FOTO Cine va învinge în războiul mediatic Israel-Hamas?
0
Dacă am fi cinici şi nu am avea în vedere, pe de o parte, morţii din Gaza, începutul ofensivei terestre israeliene, soldată de acum cu victime din ambele tabere, pe de altă parte, încercarea unor grupări teroriste a Hamas de a pătrunde în Israel, starea psihică a populaţiei din sudul şi centrul Israelului, obligată să se adăpostească din două în două ore în faţa ploii de obuze lansate de Hamas, am putea spune că, pentru beligeranţi,
foarte important este războiul mediatic şi anume: care dintre părţi va reuşi să convingă opinia publică internaţională că ea este victima acestei confruntări.
Trebuie spus că, cel puţin până acum, palestinienii s-au dovedit mai convingători… Presa din întreaga lume este plină de imagini ale palestinienilor din lagărele de refugiaţi unde stau de decenii (cu excepţia Iordaniei nici un alt stat pe teritoriul căruia se află taberele nu a vrut să îi integreze, să le dea cetăţenie, deşi majoritatea celor aflaţi acolo nu mai sunt refugiaţi, ci copiii sau nepoţii celor care în 1948 au părăsit Palestina), imagini de la intervenţia militarilor israelieni, copii răniţi, morţi, case distruse, iar acum - imagini de la bombardamente. Firesc, toate acestea provoacă milă, compasiune, sentimentul că aceşit oameni trebuie ajutaţi. Cauzele care au determinat situaţia nu sunt explicate.
Cealaltă parte, cea israeliană nu se poate „lăuda” cu astfel de imagini. Este adevărat, acolo nu au fost morţi, cel puţin până acum doar două victime, una civilă, cealaltă militară. Dar intervenţia terestră va produce morţi şi răniţi şi la israelieni. Obuzele lansate de Hamas (spunem rachete dar, de fapt sunt un fel de katiuşe, bombe zburătoare cum au fost folosite în cel de-Al Doilea Război Mondial, care nu pot fi dirijate ca rachetele) au făcut puţine distrugeri deoarece, ţintite spre zonele locuite, au fost anihilate de sistemul antirachetă Cupola de Fier (50.000 de dolari o neutralizare), iar celelalte au căzut pe teritorii nelocuite. Iar spaima, teroarea, starea psihică a copiilor nu pot fi redate în imagini. Puţină lume vrea să conştinetizeze faptul că în sudul Israelului atacurile cu obuze durează, cu mici întreruperi, de aproape un deceniu, de la retragerea unilaterală a Israelului din fâşia Gaza. Un demers salutat atunci de o lume întreagă, inclusiv de o mare parte a israelienilor care nu au vrut să audă cuvintele prevestitoare de rău augur ale lui Bejamin Netanyahu, aflat atunci în opoziţie respectiv că Gaza se va transforma în Hamastan. Aşa s-a întâmplat. Nu s-a prea ştiut - şi aceasta a fost de asemenea o slăbiciune a PR-ului israelian -, că tot ceea ce coloniştii israelieni evacuaţi de acolo au lăsat în urmă: case, spitale, sere, canalizare, irigaţii (israelienii şi-au demolat doar sinagogile şi şi-au desfiinţat cimitirele), în loc să fie preluate şi folosite de palestinieni, au fost distruse.
Faptul că s-a ajuns la trei războaie în Fâşia Gaza are multiple motive şi cred că unul dintre ele a fost lipsa de încredere de partea israeliană încă din perioada în care Cisiordania şi Gaza nu erau despărţite şi conduse de autorităţi separate. Potrivit multor oameni politici şi analişti, un sprijin mai mare acordat de la început lui Mahmud Abbas, atât politic cât şi material din partea Israelului dar şi neintervenţia organizaţiilor internaţionale în administrarea teritoriilor palestiniene, în gestionarea fondurilor primite, destul de substanţiale, din care o mare parte a dispărut din cauza funcţionarilor de stat corupţi, nu ar fi dus la creşterea prestigiului Hamas, la succesul său în alegeri şi la despărţirea celor două teritorii. Pe de altă parte, neîncrederea israeliană a fost justificată de atentatele teroriste care au pornit din teritoriile palestiniene şi cărora li s-a pus capăt numai după ce s-a ridicat acel faimos gard de securitate.
După multe negocieri, Autoritatea Palestiniană din Cisiordania a încercat un modus vivendi cu Israelul, în schimb Hamas nu a renunţat la obiectivul politic principal - desfiinţarea statului evreu.
Bombardarea în permanenţă a localităţilor din sudul ţării, diferitele încercări de atentate teroriste, o atitudine implacabilă a grupării islamice radicale precum şi a altor organizaţii ale militanţilor islamici radicali au dus la declanşarea celor două războaie din Gaza. Clădirile distruse din Fâşia, morţii şi răniţii au trezit din nou compasiunea lumii, Hamas preocupându-se să răspândească astfel de imagini în mass-media internaţională. În schimb, prea puţin s-a aflat despre folosirea de către Hamas a scuturilor umane, a instalării în clădiri civile, şcoli şi spitale, pe acoperişurile blocurilor de locuinţe de lansatoare de obuze, mediatizarea acestor fapte din partea Israelului nefiind destul de energică. Acordurile de încetare a focului, impuse de comunitatea internaţională şi de ţările arabe au servit Hamas-ului pentru refacerea forţelor, pentru mărirea arsenalului de obuze. În ultimul timp, Israelul încearcă să prezinte consecinţele actualului conflict pentru populaţia ţării, ambasadele (şi aşa se întâmplă şi în România), furnizând zilnic date despre situaţia de pe urma războiului. În ce măsura mass-media le ia în considerare, este o altă poveste.
Condiţiile internaţionale, evoluţia situaţei din Orientul Mijlociu, deplasarea conflictelor în alte regiuni au slăbit poziţia Hamas, organizaţia este mai izolată, o serie de state arabe nu-l mai sprijină, printre care Egiptul, noua conducere de la Cairo fiindu-i deosebit de ostilă. Mulţi analişti consideră că actualul război ar fi fost pornit de Hamas (după doi ani de încetare a focului, perioadă în care Fâşia Gaza s-a dezvoltat) pentru a recâştiga simpatia internaţională. Chiar cu preţul a sute de morţi, printre care şi copii, care figurează din nou în paginile presei internaţionale.
Acum se vorbeşte despre un nou acord de încetare a focului. Hamas ar fi prezentat un proiect care ar fixa termenul pe zece ani. Acolo există prevederi care, dacă ar fi vorba de părţi de bună-credinţă, poate ar fi acceptabile. De ani de zile Gaza este izolată şi se doreşte să se pună capăt acestei situaţii. Numai că lipsa totală de încredere de ambele părţi este un obstacol aproape insurmontabil. Faptul că ultima încetare a focului care a durat doi ani a servit la reînarmarea Hamas, precum şi refuzul organizaţiei de a recunoaşte existenţa statului evreu nu oferă şansele unei păci reale, indiferent de cine ar câştiga războiul mediatic.
[View the story "Conflictul din Fâşia Gaza" on Storify]
Se încarcă comentariile...
