Eroare de comunicare. Iar? Cum citim raportul GRECO

Guvernul tace mâlc, Ministerul Justiţiei tace mâlc, majoritatea parlamentară tace mâlc, a vorbit doar Nicolicea, care a trasat calea de urmat: „Ori noi nu am explicat aşa cum trebuie, ori ei n-au înţeles ce am explicat noi”. În traducere, eroare de comunicare. Cam acestea au fost reacţiile Puterii la Raportul GRECO privind modificările aduse la Legile Justiţiei. Totuşi, lucrurile n-ar trebui să rămână aşa.

O reacţie oficială şi asumată din partea celor care au declanşat întregul proces de modificare a Legilor Justiţiei şi a legislaţiei penale este obligatorie, pentru a şti măcar la ce ne putem aştepta pe viitor. A fost suficient un an şi trei luni de lucru cu agende ascunse, puse pe masă peste noapte şi adoptate în mare viteză, cu unica justificare că majoritatea decide. „Pentru că putem”, cum spunea un mare ideolog al PSD.

Raportul GRECO surprinde cu mare fineţe maniera total defectuoasă în care s-a umblat la aceste legi şi notează că asta „nu a contribuit la asigurarea adeziunii şi încrederii în astfel de reforme”. Astfel, consultările consistente cu sistemul judiciar din anii 2015 şi 2016 au fost practic anulate de ministrul Tudorel Toader pe 23 august anul trecut, când şi-a prezentat „în cele din urmă” propriul plan de reformă „prin intermediul unei conferinţe de presă şi a unei prezentări în PowerPoint” – notează, cu ironie, experţii europeni. Aceştia au constatat însă că obiectivele prezentate de Tudorel Toader depăşeau cu mult elementele discutate anterior cu sistemul judiciar, ba chiar că „nu aveau prea multe în comun”.

Experţii GRECO nu au reuşit să înţeleagă nici până acum în ce a constat jocul lui Tudorel Toader, care şi-a anunţat reformele „prin mass-media şi la mijlocul verii”, pentru ca apoi să le abandoneze şi să le paseze câtorva parlamentari, care şi le-au asumat ca iniţiativă legislativă. Raportul mai notează, deloc laudativ, viteza excepţională cu care s-a lucrat: în numai două luni, trei legi de importanţă capitală, cu sute de amendamente depuse şi 316 adoptate, au trecut prin ambele Camere ale Parlamentului. În lipsa oricăror studii de impact, aceste modificări au lăsat în urmă numeroase inconsecvenţe legislative, coerenţa dispoziţiilor din diferite legi fiind scăpată de sub control. Cam acestea ar fi principalele critici privitoare la maniera generală de legiferare.

Cât priveşte criticile punctuale, acestea erau uşor de anticipat.

* Pensionarea anticipată şi extrem de profitabilă financiar riscă să trimită acasă cam un sfert dintre magistraţii actuali - şi cam trei sferturi din cei de la Înalta Curte. Iar prelungirea stagiului de formare iniţială blochează pentru câţiva ani intrările în sistem.

* GRECO nu a reţinut niciun argument convingător pentru înfiinţarea secţiei speciale pentru investigarea infracţiunilor din justiţie – aşa că propune abandonarea totală a acestei idei.

* GRECO deplânge eliminarea din lege a principiului independenţei procurorilor, cerând ca acesta să fie în cea mai mare măsură posibilă prevăzut prin lege.

* Sancţionarea magistraţilor pentru defăimarea altor puteri ale statului este tratată în cheie ironică, întrucât rapoartele MCV cer, întrucâtva, contrariul: ca celelalte puteri să se abţină să mai atace magistraţii.

Nu în ultimul rând, GRECO exprimă îngrijorări majore privind ceea ce urmează: modificarea legilor penale. Experţii au constatat deja că pretextul folosit de autorităţile de la Bucureşti, şi anume transpunerea directivei europene privind prezumţia de nevinovăţie, este mai mult decât şubred: modificările deja propuse „depăşesc scopul directivei menţionate” şi, dacă sunt adoptate, pot prejudcia nu doar capacitatea sistemului românesc de justiţie de a combate criminalitatea, dar şi cooperarea judiciară internaţională.

Singurele lucruri pozitive din raport vin, toate, din aceeaşi zonă: este apreciat faptul că, urmare a dezbaterilor, a protestelor şi a presiunilor internaţionale, s-a mai renunţat la unele din tâmpeniile propuse vara trecută de Tudorel Toader sau depuse ca amendamente în Parlament.

Raportul este, deocamdată, singura evaluare externă, imparţială şi profesionită asupra Legilor Justiţiei din România. GRECO nu poate fi bănuit nici că susţine interesele borfaşilor, nici că e parte a statului paralel, nici că e finanţat de George Soros. De aceea, modul de raportare faţă de această evaluare a actorilor din România ne va arăta cam ce vom avea de trăit – sau de pătimit – în lunile care urmează, când vor intra în lucru legi care ne privesc în mult mai mare măsură pe noi toţi: Codul Penal şi Codul de Procedură Penală.