Generaţii pierdute
0O realitate cruntă, dar adevărată! Se întâmplă în România actuală! Aici unde se vorbeşte mult despre viitor, despre copii, despre oameni, dar nu se face mai nimic pentru ei! Avem o valoare inestimabilă, o resursă umană pe care alte ţări nu o au, dar pe care în loc să o valorificăm o ajutăm să se piardă! Nu interesează pe nimeni! Doar „perlele“ sunt interesante ca divertisment de sezon!
În ultimii 30 de ani, în România aproape că a devenit tradiţie, ca în timpul examenului aşa zis al maturităţii adolescenţilor - Bacalaureatul - să fie vânate perlele tinerilor înscrişi la examen. Sunt vânate atât de unii profesori, dar mai ales de presă care le prezintă mai mult ca pe nişte ştiri amuzante decât ca o situaţie îngrijorătoare a dezastrului în care a ajuns învăţământul românesc! Şi pentru mulţi tinerii absolvenţi de liceu a devenit un fel de modă să-şi epateze, mai ales în faţa camerelor de televiziune şi la interviuri, dezinteresul pentru şcoală, lipsa de pregătire, de educaţie, incultura, prostia şi restul chestiilor negative care-i caracterizează! Astfel, vedem tot mai mulţi absolvenţi care nu ştiu să scrie corect, dar nici măcar nu se pot exprima cât de cât coerent, inteligibil româneşte! Ultimul exemplu care mi-a rămas în minte, este al unei adolescente care a dat bacul, anul acesta: la întrebarea ce va face după liceu, aceasta a răspuns dezinvolt: „Mă angajez la Qatar!!!”
Dar nu despre aceste noi tradiţii, mode şi tendinţe ale absolvenţilor de liceu vreau să atrag atenţia, deoarece ele sunt cvasicunoscute de toată lumea şi pare, din păcate că nu mai interesează pe nimeni cauzele, analizele şi problemele sistemului naţional de educaţie. Ştim cu toţii că sunt foarte grave şi nu trebuie ignorate, dar cred că mult mai importante şi mai îngrijorătoare sunt problemele tinerilor după ce trec momentul Bacului sau al sfârşitului unor cicluri şcolare de către tinerii care nu ajung la examenul maturităţii. Sunt corelate între ele.
Generaţiile de copii irosite, pierdute aproape ireversibil! Sute, mii sau poate chiar zeci de mii de copii români, mulţi dintre ei cu potenţial imens de dezvoltare, intelectual, talentaţi, supradotaţi, dar ignoraţi, neajutaţi, needucaţi, al căror viitor este incert sau distrus deja! Copii care dacă ar fi avut şansa să trăiască într-o ţară normală, într-o societate normală, într-o familie normală, într-un sistem de educaţie care să-i ajute, să-i educe firesc, să-i dezvolte, sigur ar fi avut un cuvânt greu de spus în şi pentru România. Nativ, copiii români au calităţi intelectuale bune, unii chiar foarte bune, talente frumoase, capacităţi de asimilare, de integrare, socializare şi dezvoltare, de performanţe, sunt inventivi, creativi, dar dacă sunt ignoraţi se pierd. Cine ştie câte generaţii de tineri s-au pierdut în ultimii 30 de ani? Sau ce ar fi putut face ei pentru ţară dacă ar fi fost educaţi şi ajutaţi să-şi pună în valoare calităţile native?
La noi, după cum percep eu lucrurile, fenomenul generaţiilor de tineri irosite se vede cel mai bine la sfârşitul ciclurilor şcolare anuale, când se intră în vacanţă! Atunci, cum este şi cazul în această perioadă de timp în care ne aflăm, îi întâlnim, îi vedem cel mai bine pe tinerii, pe copiii debusolaţi. Fără rost, cum se zice pe româneşte. Copii care par de capul lor, care nu-şi găsesc locul. Ei sunt stridenţi, epatanţi, atrag atenţia prin modurile de manifestare, exprimare, comportament! Pe ei pare să-i intereseze doar modul în care să iasă în evidenţă şi aproape deloc comportamentul huligan, imoral, antisocial şi chiar infracţional!
Este momentul când mulţi copii cu potenţial nativ bun, neajutaţi, o apucă razna. Nu ştiu ce să facă, cum să-şi trăiască viaţa, nu văd nici o speranţă la orizont! Unii chiar dacă provin din familii cu o stare materială foarte bună sau decentă, dar mai ales cei din familii dezbinate ori fără familii, cum sunt mulţi mai ales cei proveniţi din orfelinate, aleg calea pierzaniei. Fie că intră în diverse grupuri infracţionale, iar la acest capitol „piaţa muncii“ a fost dintotdeauna generoasă în oferte, fie că sunt de capul lor pe străzi, prin alte locuri şi zone ce le percep atractive, dar în realitate sunt extrem de toxice şi nocive, fie că dezvoltă voit, strident comportamente şi limbaje imorale şi ilegale.
Îi vedem şi întâlnim peste tot: în marile oraşe-în parcuri, pe străzi, în mijloacele de transport în comun, în pieţe, peste tot în locurile publice. Atât ziua cât şi noaptea! Unii sunt curaţi, au bani, alţii sunt mizerabili, îmbrăcaţi sumar. Urlă, ţipă, vorbesc urât, înjură, ameninţă, scuipă, fac scandal, fac mizerie peste tot, fură distrug bunuri! Prostituţia este o arhicunoscută şi veche cale a pierzaniei urmată de multe fete. Mulţi sunt beţi, fumează diverse, sunt drogaţi ori sub influenţa substanţelor pe care le consumă! Şi în mediul rural vedem, intrăm în contact fără să vrem cu generaţia tinerilor irosiţi, pierduţi! La o simplă trecere cu maşina prin sate, îi vedem mai tot timpul sprijinind porţile crâşmelor săteşti, cu sticlele şi ţigările în mâini, pe drumuri clătinându-se şi chiar în şanţuri căzuţi! Devin pericole publice beţi sau drogaţi la volan!
Pe nimeni nu interesează ce se întâmplă cu aceşti copii, cu atât mai puţin pe autorităţi, pe stat, pe legiuitor, pe societate! Ba, chiar, tinerii ajunşi la vârsta votului sunt folosiţi ca masă de manipulare politică din partea politicienilor şi mai marilor ţări. Sunt interesanţi şi importanţi doar atunci când sunt duşi la diverse mitinguri, să fie la număr şi să strige ce li se spune, dar în special la urnele de votare, să voteze cum li se cere! În rest, sunt neinteresanţi, etichetaţi drept paria societăţii şi trataţi în consecinţă!
Generaţii după generaţii de tineri români, de copii, pierdute! Unii dintre ei o apucă de la o vârstă fragedă pe calea infracţională, ajung să înfunde periodic penitenciarele. Cu timpul devin recidivişti incurabili! Şi, ce-i mai grav de atât, mor de tineri! O realitate cruntă, dar adevărată! Se întâmplă în România actuală! Aici unde se vorbeşte mult despre viitor, despre copiii, despre oameni, dar nu se face mai nimic pentru ei! Avem o valoare inestimabilă, o resursă umană pe care alte ţări nu o au, dar pe care în loc să o valorificăm o ajutăm să se piardă!