Integrarea europeană – idee naţională sau mârţoagă electorală?

Recent, Vlad Filat, preşedintele PLDM, a anunţat că va lansa o acţiune de consolidare a societăţii în jurul ideii de integrare europeană. Iniţiativa dlui Filat, deşi actuală, nu este nouă. Despre transformarea integrări europene în idee naţională, unificatoare, s-a discutat nu o singură dată în ultimul deceniu. De fiecare dată, însă, un ideal măreţ a fost travestit în mârţoagă electorală de partid. Şi acum riscăm să avem acelaşi rezultat.

Este evident pentru toată lumea că pe măsură ce Moldova se apropie de momentul parafării şi, ulterior, al semnării Acordului de Asociere cu UE, presiunile externe şi interne devin tot mai intense şi ameninţătoare. Rusia boicotează vinurile noastre, ne ameninţă cu noi taxe comerciale, cu revizuirea acordurilor bilaterale şi înrăutăţirea dialogului politic cu administraţia separatistă de la Tiraspol.

Partidul Comuniştilor - mai ieri pro-european, astăzi pro-eurasiatic - a declanşat operaţiunea „Revoluţia de Catifea“ de discreditare completă a principalelor instituţii ale statului, aprofundând, astfel, şi mai mult atmosfera de nesiguranţă, disperare şi lehamite ce domneşte în societate. Tiraspolul, prin guriţa Ninei Ştanski, promite Rusiei să aducă Găgăuzia şi Bălţiul ca ofrande pe altarul integrării eurasiatice. Legiuitorii de la Comrat cer „includerea“ Găgăuziei în procesul de negocieri privind reglementarea conflictului transnistrean. Altfel spus, ei vor nici mai mult, nici mai puţin federalizarea Republicii Moldova. Cine stă în spatele acestor provocări interne nu este deloc greu de ghicit, este la mintea Moscovei.

Putem noi face faţă acestor provocări, care atentează la suveranitatea noastră de a ne alege destinul? Bineînţeles că putem, iar răspunsul nostru adecvat, al celora care optează pentru o ţară democratică, prosperă şi europeană, ar trebui să fie solidaritatea în jurul ideii de aderare a Republicii Moldova la UE. Un astfel de ideal, pentru a coagula o societate divizată şi debusolată, trebuie să fie mai presus de vanitatea, egoismul şi concurenţa politică, ideologie, program de partid sau platformă electorală. El trebuie să fie un bun al tuturor şi nicidecum o ocină a unui singur partid sau lider politic vanitos. În caz contrar, o idee nobilă şi edificatoare va fi pângărită şi compromisă pentru totdeauna.

Nu este intenţia mea de a jigni pe cineva, dar, ca mulţi alţii din societate, consider că, în prezent, niciun partid sau politician din ţară nu se ridică la nivelul unui lider naţional, credibil şi incontestabil, în măsură să unifice de unul singur societatea noastră în jurul idealului de integrare europeană şi aderare la UE. Cine va încerca acest lucru fie este naiv, fie orbit sau îmbătat de propriile ambiţii de a deveni unicul unificator/salvator al moldovenilor.

Cu părere de rău, trebuie să recunoaştem că, în ultimii patru ani, partidele pro-europene care au guvernat şi guvernează ţara s-au compromis foarte mult. Există o mare dezamăgire în societate faţă de prestanţa lor. Conform ultimului Barometru de Opinie Publică, 80% din cetăţenii noştri consideră că lucrurile în Republica Moldova evoluează într-o direcţie greşită. De ce? Pentru că prea multe promisiuni au rămas vorbe goale. Ni s-a promis o Moldova prosperă, fără sărăcie, fără comunişti, fără Voronin, o justiţie fără corupţie, o economie fără monopoluri, transparenţă în luarea deciziilor etc. Ce avem însă acum? Avem un Voronin cu partidul său tot mai populari în sondajele oficiale şi neoficiale, iar deznădejdea cuprinde tot mai mult Moldova. Probabil, o fi şi aceasta o altă „soluţie optimă“ a guvernanţilor noştri.  

Având în vedere aceste realităţi triste, este puţin probabil că lansarea ideii de unitate în jurul obiectivului naţional de integrare europeană şi aderare la UE de către actualele partide pro-europene va reuşi să mobilizeze în mod cuvenit societatea în sprijinul lor. Dimpotrivă, iniţiativa riscă să fie interpretată drept o încercare de a exploata ideea de unitate naţională pe post de mârţoaga electorală, accentuând, astfel, dispreţul, aversiunea şi neîncrederea noastră faţă de ele şi liderii lor. Ce-i de făcut?

Pentru a evita astfel de suspiciuni şi interpretări nefaste, ar fi moral şi raţional ca ideea de unitate naţională în jurul integrării europene şi aderării la UE să fie lansată de un grup de „oameni înţelepţi“, apartinici, personalităţi publice din varii domenii, care se bucură de respectul şi încrederea unei părţi considerabile a societăţii noastre, oameni simbol, oameni exemplu, oameni reper, oameni oneşti, oameni incoruptibili, oameni care ne unesc, oameni care prin activitatea lor ne duc în lume faima de popor civilizat cu tradiţii seculare, îmbogăţesc patrimoniul nostru cultural, care au contribuit şi contribuie la statornicirea noastră ca stat democratic cu vocaţie europeană. Numai aşa ideea de unitate naţională are sorţi de izbândă, domnilor politicieni, europeni şi eurasiatici, democratici şi mai puţin democratici, dar toţi cu aceleaşi metehne.

Articolul a fost scris pentru emisiunea radio „Sinteze şi Dezbateri de Politică Externă“, elaborată de Asociaţia pentru Politică Externă în parteneriat cu Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova şi difuzată la Radio Vocea Basarabiei, la 29 septembrie 2013.