă comentariile...
