Lăsaţi catedrala să existe ca o definiţie

Românii n-au imaginaţie. Românul, majoritarul, n-are capacitatea de a vedea în perspectivă. El nu este capabil să discearnă între prezent şi viitor, iar trecutul este un mix de legende cu pilde din care înţelege doar ce vrea.

Cu foarte mici excepţii, tot ce s-a-ntâmplat greşit în istoria acestei ţări a fost dintr-o lipsă totală de viziune. Plebea a înghiţit tot ce a primit în blid. Legionarism, comunism, capitalismul ăsta de cumetrie, totul a fost înghiţit pe nemestecate. Nimic nu a fost pus sub lupa întrebării, pentru că românul, aşa cum e-nvăţat şi-n şcoală, nu trebuie să pună problema „altfel“. Dacă profesorul îţi spune că Eminescu a vrut să spună asta, păi asta a vrut să spună. Şi nimic mai mult.

Pe fondul protestelor din ţară se cere schimbarea Catedralei Mântuirii Neamului din mall creştin în spital ultramodern. N-am studii în domeniul arhitecturii, dar am dubii că se poate face o astfel de schimbare. Acum. Pentru cine nu ştie, la catedrala se lucrează cu un asemenea spor că autostrăzile plâng de ciudă. Şi nici nu cred că mai e rentabil s-o demolezi ca să faci un spital. Personal propun s-o terminăm din două motive:

1. Pentru compatrioţii creştini. Din dragoste de aproape hai să le satisfacem nevoia de catedrală. Probabil mulţi dintre ei s-au plimbat prin ţări străine şi au văzut catedrale mari, frumoase, construite acum sute de ani, şi s-au simţit în urmă. De dragul lor hai să facem un pas în spate noi cei care credem în spiritualitatea intimă şi să ne-ntoarcem în timp pentru a ridica o demonstraţie de credinţă. Să-i lăsăm să se bucure de ce-şi doresc şi să-ncercăm să ne bucurăm şi noi de bucuria lor.

2. Românul n-a învăţat niciodată dacă n-a greşit. Până n-a dărâmat sau n-a supraconstruit nu şi-a dat seama de gafă. Catedrala Mântuirii este o nouă greşeală prin care românii vor învăţa despre ei (sper) că-s compulsivi precum o diva cu card Gold în mall. Mereu am vrut mai lung, mai mare, mai grozav. N-au chinezii cel mai lung zid, ci românii: Marele Zid al … Româneşti (completează după cum pofteşti). Pur şi simplu nu ştim niciodată ce priorităţi avem.

Acum, ne trezim că politicienii sunt corupţi, dar omitem că ei sunt oglinda poporului. Iliescu a reprezentat oportunistul anilor ’90, Băsescu e definiţia jmecherului din popor, iar Iohannis e generaţia sătulă de vorbă multă.

Acestea fiind zise, lăsaţi catedrala să lucească în soare. Să atragă turişti, moaşte, pe Dumnezeu. S-o vedem de la mii de kilometri distanţă. Să ne orbească turlele ei aurite pe când stăm în saloane de spital cu pereţi scorojiţi, ori pe copiii care stau cu gecile pe ei în săli de clasă încercând să înveţe că „România e o ţară bogată, curajoasă, minunată“, dar ghinionistă şi mereu furată de masoni, americani, ruşi, unguri, evrei, ş.a.m.d. Niciodată de noi. Noi nu.