Franţa stupefiată. Exerciţii de Admiraţie cu tabere de romi

Care e ţara europeană care-şi foloseşte cele mai subtile mijloace pentru a deconstrui o prejudecată şi a nu lăsa o atitudine rasistă să prindă rădăcini? Care poate fi ţara în care un decret de expulzare a romilor e analizat de filozofi?

Veţi spune, să avem pardon, dar astăzi Franţa e mai curînd ţara aceea puţin derutată de ce i se întîmplă după ce foşti coloni şi foşti imigranţi, necesari, după război, economiei, au dat naştere unor noi generaţii de francezi ...altfel; Franta e ţara aceea un pic derutată după ce Europa şi-a lărgit cusăturile şi i-a depus pe trotuare şi la periferii pîlcuri de europeni...altfel, despre care francezii habar n-aveau că există şi că există în acest mod.

Dar Franţa e prin excelenţă ţara care se gîndeşte la ce i se întîmplă, ţara dezbaterilor publice, a dialecticii şi a despicării firului în patru; a filozofilor de televizor şi a scriitorilor „negri“, chemaţi anonim să pună în discurs şi în cărţi ceea ce figuri publice de tot felul, de la politicieni la vedete de show-biz, nu ştiu cum s-o facă sau n-au timp.

După acest exerciţiu de admiraţie generalist, să vă spun punctual despre ce e vorba. Despre romii şi ţiganii care „strică“ peisajul Franţei şi-l „impurifică“.

De aceea s-a ridicat puternic Frontul Naţional la alegeri, fiindcă partidele tradiţionale n-au făcut nimic cu romii, a ţinut să precizeze recent lidera partidului de extremă dreaptă Marine Le Pen.

Aşa că sunt măturaţi dintr-un loc pentru a se oploşi într-altul, la nesfîrşit. Două volume colective* publicate recent întorc „la question rom“ pe toate feţele, mai ales pe cele pe care, iconoclast, nu le-a mai întors nimeni...Mărturii, reportaje şi mai ales o excepţională analiză a unui decret de expulzare a unei tabere de romi din departamentul Essonne reuşesc performanţa de a vorbi altfel despre un subiect spinos. Nu cu idealism sau angelism, ci cu voinţa de a depăşi evidenţele. Sunt subiecte de societate pe care dacă le citim „literal“ nu le vom mai putea citi „uman“.

Spre exemplu, politologul Sebastien Thiery ia textul oficial al decretului de expulzare a unei tabere de romi din Ris-Orangis şi-l oferă, straniu ready-made (gata făcut - n.r.), pentru a-l comenta unor artişti, filozofi, scriitori, peisagişti francezi.

Disecată, parodiată, pastişată, capodopera de stil administrativ îşi dezvăluie deodată întreaga natură (uman) absurdă. Aparenta neutralitate a limbajului administrativ ascunde aproape indecent intenţia de a legitima un astfel de climat în jurul problemei romilor încît expulzarea - şi în mod ideal autoexpulzarea romilor - să devina inevitabilă.

Să fim bine înţeleşi, nu despre soluţii care ar fi uşor de găsit şi despre cine ştie ce reavoinţă a primarilor francezi este vorba. Meritul celor două lucrări, cărora Le Monde des livres le consacră o pagină întreagă, constă în acest splendid reflex al intelectualilor Franţei de a forţa trecerea dincolo: dincolo de stupefacţia primară, dincolo de sideraţie. Nu-i aşa că toată lumea vede că sunt „altfel“, deci logic trebuie respinşi, nu? Şi dacă ne-am trezi un pic din stupefacţie?

Încă o dată Franţa - chapeau bas!

P.S. O circulară internă, care stârneşte polemici în presa franceză de azi, cere poliţiştilor „să-i extirpeze în mod sistematic“ pe romii care se instalează într-un cartier burghez al Parisului. „Trotuarele noastre nu sunt de aur“, comentează francezii pe forumuri. No comment? 

P.P.S. Recent, în România, Anina Ciuciu, tînără romă care a studiat cu brio dreptul la Sorbona, a fost numită de premierul Victor Ponta consilier onorific pe problema romilor. Tânăra a scris pe Facebook că a ezitat îndelung înainte de a accepta acest rol. No comment? 

*Cele două lucrări sunt:

„Considerant qu'il est plausible que de tels evenement puissent a nouveau se produire. Sur l'art municipal de detruire un bidonville“, coordonat de Sebastien Thiery, Post-Editions.

„Roms & Riverains. Une politique municipale de la race“, coordonat de Eric Fasin, Carine Fouteau, Serge Guichard şi Aurelie Windels, La Fabrique.