Iohannis faţă cu Europa: ce s-a văzut şi ce nu s-a văzut la Strasbourg

Am urmărit discursurile din ultimele două luni de la Strasbourg şi am avut senzaţia că văd două filme diferite. Unul care a rulat luna trecută a început cu „Nu am venit aici să mă explic“, iar altul cu „Este o onoare şi un privilegiu să mă aflu astăzi aici în Parlamentul European“.

Iohannis de azi a reprezentat o Românie familiară, care este acasă în instituţiile europene. Prim ministrul a reprezentat însă luna trecută o Românie care duce un război de gherilă cu Europa şi cu ea însăşi.

Trebuie să spun din capul locului că am apreciat discursul Preşedintelui şi că merită felicitată echipa lui pentru livrarea unui produs de calitate. Consilierii Andrei Murariu, Leonard Orban, Bogdan Aurescu şi Ambasadoarea noastră la UE, Luminiţa Odobescu, au fiecare meritele lor în această realizare.

Acesta a fost primul discurs al unui Preşedinte al României în Plenul Parlamentului European. Faptul că echipa Preşedintelui a preluat o metaforă folosită acum un an de Preşedintele Juncker şi au îmbunătăţit-o a fost un semn al bunei pregătiri. Juncker spusese că Europa respiră cu ambii săi plămâni, estic şi vestic – Iohannis a spus că Europa are o singură inimă.

Iohannis a vorbit azi ca unul care face parte din club. Cu uşurinţă îl poţi vedea nu doar în Consiliul European, ci poate într-o zi (acea zi nu a venit încă) îl poţi vedea prezidând acest for sau conducând diplomaţia europeană. El însă, sasul care nu a plecat în 1989 de la Sibiu în Germania, va pleca în 2019 la Bruxelles? Rămâne de văzut.

Preşedintele a vorbit de unitate si coeziune, de securitate, de greutate în politica internaţională. A spus că nu vrea niciun cetăţean lăsat în urmă. A vorbit bine şi a primit aplauze în picioare, pe care nu le primeşte oricine în plenul PE.

Atât Jean-Claude Juncker cât şi Manfred Weber au primit discursul Preşedintelui cu o prietenie nedisimulată. Preşedintele Juncker, cunoscut pentru privirea lui istorică, a spus că poporul român a ştiut să se integreze ca şi când ar fi fost un stat fondator.

România, ca un stat fondator, ce compliment mai mare să vrei pentru un stat estic.

Aprecierea lui că România a demonstrat prin fapte o împărtăşesc, însă nu în totalitate. La fel ca internetul de bandă largă, suntem printre pionieri, de multe ori însă nu din vreo pricepere naturală, ci pur şi simplu pentru că nu am avut nimic înainte şi adoptăm cu înflăcărare orice idee nouă.

După ce a promis din nou Schengen, a treia oară după două discursuri consecutive ale Stării Uniunii, Juncker a trasat şi ce aşteaptă de la România.

Juncker aşteaptă de la noi: alegeri europene protejate, reforma pachetului Dublin pe migraţie, noul cadru financiar multianual adoptat. Aceste sunt sarcini clare pe care România va trebui să le execute din postura de preşedinte, dacă vrem să accedem la Schengen.

Acesta este deal-ul de pe masă, take it or leave it. Chiar şi PSD va trebui să înţeleagă.

Dintre celelalte discursuri, am mai remarcat următoarele mesaje

Monica Macovei a amintit de confiscarea extinsă şi de combaterea spălării banilor, directive ce rămân netranspuse în România. Directivele netranspuse rămân o mare nedreptate adusă cetăţenilor români, ele fiind drepturi europene puse în aşteptare. Fără ele, suntem pasibili de laundromatul rusesc, la fel ca Moldova.

Socialiştii l-au trimis ca reprezentant pe austriacul Weidenholzer, şi nu pe şeful lor, Udo Bullmann. Weidenholzer a avut un discurs critic, bazat pe neajunsuri reale (migraţia, plecarea creierelor din România) dar şi unul care a luat 1 la 1 din punctajul socialiştilor de acasă, din subiectul serviciilor secrete. Linia de punctaj a reprezentanţilor PSD a fost să spună că Preşedintele uneşte la Bruxelles, dar că acasă dezbină.

Guy Verhofstadt a vorbit despre decembrie 1989 şi prima lui vizită în ţară la puţine zile după Revoluţie. A evocat o poveste care spune un pic mai mult decât a vrut autorul ei să spună. Cu povestea camionului trimis cadou liberalilor români, Guy a dezvăluit că a dăruit lui Tăriceanu aparatura pentru Radio Contact, prima sursă a bogăţiei lui personale. O scăpare freudiană.

Ska Keller a fost din nou singura care a vorbit despre Stradă. Şefa Verzilor devine cu fiecare nouă zi un simbol al Pieţei Victoriei. Ska a vorbit despre libertăţile civile, despre referendum, despre 10 august, despre oameni.

Tokes Laszlo şi Sogor Csaba l-au acuzat pe Preşedinte că nu este suficient de atent la drepturile minorităţilor. Nu cred că discursurile reprezentanţilor maghiari au fost apreciate de Preşedinte. Pur şi simplu, cred că Iohannis aşteaptă solidaritatea minorităţilor cu ţara în momente cheie.

Conferinţa de presă, o afacere românească

Conferinţa de presă a fost o afacere românească, în care trei canale româneşti (Calea Europeană, TVR, Antena 3) au pus întrebări strict naţionale.

Iohannis a fost mai bun spontan decât regizat, aşa cum cred că este el în general. A spus memorabil că „Europa nu poate da răspunsuri simple la întrebări grele“ şi că avem nevoie de transparenţă şi nu de răspunsuri cu jumătate de gură.

Sabina Iosub, realizatoarea unei emisiuni de cunoaştere europeană la Antena 3, a mers spre un „gotcha“ moment. Va lupta Iohannis pentru ca rezoluţia privind România să treacă?

Tajani a spus scurt că dezbaterea de azi nu era despre situaţia României, ci despre viitorul Europei. Trebuie să învăţăm şi noi să respectăm aceste detalii.

Iohannis a spus şi mai elegant că este dreptul PE să dezbată. România este o democraţie funcţională, dar este una vivace - adică, pe româneşte: „nu vă jucaţi cu imaginea noastră în Europa, nu suntem Ungaria, o să am eu grijă să nu o luaţi pe arătură“.

Ramona Avramescu de la TVR a întrebat de un posibil consens naţional pe statul de drept. Iohannis a zis că da, aşa va fi, no matter what. Toată lumea înţelege importanţa Preşedinţiei şi va fi o preşedinţie de succes. Pe cuvânt de neamţ.

Închei prin a face o predicţie.

Pentru România, Preşedinţia Consiliului UE nu poate fi o joacă. Iohannis va forţa o remaniere care să aducă România la cârma UE cu o nouă echipă înainte de 1 ianuarie. Nu poţi să conduci lucrările UE cu Tudorel Toader la Consiliul Justiţie şi afaceri interne (JAI), de exemplu.

Celălalt comisar care a şezut astăzi alături de domnul Juncker, doamna Corina Creţu, va juca un rol central în această ecuaţie.