Noul concept al salarizării: de la egalitarism la premierea muncii și a calității, expertizei și calificării

Stânga, inclusiv zona sindicală și cea din vechile percepte comuniste, a preamărit egalitarismul. Pe principiul La muncă egală, plată egală!, a ținut în activitate cât mai mult din societate. Însă cu leafă mediocră și, firește egală. Dacă urmărim și ultimele zbateri la creșterea de salarii din partea diferitelor categorii sociale, toate solicitările sunt cele de egalizare în plus, în sus, doar pe simplul motiv că este un post similar sau cu aceleași solicitări ca un altul, mai bine plătit.

Scăderea dramatică a poftei de muncă

Și la nivel politic, orice concept de tăiere sau ajustare bugetară se îndreaptă mai degrabă către abordările de stânga, nu de dreapta: să plătească cei care produc, cei cu lefuri mai mari, cei care au, companiile și cei care muncesc eficient și pe bani. Pentru că ei au bani. Iar salariul minim al celor care doar ocupă niște posturi, făcând muncă mediocră, să nu fie, firește, atins. O asemenea abordare asumă faptul că societatea românească a rămas cu imaginea la o formă clasică a structurii ca-n anii 2000-2010, nicidecum una post- pandemică, în care avem două probleme majore.

Principala problemă este diferența generațională de abordare a muncii, dublată, totodată și de diferența majoră de pregătire – față de generația decrețeilor(50-57 ani). Dar poate cea mai pernicioasă temă este lipsa dorinței generale a populației de a munci, sau formule cât mai economicoase și minimale de efort, încă o dată, efect al pandemiei: se poate și cu program de acasă, un program aproximativ și greu verificabil, mâncând un sandwich și bând o cafea, dar fără stres și fără bătaie de cap.

În fapt, pandemia a determinat o scădere dramatică a poftei de muncă! Dacă luăm în discuție și modul în care s-au derulat cursurile online și calitatea extem de redusă a pregătirii celor care au petrecut un an și jumătate – mai mult sau mai puțin – în fața ecranelor calculatoarelor, și acesta e cazul pozitiv, putem avea imaginea categoriei de forță de muncă mediocră pe care a produs-o! Cu excepția domeniului IT, celelalte domenii de pregătire și cele de muncă au suferit în mod substanțial în perioada 2020-2022.

Diferențierea salariilor pentru calitatea angajaților și a muncii

Preocuparea fundamentală a Guvernului României ar trebui să fie în primul rând cea de a susține munca, de a recompensa munca serioasă, asiduă și productivă și de a atrage cât mai mulți români la muncă! La muncă aici, în țară. Desigur, problema se desfășoară și în contextul lipsei locurilor de muncă pentru personal bine pregătit, cu facultate și studii masterale, considerate supra-calificate, dar și tinerilor absolvenți, cărora li se oferă doar locuri de vânzători în supermarketuri sau vânzători de polițe de asigurare, într-o țară cu record la șomaj al absolvenților de facultate în cadrul categoriilor apte de muncă.

Corectarea unei asemenea dereglări se face prin premierea celor ce muncesc eficient, în paralel cu crearea unui program de reabilitare a imaginii și atractivității muncii, de la crearea locurilor de muncă bine plătite pentru personal cu studii superioare, la programe de salarizare diferențiată prin favorizarea calității muncii, a muncii eficiente și de calitate, bine făcută, și diferențierea salariilor între cel care muncește calitativ, de care e nevoie, și cel care ocupă un loc de muncă cu prestație mediocră!

Acesta trebuie să fie programul liberal, acela de a premia munca, și mai ales munca de calitate, bine plătită, pregătirea serioasă, etc. Meritocrația și elita României e zona pe care o apără PNL! Mai mult, aceasta este și formula de salvare a României și de echilibrare a bugetului de stat, prin aducerea nu egalitară a fiecăruia la același plafon de retribuție, ci scalarea diferențiată a veniturilor pentru același tip de post în funcție de pregătire, experiența de muncă, capacitatea de muncă și eficiența celui în cauză.

Salariul minim sau social pe un tip de loc de muncă nu poate fi același pentru cel cu eficiență și calitate a prestației. Cel de care este absolută nevoie. Cel important pentru companie, instituție, sau serviciul oferit. Așa se întâmplă și în marile companii multinaționale, așa se întâmplă în orice întreprindere ce implică investiția asumată de către un privat.

Depolitizarea muncii și utilizarea eficientă a resurselor de personal

Marcarea susținerii unei reforme reale și corecte, a accesului egal la resurse și asumarea corectă a costurilor reformei, este necesară, cu migrarea resurselor cu precădere exact către cei care muncesc – și nu mă refer, aici, firește, la munca brută. Apoi o alocare de resurse și politici atractive cu precădere pe piețele deficitare, către cei  care pot oricând să plece din țară. În paralel trebuie evitate prin politici adecvate de personal și salarizare diferențială pierderea resurselor umane care au tendința, altfel, să meargă în cohorta celor care nu pun calitate în munca lor. Pentru ca Merge și așa!

Sistemul egalitarist, de stânga, al salariilor egale indiferent de calitatea omului și a muncii sale trebuie să înceteze! Este necesară elaborarea urgentă a conceptului aferent viitoarei legi a salarizării pe principiul favorizării calității muncii, iar egalitatea salarială la posturi similare nu mai poate persista!

Pe de altă parte, firește, trebuie avut grijă la evaluarea personalului să se evite politizarea sau alterarea calității în prestații. Calitatea personalului e dată de pregătire și mai ales de pregătirea continuă, apoi de experiență și de capacitatea de muncă, în fine de eficiența în muncă. Dar nu pentru că este apropiat politic sau solicitat mai mult dacă se raportează la culorile spectrului de partizanat. Ci pentru calitatea intrinscă. Este responsabilitatea decidentului, angajatorului, responsabilului de proiecte să recurgă la personalul cu nivelul potrivit de pregătire, experiență și maximum de calitate personalul pe care-l are la dispoziție.

Epoca preeminenței personalului calificat doar pentru servitului de cafele și a celui din spectrul aparițiilor decorative, sau a sinecurilor de partid, trebuie să dispară în beneficiul resurselor umane care chiar pot sprijini decidentul și managerul și pot presta munca potrivită. Aici este reforma fundamentală care trebuie făcută pentru a avea o salarizare cu adevărat echitabilă, eficientă și care să susțină munca de calitate și să rețină în poziții publice profesioniștii cu expertiză. Da, cu salarii diferențiate, cum este normal.