Fisura din fundația drepturilor

Luna trecută, Comisia Europeană a lansat noua strategie „Union of Equality – LGBTIQ Equality Strategy 2026–2030”, un document care stabilește direcțiile politice ale Uniunii Europene în domeniul egalității și al combaterii discriminării. Strategia urmărește să consolideze protecția persoanelor LGBTIQ+, să sprijine statele membre în elaborarea unor politici incluzive și să extindă cooperarea între instituții și organizațiile societății civile. Deși nu are caracter legislativ, ea funcționează ca o declarație de intenție și ca un ghid de acțiune pentru viitoarele inițiative europene în domeniul drepturilor omului.

În acest context, un paragraf din document a generat controverse majore. Comisia afirmă că va „facilita schimbul de bune practici între statele membre pentru a sprijini dezvoltarea unor proceduri de recunoaștere legală a genului bazate pe autodeterminare, care să nu aibă restricții de vârstă”. Această formulare, aparent tehnică, a fost interpretată de mulți ca o invitație la recunoașterea juridică a identității de gen chiar și în cazul minorilor, fără limită de vârstă. În câteva zile, paragraful a stârnit reacții puternice, polarizând opinia publică și ridicând întrebări fundamentale despre limitele autodeterminării, despre rolul părinților și despre protecția copilului.

Susținătorii strategiei au salutat includerea acestui principiu ca pe o dovadă de progres și recunoaștere a demnității persoanelor trans și non-binare. Ei argumentează că procedurile actuale de schimbare a markerului de gen sunt adesea umilitoare, birocratice și bazate pe criterii medicale arbitrare, iar simplificarea lor reprezintă o chestiune de drepturi fundamentale. În schimb, criticii – printre care se regăsesc organizații pentru protecția copilului, grupuri feministe și lideri politici conservatori – avertizează că expresia „fără restricții de vârstă” deschide o zonă de incertitudine juridică și morală. Cum se poate garanta că un minor înțelege pe deplin implicațiile unei decizii de schimbare legală a genului? Cum pot fi asigurate echilibrul emoțional, stabilitatea familială și siguranța psihologică într-un proces atât de sensibil?

Aceste întrebări conduc inevitabil către două chestiuni esențiale, la care documentele Comisiei Europene nu oferă, deocamdată, răspunsuri explicite. În primul rând, cum se va asigura că principiul interesului superior al copilului este respectat în totalitate atunci când sunt promovate practici privind recunoașterea identității de gen la minori? În al doilea rând, cum poate garanta Comisia că astfel de practici nu vor afecta dreptul părinților de a-și proteja copiii, de a le asigura stabilitate emoțională și o dezvoltare echilibrată? Deși strategia invocă în termeni generali respectarea drepturilor fundamentale, ea nu prevede mecanisme concrete care să protejeze aceste valori într-un context atât de delicat.

Absența unor clarificări lasă loc interpretărilor și transformă o temă de drepturi civile într-un câmp de confruntare ideologică. A susține egalitatea nu trebuie să însemne ignorarea complexității dezvoltării copilului. A proteja libertatea individuală nu ar trebui să însemne diminuarea rolului parental sau relativizarea noțiunii de maturitate. Între autodeterminare și protecția minorului trebuie să existe o linie de echilibru pe care doar dialogul, cercetarea științifică și responsabilitatea politică o pot trasa.

În perioada următoare, Comisia Europeană va fi nevoită să clarifice intențiile și să definească parametrii practici ai acestor politici. Este nevoie de consultări extinse, de implicarea specialiștilor în psihologie, drept, educație și medicină, dar și de o discuție sinceră despre rolul familiei și al comunității în formarea identității unui copil. În absența acestor elemente, orice strategie, oricât de bine intenționată, riscă să piardă contactul cu realitatea umană pe care pretinde că o protejează.

Uniunea Europeană s-a construit pe ideea că libertatea și responsabilitatea sunt inseparabile. Dacă vrem ca principiul egalității să aibă sens, el trebuie aplicat în mod inteligent, echilibrat și profund uman. Iar în chestiuni care privesc copilăria, cea mai fragilă etapă a vieții, interesul superior al copilului nu poate fi o notă de subsol într-o strategie, ci fundamentul întregii construcții.