Harta vulnerabilității
0„Sunt mamă a trei băieți și nu pot să privesc cu indiferență cum spațiul online devine, de la o zi la alta, un mediu tot mai ostil pentru copii și adolescenți.” Pornind de la această propoziție rostită în cadrul ultimului meu discurs de anul acesta în plenul Parlamentului European, mi-am dat seama că, de fapt, ea concentrează toate îngrijorările, toate temele și toate luptele duse în acest an. În spatele fiecărei inițiative legislative, fiecărui raport lucrat în comisii și fiecărei intervenții publice, rămâne această tensiune între vulnerabilitate și protecție, între riscurile lumii contemporane și nevoia de a construi un scut real pentru oameni — mai ales pentru cei care au cele mai puține mijloace de apărare.
Siguranța copiilor în mediul digital nu e o preocupare marginală, ci expresia unui fenomen mai larg: lumea noastră se transformă într-un ritm pe care politicile publice îl urmează cu dificultate. Copiii și tinerii se află în prima linie a acestor schimbări. Au acces la platforme globale înainte de a înțelege pe deplin ce înseamnă manipularea, radicalizarea, exploatarea emoțională sau comercială. De aceea am insistat ca platformele mari să nu mai fie doar niște terenuri de joacă globale, ci actori responsabili, care să prevină și să monitorizeze activ conținutul periculos sau ilegal. A proteja copiii azi înseamnă a proteja sănătatea psihică a viitoarelor generații.
Aceeași logică a protecției stă și la baza temei violenței domestice, una dintre cele mai dureroase realități ale Europei. Violența nu rămâne între pereții unei case, ci se revarsă în societate, în școli, în comunități, în felul în care se transmit traume din generație în generație. Am argumentat constant că nu e suficient un cadru legislativ, ci este nevoie de un efort comun, de la educație afectivă în școli până la mecanisme rapide de intervenție și sprijin. Fiecare poveste de abuz ascuns este o bătălie pierdută, nu doar pentru o familie, ci pentru întreaga societate.
Tot din perspectiva protejării celor vulnerabili am tratat tema sărăciei, în special a copiilor și tinerilor care trăiesc în medii defavorizate. Europa pierde miliarde în birocrație, deși ar putea folosi aceste resurse pentru hrană, siguranță, educație și acces la servicii de sănătate. Dacă permitem ca o generație întreagă să crească împovărată de lipsuri, vom plăti cu toții prețul. Sărăcia nu este o statistică. Este o fractură morală a proiectului european.
La această presiune asupra generațiilor tinere se adaugă criza locuirii, o altă temă majoră a anului. Tinerii europeni nu mai pot visa la o casă fără să se lovească de obstacole financiare imposibil de escaladat. Accesul la locuințe decente devine tot mai restrictiv, iar consecințele sunt vizibile: întârzierea momentului de a întemeia o familie, precaritate emoțională, mobilitate forțată. Locuirea este infrastructura invizibilă a stabilității unei societăți. Fără politici publice care să recunoască acest adevăr, riscăm să creăm o Europă a celor care „își permit viitorul” și a celor care nu îl pot atinge.
Iar în spatele tuturor acestor teme se află o realitate care nu mai poate fi ignorată: declinul demografic. Scăderea natalității și creșterea infertilității nu reprezintă doar o provocare medicală, ci una economică și socială. Dacă nu sprijinim familiile, dacă nu protejăm sănătatea reproductivă, dacă nu oferim tinerilor stabilitate și perspective, atunci vorbim doar despre speranțe, nu despre soluții.
În plen, în comisii, în întâlniri cu experți sau organizații, am simțit din ce în ce mai clar că adevărata miză a politicii europene nu este doar reglementarea tehnică, ci reconstrucția încrederii. Încrederea că instituțiile ne văd, că ne ascultă, că uneori pot deveni scut acolo unde societatea se fisurează. Iar această bătălie continuă și anul viitor — cu aceeași convingere că protejarea demnității umane este fundamentul pe care se poate ridica orice proiect european autentic.
Privind în urmă, anul acesta a fost despre protecție. Protecția copiilor în spațiul digital. Protecția femeilor în fața violenței. Protecția tinerilor în fața sărăciei structurale. Protecția generațiilor viitoare în fața colapsului demografic. Toate acestea formează o hartă coerentă a vulnerabilităților Europei, dar și o direcție de acțiune: să punem oamenii în centrul politicilor, nu la marginea lor.
Se încarcă comentariile...
